Dansurile și Vergelul

    Nu era slobod să  intre fata în dans până nu ieșea de la școală, după ce făcea opt clase, pă la 14 – 15 ani. Nu avea voie până atunci  să  meargă la dans.  La Vergel de Anul Nou intra prima dată în dans. Mergeau  tizeșii după ele. La jocurile de peste an mergeau  și singure sau  cu  feciorul cu  care voroveu. Și mai târziu mergeau  și părinții fetei  la locul unde se ținea dansul. Se făceau  dansurile aici  Între   Dealuri  cum zicem noi, la o jidă. Avea casă  mare și ne lăsa să  facem joc, dacă plăteam. Și iarna și vara să  făcea dans în case.
    Se făcea trei  zile și trei  nopți la Anul Nou. Și în a tria zi  duceau  fetele coșerci cu  mâncare și băutură la joc. Puneau prăjituri, pomene, cârnați, horincă.

    Mergeau tizeșii  și făceau  un fel de ședință cu feciorii tot timpul postului. Și să  pregăteau. Pă când era ziua de Anul Nou mergea  la biserică toată lumea. Tizeșii băgau muzicanții și se înțelegeau  între ei:
    Dumneata meri la fata cutare, dumneata meri  după fata celuia. Și nu venea fata la Vergel până ce nu venea feciorul  după ea. La ora 12 să ieșea de la biserică și un fecior mergea după ea.  Nu știai  niciodată cine vine după tine, nu erau niciodată  înțăleși dinainte. Și dacă  nu i-o plăcut la fată cine mergea după ea,  făcea cărâmbu și nu mergea la Vergel.  Și mai  mergeau  a doua zi  tizeșii la fată  să  o întrebe care a fost motivul pentru  care n-o venit. Și unele îi spuneau adevărul:
    Nu mi-o plăcut că  ai  mânat  pe fecioru  lui cutare să  vină după mine.
Duceau fetele la vergel, le jucau câte un joc și le lăsau  libere. Puteau  să  joace cu  alți feciori. Și api pă sară, fata și-o chemat un fecior care i-o plăcut, să  meargă acasă  cu  ea. Vergelul o fo  tri  zâle și tri  nopți. Și în a tria zi  duceau și mâncare. Prima zi  era de Anul Nou. Muzicanții să  luau cu  mâncare și dacă  dumneata nu plăteai  la Vergel dar  dădeai de mâncare la muzicant și la tizeși, nu mai  era nevoie să  plătești. Și în a treia zi de Vergel  feciorii bătrâni trebuiau  să  țuce țâțâna ușii. Și le era rușine, nu vroiau și până nu sărutau țâțâna nu-i lăsau  în pace.
    Mergeau  și părinții la Vergel să  vadă cum joacă  tinerii și stăteau  pă lăiți. Mergeau  anume să  vadă  cine le joacă  fata. Și în a tria zi  de vergel, fata își chema un fecior să-i ducă coșarca cu  mâncare. Puneau  coșercile în ceie casă. (în camera de alături) Dacă nu invita fecior, fata mergea însoțită  de părinți. Eu am fost orfană de mamă  și venea  cu  mine o mătușă.  

    

    Lăsarea secului


    Să zicem că  de mâine îi post și făceam leșie, sierbem cenușă și puneam într-un vas mare. Api băgam toate vasele de-amoi acolo și le spălam și nu mai  găteam de dulce în ele.
    Înainte de începerea postului, în prima duminică dinaintea postului era danț. Și de atunci înainte nu mai  auzeai muzică, nu mai  umblau  feciorii  de la o fată la alta și horind pân sat.


    Paștele


    Țâneam tăt postu și țâneau și copiii care mai  furau mâncare de dulce când să  săturau de bucatele de post. Făceau o oală de mazăre frecată sau  zamă și până trecea aceie nu să  făcea altceva. Se pregătea o singură  masă. În timpul postului țeseam în război, coseam, aveam pânză  de casă.
    În Săptămâna Mare încep mărturisirile, mai  ales în Joia Mare și Sâmbăta Mare. Joi Mare îs cele 12 evanghelii și în Vinerea Mare se face prohodul și până duminică  nu se mai  clopotește până la Înviere. Se leagă clopotele ca să  nu tenteze pe nimeni.
    Sâmbătă seara de pe la ora 9, copiii încep să  rupă răchită  scorburoasă și o duceau  de-a umăr câte 2 -3 copii sau  tineri. Se aprindeau  răchitele în cimitirul  bisericii. Și până începea slujba de Înviere se jucau  cărți la beserică. Se clopotea și se intra la slujba de Utrenie. Și mai  demult se dădea pască  doar în ziua de Paști, mai  recent se dă  și în noaptea de Înviere. Se scria cu  2 – 3 ani înainte cine dă pasca și vinul de Paște. Și dimineața se duce la sfințit cu  coșerneul sau  coșarca, mai  demult duceau șterguri albe în care așezau  mâncarea. Se puneau o sticlă de vin, cârnați, șuncă, lumânare. Se duc două ouă crude albe la beserică și când umblă preotul să  tămâieze ( mai  demult se folosea rășină de brad), coratorii strâng de la fiecare ouăle și lumânările. Lumânările rămân la biserică, ouăle se împart între preot și dieci.
    De Paști coceam pască  cu  brânză  de vacă în cuptiori. Și rar era care tăia miel și îl prăjea dărăburi. Nu se făcea miel umplut la cuptor, nici  nu erau  tepșuri.  Și demult mergeau  de Paști cu  fețe de masă țesute de noi la război. Puneam acolo pască, ouă nefeștite, sare să  ducea păntru  marhă, puneau slănină (șold de porc). Amu să  duc cu  coșerneu la sfințât și-și pun tot felul în el. La miazănoaptea să  făcea slujba de Înviere, mergeam toți la biserică. Și se striga din curtea bisericii: -Hristos a înviat!
Și oamenii de pă sate răspundeau:
    Adevărat  că  a înviat!
Și până se făcea slujba tot așa se striga. Și  dup aceea strigau  cei din sat  și răspundeau  cei  de la biserică.
    Când plecau  la Înviere își puneau sare în păpuci ca să  fie feriți de farmece și la buzunar își puneau  urzică, sau  mergeau  cu  urzica în mână, ca să  fie sănătoși  și iuți ca urzicile. Api c-o fo  de samă sau  n-o fost de samă, aieste s-o făcut. În ziua de Paști se mergea numa la beserică dar nu se făceau vizite, se stătea acasă. Și juca tineretu în curtea bisericii, fetele făceau  cerc, băieții jucau  mingea. Și a doua zi  să  făcea danț în sat  la case. Și să  trăgeau  clopotele toată  ziua de Paști, trăgeau  care vroieu, nu stăteu  clopotele deloc, după slujbă  mergea lumea și trăgea.
    De Paști  trebuia să fii  batăr cu  haine curate, spălate pă tine, dacă n-ai  avut putere să-ți iei ceva nou.
    Merem la beserică în post, ne spovedeam și în ziua de Paști mergeam cu  pasca la beserică. Punea păștile într-un dosoi pă masă, (față de masă) nu umblau  mai  demult cu  coșarca. Luni după amiazăți, a doua zi de Paști era bal într-o șură  mai  mare în mijlocu  satului. Și jucau  fetele și feciorii.


    Claca


    Când făceau clacă umbla unu și striga:

    Hai  la clacă la popa Gălătușu. Și se făcea clacă cu  cetera. Fetele erau  cu  secera, feciorii cu legatu. Și pă sară am vinit la popa acasă unde se făcea masă. Muzâcanții o cântat, noi am jucat. Seceram cu pticioarele goale, eram pline de sânge. Și mai  rămânéu fete în urmă și era ciuf, le ocărau  ceilalți. Prin 1957  s-o cam gătat cu  clăcile:


Să jucăm mai  chitilin
După Deorde și Iustin.


    Fetele și feciorii din sat  erau chemați la secerat  de către omul care avea pământ mai  mult. Se anunța că  omul cutare face clacă, să  meargă lumea la secerat. Și iarna se făcea clacă de dus gunoiul. Băgau muzicanți să  le zâcă și ei duceau câte o sanie sau  câte un ștraf  de gunoi. Care aveau numa o holdă ori  două de secerat, nu aduceau muzâcanți, în schimb, le ofereau o masă clăcașilor. Care aveau un hectar ori două, făceau clacă cu  danț.  Duminica după clacă erau  alcăzâți muzicanți și să  făcea joc. Mergeau  tinerii și lucrau, ziceau că  merg pă mănuntiuri, secerau fetele una după cealaltă pă holdă. Și la codașele care rămâneau  în urmă, le zicea ceterașu de numa. Erau  ceteraș, gordunaș și contralău. Și plângeau codașele, nu aveau îndămână, nu știeu să secere. După clacă  tinerii erau așteptați de către preot la biserică. Erau niște  mese mari de piatră și acolo îi aștepta cu  socăciță și mâncare. Și le plătea popa și dansu.


    Prelucrarea cânepei


    Semănam cânepă de vară  și de toamnă. Și ceie de vară o culegeam. O ducea în râu să  să  toptea. Și după, o aduceam  de acolo. O duceam la râu și o legam, puneam ptietrii pă ea și o lăsam acolo trei săptămâni. O duceam sub formă de snopti, așa ca snoptii de grâu. Și băteam țăruși pă ea să n-o mâie apa. O spălam, o aduceam acasă, o întindeam pă gard să  să  uște. După uscare o melițam, după care o făceam fuioare și o periem cu  perii anume. După periere, din ceie ce-i încâlcită  și la care-i ziceam cănuri  făceam lipideauă și fățoi de masă. Din fuioru  neted făceam cămeși. De lipideauă puneam în patru ițe, în două ițe puneam de cămașă. Mai târziu  scoteam și cânepa de iarnă după ce să cosea sămânța. Iarna torceam fuior, cănuri, urzală, urzai. Canurile îs de fapt câlți. Și iarna pă timp de zi  lucram, noaptea torceam. După ce-o torceam trebuia s-o facem jirebde, le înmuiem și le albem cu  leșie, iarna. Apoi le depănam, le urzăm, le puneam apoi în război. Care de care să  aibă pă la Crăciun jirebde, să le poată pune la înghețat. Dacă le îngheți apoi să  înmoaie.


    Mersul în cătănie


    Când  venea ordin de mers în armată, trebuia să  te pregătești. În 1961 mie mi-o venit ordin să  merg și casa încă  nu mi-o fo  fost construită. Stăteam în șură, casa era zidită dar încă  nu era văcălită (tencuită). Și acolo în șură am făcut masă  cu  pretinii, fete și feciori. Am pregătit mâncare, băutură și venea fieșcare cu  o uiagă de horincă. Se mergea cu  carăle până la Șomcuta. Se mergea cu alai mare, mergeau  toți prietenii și luau și ceterașii.
    Când o mărs Lica Onițî în armată  în 1961, era toamnă și eram în câmp la lucru  la Balta neagră. Și Aurica de la Părășeni o horit așa:


Eu mă duc,
Codrul rămâne,
Mere frunza după mine,
Eu mă duc, mă duc, mă duc,
Plânge frunza că n-am făcut
Niciun bine.
Eu mă duc, mă duc,
Chiar de-aș fi  făcut vreun rău,
Mi l-oi trage singurel.
Eu mă duc, mă duc
Și mă duc în țări  străine,
Unde nu cunosc pă nime.
Bis
Numai  frunza și iarba
Păi numa frunza și iarba
Eu mă duc, mă duc.
Numa frunza răchițî
Pă marginea Dunării,
Eu mă duc, mă duc.

    Ajunși la Șomcuta coborau din car  și petreceau  și jucau. În copilărie totdeauna toamna pândeam feciorii când plecau  în armată. Când să  strângea lume multă, mergeau mai  mulți până la râu, cu  carăle mergeau  numa ce-i care i-o însoțit până la comisariat. Și ne dădeau  și nouă cozonac, pancove coapte-n oloi.