Oricine ești, sunt sigur că iubești cuvintele, în general, și în mod special din motivul acela că „la început a fost cuvântul…”.
    Dacă vrei să știi mai multe despre ele, fie din limbile romanice și anglo-saxone, fie din altele,  învață limba latină ! Dacă nu cunoști sensul vreunui cuvânt întâlnit când n-ai la îndemână un dicționar, încearcă etimologic și vei ajunge cel mai adesea – unde crezi ? – la limba latină. Dacă vrei ca orice discurs pe care-l vei ține de-a lungul vieții să fie cum grano salis, iubește limba latină ! Prietenii sau convivii de ocazie te vor aprecia dacă, în cunoștință de cauză, vei presăra în discuții maxime latinești. Ele sună frumos, au miez, sunt purtătoare de mesaj. Scurte, la obiect, ori mai lungi, cad ca adevărate sentințe și relieefează starea de fapt pe care ai vrut s-o evidențiezi, folosindu-le.


    Limba latină stă la originea limbilor romanice, din care face parte și limba română, iar importanța ei este incontestabilă.
În afară de asta, limba latină trebuie învățată, fiindcă e sonoră, expresivă, eufonică, grea de sensuri, frumoasă. Doar ascultă puțin : „Nihil sine Deo” ; „nulla dies sine linea” ; „labor omnia vincit”, dar și …„Amor vincit omnia” . Sau…„Cras do, non hodie, sic nego cotidie” – spune zgârcitul, ignorând „vanitas vanitatum et omnia vanitas”. Din limba latină au fost preluate, devenind universale, cuvinte și construcții ca : „versus”, „sine die”, „N.B.”, „etc.”, „ad libitum”, „ad litteram”, „post – mortem”, „post - scriptum” sau notațiile filologice de tipul : „sic”, „conf.”, „i.e.”, „idem”, „ibidem”„apud”.
    În clasa a VIII-a m-am întâlnit cu limba latină, care a devenit personaj principal în viața mea, schimbând traiectoria planurilor de studiu – de la științele exacte către filologie, în special spre limba latină.
    Dacă par subiectiv, chem în sprijin pe poetul Nichita Stănescu, iubitorul cuvintelor și al „necuvintelor”, care spunea: „Limba latină este cea mai frumoasă limbă din lume. Limba română este copilul ei. Scriu poezie, ca să-mi explodeze creionul de frumusețe lingvistică”.