Realizarea unei antologii literare este un demers temerar în sine însuşi, pentru că-l pune pe antologator în situaţia ingrată de a alege, de a tria, de a stabili cumva căprării estetice, după criterii clare, dar şi clar deranjante şi de neconceput pentru alţii/altele.
Ei bine, taman sub astfel de auspicii tulburi am purces la realizarea unei noi antologii, împreună cu poeta Mariana Petrache, sălăjanca ce mi-a fost alături la realizarea altora patru, fiecare în sine o provocare aparte.
„Prietenii poetice” a adus în lumina reflectoarelor o adevărată punte de spiritualitate între scriitori deja consacraţi şi impuşi în peisajul literar românesc şi cei aflaţi la primii paşi, la început de drum.


O mână intinsă ultimilor, o tragere de mânecă pentru primii, un îndemn la neuitare, la întoarcere în timp, la rememorarea ezitărilor şi nesiguranţelor inerente vremurilor iniţiatice.
„Damele metaforei” a adunat între coperţi importantele voci feminine ale momentului, un demers menit să închine Cuvântului celor care, dincolo de îndeletnicirile cotidiene strunesc, la rândul lor, Cuvântul.
Un cadou de suflet închinat trăitoarelor întru frumos, un dar de Ziua femeii, altfel o zi care-r trebui sărbătorită în orice moment, nu o singură dată pe an.
„Aşii Cuvântului (50 + 5 poeţi)” a adunat cele mai evidenţiate voci masculine din lirica românească, volum scos după cel cu poetele, numai pentru a evita eventualele acuze de misoginism.
Ei bine, chiar şi aşa, dincolo de anumiţi indignaţi neincluşi între coperţi, n-au fost deloc puţine femeile care mi-au reproşat, la acea vreme, faptul că nu le-am cuprins şi pe ele.
Asta deşi, cu puţină vreme înainte, când editasem antologia „Damele metaforei” niciun bărbat nu făcuse ceva asemănător.
„Aşii Cuvântului” a cunoscut un succes de public, a contrariat şi a stârnit interes şi orgolii, astfel că, la scurtă vreme s-a publicat o nouă ediţie, fără adăugiri.
„Cenaclul ECREATOR 1” a venit ca o necesitate apoi, fiind şi devenind astfel prima lucrare (ne)tematică – precum fuseseră cele dinainte - în care am pus laolaltă scriitori consacraţi lângă autori nedebutaţi, unii dintre ei chiar aflaţi la primele încercări literare.
A ieşit o lucrare consistentă, 500 pagini de creaţie de calitate, 71 de autori stând umăr lângă umăr.
Lucrarea s-a împrăştiat repede în toate colţurile vorbitorilor de limbă română, 12 din aceştia fiind din afara graniţelor ţării.
„Cenaclul ECREATOR 2” adună acum între coperţi 72 de autori, unii dintre ei regăsindu-se şi-n anteriorul volum, ei rămânând fideli unui concept literar care are ca unic scop punerea în valoare a spiritului creativ, indiferent că vorbim de descoperirea şi contribuirea din plin la şlefuirea unor noi talente sau de aducerea-n prim plan a unor voci încă nepuse-n valoare.
Şi într-un caz şi-n celălalt proiectul e unul temerar, sigur va fi unul de anduranţă, pentru că dacă până şi bobului de grâu sau porumb îi trebuie un an ca să încolţească, să crească, să se dezvolte şi apoi să rodească este evident faptul că mult mai mult îi trebuie bobului de om să prindă rădăcini, să crească, să se dezvolte şi să rodească pe câmpia literelor.
Ca şi anterioara antologie, „Cenaclul ECREATOR 2” adună-ntre coperţi şi prozatori, categorie necuprinsă în premele trei antologii tematice.
Am făcut acest pas deoarece, ca în adevăratele cenacluri literare în care am crescut, într-o şedinţă se citeşte atât poezie cât şi proză, eseistică, etc, se comentează pe marginea textelor prezentate.
Acum noi am adunat textele, dăm guri de oxigen şi de încredere celor ce vin din urmă, îi punem la Cina de taină cu mai marii zilei.
Şi, după cum era firesc, comentariile vă vor aparţine dumneavoastră, cititorilor!
În felul acesta aveţi o adevărată radiografie a momentului literar, o fotografiere a realităţii, a unui segment important al pulsaţiei culturale româneşti.
Nu sunt cuvinte mari, deoarece unii care sunt mari astăzi au uitat de unde au plecat sau că şi ei au fost cândva mici.
În acest context, prin demersul nostru imortalizăm un moment important şi supunem publicului larg cântărirea unor creaţii care există deja în respiraţia zilei.
Volumul adună-ntre coperţi aproape-n totalitate creaţii inedite ale celor cuprinşi, puţine fiind cazurile în care textele au fost în prealabil publicate pe URL-ul revistei ECREATOR, www.ecreator.ro.
Nu avem cum garanta succesul şi impunerea viitoare în peisaj a celor cu numele adunat între coperţi, dar sigur e faptul că ei fiinţează acum, pe moment sunt mai mult sau mai puţin vizibili prin activitatea prestată, de ei şi de numai ei depinzând evoluţia lor viitoare.
În atari situaţii mesajul nostru vine să întregească şi să susţină demersul de etatizare a împovăratei lumi literare actuale, una intoxicată vizibil de non valori, de diletanţi, de amatori cu fiţe şi care, din dosul portofelelor pline şi al tupeului fără seamăn cred că pot să-şi cumpere prezenţa în astfel de lucrări sau antologii, de ce nu chiar în peisajul de prim plan al lumii literare.
Aceştia şi-au creat anumite zone de confort în care se simt bine, se gratulează-ntre ei, se publică prin revistuţe obscure, îşi scot cărţi în tiraje conspirative, îşi privesc semenii şi confraţii de sus şi emit pretenţii nejustificate ca să fie percepuţi exact cum emit ei, cum vor ei.
Ei bine, ne-am permis luxul să respingem zeci de autori, însă n-aveam cum să nu îi memorăm pe guralivii şi indignaţii Daniela Toma, Ion Calotă, Emanuela Burcea, Cornelia Ocică, Silvia Gurău, Onel Mihalache, Daniel Dumitru, Vasile Dan Marchiş, Mădălin Vlăduţ Crăciun şi mulţi alţii.
În timp ce primii nominalizaţi suferă deja de-o anumită părere bună despre ei înşişi, cei de pe urmă duc propriile lupte grele cu gramatica limbii române, demersurile lor finale fiind astfel sortite eşecului câtă vreme nu au nici măcar cele mai elementare elemente de cunoaştere în acest domeniu sfinţit al cuvântului.
Una peste alta vă propunem o lucrare inedită spre lectură, având nemijlocit convingerea că multe din numele existente-ntre aceste coperţi se vor impune-n scurtă vreme în peisajul cultural românesc.
Într-un asemenea context nouă ne va reveni atunci sarcina zâmbetului şi satisfacţia de-a fi contribuit substanţial, cu susţinerea noastră, la devenirea lor artistică.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!