Unde e Lumina apare si umbra...
La inceput a fost Cuvantul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Ioan 1.1-5
Biserica învaţă că la început diavolii erau îngeri buni, creaţi de Dumnezeu, dar care apoi de la ei înşişi, prin alegerea lor liberă şi irevocabilă, s-au transformat în răi, răzvrătindu-se, refuzându-l pe Dumnezeu. Evanghelia după sfântul Ioan îl numeşte pe diavol-Satana "principele acestei lumi" (In12,31). "Diavolul este păcătos încă de la început" (1In 3,8) şi se opune personal lui Dumnezeu şi planului său de mântuire.
Conform Sf. Grigorie Teologul, in Cuvant la Nasterea Domnului, spune: "La inceput Dumnezeu gandeste puterile ceresti si gandul Lui s-a facut fapta". Prin urmare, primul act de creatie da viata ingerilor.


Fericitul Augustin spune ca lumea spirituala fiind creata la inceput, este mai inaintea timpului. Argumentul pe care se bazeaza aceasta afirmatie este ca timpul, masurandu-se prin zile si nopti, este legat de aparitia soarelui care sa-l masoare; or, cum soarele este creat in ziua a IV-a, inseamna ca anterior nu putea fi timp.
Numele de Lucifer vine din Vulgata latină şi înseamnă purtător de lumină. Termenul, aşa cum este folosit aici, pare să fi fost identificat iniţial cu Satana de către Tertulian, Ieronim şi alţi părinţi bisericeşti, şi a ajuns să fie întrebuinţat în mod obişnuit cu sensul acesta în cursul Evului Mediu.
În 2Petru 1,19 Hristos este intitulat phosphoros, steaua zilei; literal, purtător de lumină. În Apocalips 22,16 El este numitLuceafărul strălucitor de dimineaţă .
Caderea ingerilor e deplansa de Profetii Isaia XIV, 12 si Ezechiil XXVIII, 14 -
"Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor.. Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor!" - suna unul din aceste versete. Si, cu toata frumusetea poetica a acestor pasagii, expresiile nu sunt figuri de stil. In conformitate cu cele stabilite pana acum, ingerii fiind "lumini de a doua", stralucirea lor este reala (dar nu neaparat perceptibila fizic), zorile neinsemnand altceva decat lumina, "fiu al zorilor" - fiu al primei lumini.
Comparand locul de mai sus cu cel de la Ezechiil, Luceafarul stralucitor reiese a fi o capetenie de mare pret a ostilor ceresti: ,,Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu... ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuire in tine".
Îngerii care I-au rămas credincioşi lui Dumnezeu sunt descrişi ca „îngeri aleşi” (1 Timotei 5:21). Satan şi îngerii căzuţi L-au cunoscut pe Dumnezeu în toată gloria Sa.
Dorinţa de înălţare de sine a fost cauza căderii lui Lucifer. Înainte de căderea lui, el era cel mai frumos şi mai înţelept dintre toţi îngerii cerului. El se mândrea peste măsură din cauza onoarei ce-i fusese conferită de Dumnezeu, dar căuta încă şi mai multă slavă pentru sine.
Sfantul Vasile cel Mare zice: " Raul este o lipsa a binelui. Ochiul a fost creat, orbia s-a produs ulterior prin pierderea ochilor... Asa si rautatea nu are o subzistenta proprie, ci vine dupa aceea datorita ranilor sufletului.
Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu. O mica intoarcere a ochiu¬lui ne face sa fim cu soarele sau cu umbra trupului nostru.
 
Cel ce pri¬veste spre soare se lumineaza indata ; cel ce se intoarce spre umbra va avea parte in chip necesar de intuneric. Astfel diavolul are rautatea prin libera alegere, dar firea lui nu e opusa binelui".
 
Marele Einstein spunea "întunericul nu există. Ceea ce există de fapt este doar absenţa luminii. Lumina poate fi studiată, întunericul nu. Nici nu poate fi fracţionat întunericul, lumina da. O simplă rază de lumină alungă întunericul pe suprafaţa pe care ajunge. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se întâmplă când nu avem lumina."

" Răul absolut nu există. La fel cum am demonstrat în celelalte două cazuri, răul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenţei lui Dumnezeu in inima omului !" probabil l-a citit pe Sfantul Vasile Cel Mare...
În prima scrisoare a Ev Ioan se citeşte: "Lumea întreagă zace sub puterea Celui Rău" (1In5,19)
Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.  Sf Apostol Ioan 3.8
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. EF.6.12
Pentru a pierde sufletele oamenilor ingerii cazuti aceste umbre permanente care ne urmaresc pe parcursul vietii se lupta continuu atat prin  nepaza celor  5 simturi cat si prin a ne tine la distanta de Biserica si Invatatura Sfinta.
Cum fac asta duhurile necurate ?
O reflecţie a primejdiilor ce îl aşteaptă pe cel care vrea cu adevărat să ducă o viaţă în Hristos le ofera Clive Staples Lewis (1898-1963)
Considerat unul dintre cei mai importanţi teologi ai secolului XX, in cartea satirica
Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr.
Printre strategii : Strategia cea mai sigură e, dacă se dovedeşte posibil, să-l ţii pe pacient departe de orice intenţie serioasă de a se ruga.
„Funia alunecoasă şi moale a micilor păcate zilnice este preferabilă“
terenul propice al demonilor îl reprezintă obiceiurile de zi cu zi, micile păcate făcute cu o ritmicitate înfricoşătoare. Nu este de mirare faptul că, în acest manual al ispititorului, ispita desfrânării este recomandată de-abia în scrisoarea a IX-a. Mai mult, în sfaturile demonului, se insistă pe necesitatea sădirii în mintea omului a numeroase gânduri care să-l determine să planifice, să-l predispună la visare  , tanjirea  oamenilor pentru nou  dorinţa de a avea se bizuie fie pe avariţie, fie pe nefericire, fie pe amândouă.
Şi apoi, cu cât e mai vorace dorinţa, cu atât va epuiza ea mai curând toate sursele inocente de plăcere .
Omul trebuie tinut departe de Casa Domnului si de Dumnezeu...
Cea mai frumoasă victorie asupra influenţei Satanei este convertirea continuă a vieţii noastre, care are o specială şi continuă realizare în sacramentul Reconcilierii, prin care Dumnezeu ne eliberează de păcatele comise după botezul nostru, ne redă prietenia sa şi ne întăreşte cu harul său pentru a rezista la asalturile Celui Rău;
Ei stiu ca prin distantarea cu pasi mici dar siguri  pierdem Harul sfintitor al vietii prin despartirea de Dumnezeu,si Binecuvantarea conlucrarii si comuniunii cu Dumnezeu,Izvorul Vietii !
Catolicii intrand in Biserica au acel minibaptisteriu ,vas cu apa sfintita pentru a se purifica si sfintii saptamanal cu aceasta mica rugaciune :
Prin semnul acestei ape
reinoieste Doamne in mine
harul Botezului pe care l-am primit
in numele Tatalui al Filului si Duhului Sfant !

Si totusi citind aceste scurte farame  ar trebui sa ne cutremuram si totusi lucrurile nu stau asa ...

Cea mai mare viclenie a diavolului e sa ne faca sa credem ca nu exista diavol" Baudelaire.-poet francez.
In momente de greutate sau cumpana diavolul are grija sa ne insufle ca totalitatea necazurilor prezente si viitoare se datoreaza Domnului...
Iov 10.2 Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine ?


Si totusi raul definit ,aratat si invins de Hristos .cu moartea pe moarte calcand,are adepti intr-o frenezie nedeslusita si continua...
Ideologiile bolsevico-comuniste si fascistO-NAZISTE  au urmarit o BANALIZARE a RAULUI prin disparitia  criteriilor traditionale de diferentiere intre bine si rau. Ideologia a jucat in aceasta privinta un rol pe cit de puternic, pe atit de nefast. A fost un mijloc de auto-hipnotizare, de atrofiere pina la disparitie a constiintei morale,cum o descrie Hanah Arendt  in cartea Banalitatea Raului.
Banalitate ce are radacina in fascinatia raului prin aderarea la grupari oculte si chiar atingerea raului prin practicarea unor ritualuri satanice
gen slujbe negre francmasonice ,doar se inchimna marelui arhitect care nu e altul decat  lucifer cum a marturist Albert Pike mare francmason de grad 33 !

„Ceea ce trebuie să spuneţi mulţimii este că îl venerăm pe Dumnezeu, dar că este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fără nici un fel de superstitiţie. Pentru voi însă, Suverani Mari Inspectori Generali (adică gradul 33 în Ritul Scoţian ) vom spune aşa, şi aşa veţi repeta iniţiaţilor de grad 32, 31 şi 30: religia masonică trebuie să fie menţinută de către toţi iniţiaţii gradelor înalte în puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevărata şi pura religie filozofică (masonii îşi spuneau şi filozofi n.n.) este credinţa în Lucifer, egalul lui Dumnezeu.” Fragment din scrisoarea trimisa de Pike catre Convenţia Supremului Consiliu de la Paris.
Masoneria prin Revolutia Franceza au inceput desavarsirea lucrarii raului in lume...dar cum lumina luminează în întuneric...conducatorii Bisericii atat de Apus cat si de Rasarit au avertizat si condamnat acest pericol.

 Cea mai importantă activitate antimasonică o va desfăşura papa Leon XIII, condamnând frăţia prin opt bule. Prima Etsi Nos (15 februarie 1882), vorbeşte despre condiţiile politice predominante în Italia şi în final se referă la o sectă fatală în război cu Iisus Hristos, responsabilă pentru situaţia de nelinişte civilă din Italia. Unele autorităţi identifică această bulă ca fiind o referire la masonerie.

     Următoarea Humanum Genus emisă la 20 aprilie 1884 constituie cel mai important text al antimasoneriei, autorii masoni denumind-o enciclica teribilă. În introducere este prezentată imaginea Fericitului Augustin, care a văzut două împărăţii sub forma a două cetăţi, opuse una alteia, Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, adevărata Biserică, şi împărăţia lui Satan, care cuprinde pe toşi cei care refuză să asculte legea divină şi îşi multiplică eforturile de a acţiona direct împotriva lui Dumnezeu. În aceea epocă, aceşti făcători de rău s-au coalizat într-un imens efort şi cu ajutorul unei societăţi, larg răspândite şi foarte bine organizată, societatea francmasonilor. Aceasta lucrează în mod public la ruinarea Bisericii, astfel încât să reuşească a văduvi total naţiunile creştine de binefacerile pe care le datorează Mântuitorului Iisus Hristos.
      Înaintea unei primejdii atât de presante şi în faţa unui atac crud şi răuvoitor asupra creştinismului, Biserica îşi face datoria de a semnala pericolul, de a-i denunţa pe duşmani, de a se împotrivi proiectelor şi lucrărilor lor, de a împiedica pierderea sufletelor, încredinţate spre mântuire, pentru ca Împărăţia lui Iisus Hristos să rămână în picioare şi neatinsă.
Biserica de Rasarit a reactionat prompt prin mai multi ierarhi.
Afurisania impotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului la 2 februarie 1815, Cipru
Deci, oricati se alatura cu grabire acestei slujbe dracesti si nelegiuite a Francmasoneriei si toti cei ce ii urmeaza in mandria si ratacirea lor, sa fie afurisiti si dati anatemei de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dupa moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinand si tremurand, precum Cain, vor fi ei asupra pamantului. (Facere 4, 14). Pamantul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron. (Numeri 16, 31-32).
Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vanzatorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, pana la sfarsitul vietii lor, nimic nu vor dobandi. Fie ca lucrarile si mestesugurile lor sa fie blestemate si sa se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Si toti cei ce vor starui in rautatea lor vor avea parte de o atare rasplata. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa uracioasa lor erezie, si se vor lepada de blestemata lor mandrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adica vor fi binecuvantati si iertati de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea singura neamestecata si nedespartita, Unul Dumnezeu in fiinta, si de catre noi, smeritii Sai slujitori.
Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.

Sfântul Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:

1. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:
 Francmasoneria învaţă pe adeptii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu.

Si la final  indemnul evanghelic :

"Dacă Dumnezeu este cu noi, cine va fi împotriva noastră" (Rom 8,31). Acelaşi Domn, în rugăciunea Tatăl nostru, ne-a învăţat să-i cerem lui Dumnezeu Tatăl: "Mântuieşte-ne de Cel Rău"