În oraşele judeţului Mureş, primele structuri economice, specifice capitalismului, au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la scurt timp după revoluţia burghezo-democratică de la 1848-1849, prin convertirea capitalului acumulat din comerţul cu cereale, alcool şi lemn, în capital industrial. Vechea şi puternica economie de breaslă s-a destrămat, transformându-se, treptat, în mica industrie capitalistă. La fel ca şi cele 24 de bresle din Târgu-Mureş, industria incipientă a acestui oraş a cuprins aproape întreaga gamă a meseriilor. Preponderenţa atelierelor meşteşugăreşti, cu personal redus, a constituit o caracteristică, pentru această formă de economie, chiar şi între cele două Războaie Mondiale.
Transportul feroviar, apărut în jurul anului 1870, a avut consecinţe importante în precizarea specificului industriei mureşene, prin dezvoltarea apreciabilă a celei forestiere, ca urmare a înlocuirii transportului cu plutele pe Mureş, accesibil doar primăvara şi toamna.[1]
De asemenea, industria alimentară, îndeosebi cea a spirtului, a avut un rol considerabil în dezvoltarea capitalistă a judeţului. Până la introducerea transportului pe calea ferată, aceasta a avut o situaţie privilegiată ca urmare a preţului redus al materiilor prime agricole, pe care producătorii nu le puteau transporta şi vinde în altă parte. Capitalul astfel acumulat a fost investit în alte ramuri, în special în cea forestieră şi a materialelor de construcţie.
Schimbarea regimului politic şi a apartenenţei statale a constituit, aşa cum demonstrează cifrele statistice, un nou moment favorabil pentru continuarea ritmului de dezvoltare atins în epoca antebelică şi chiar pentru depăşirea acestuia. Vechile întreprinderi industriale, comerciale şi de credit şi-au continuat activitatea, numărul celor din urmă crescând considerabil. Puterea acestora, îndeosebi a întreprinderilor cu profil alimentar, a crescut şi ca urmare a reformei agrare din 1921, în urma căreia, cea mai mare parte din capitalul obţinut de marii proprietari funciari, drept despăgubire în urma exproprierilor, a fost valorizat prin bănci şi industrii de procesare a produselor agricole. Astfel, din cele 122 întreprinderi industriale din întreg judeţul Mureş, înregistrate la Camera de Comerţ şi Industrie Târgu-Mureş, în anul 1926, majoritatea aveau profil alimentar şi de procesare a lemnului.
Un aspect demn de remarcat, însă, este şi faptul că în urma legilor de naţionalizare a întreprinderilor industriale şi a instituţiilor bancare din teritoriile alipite României, promulgate după Unire, conform cărora acestea erau obligate să accepte şi participarea capitalului românesc, în consiliile de administraţie au pătruns şi unii investitori români care, în marea lor majoritate, făceau parte din rândul politicienilor epocii. Dar, această împletire a capitalului străin cu cel românesc nu a schimbat cu nimic caracterul maghiar şi evreiesc al stabilimentelor respective.
O astfel de situaţie se întâlnea şi la stabilimentele industriale şi la instituţiile bancare minoritare din Târgu-Mureş. Astfel, Constantin Coandă era vicepreşedinte la „Agrar“ Takarekpenztár Részvénytársasag Marosvásárhelyi, iar Constantin Bucşan, Vasile Goldiş, Duiliu Zamfirescu erau membri ai instituţiei amintite. Ştefan Cicio- Pop a fost, o perioadă de timp, directorul Rafinăriei de petrol din Târgu-Mureş.[2]
(sursa: http://www.multihobby.ro/Ilustrate/I_Regale.php?page=19
Caracterul accentuat maghiar şi evreiesc al industriei mureşene iese şi mai mult în evidenţă în municipiul Târgu-Mureş, unde populaţia românească reprezenta, în 1920, doar 12,7% din total.
Tabel nr.1
Tabloul industriaşilor din Târgu-Mureş, în anul 1924[3]
Industriaşi calificaţi |
Industrii legate de permise |
Industrii mici fabrici |
|||||||||
Români |
Minoritari |
Româneşti |
Minoritare |
Româneşti |
Minoritare |
||||||
Nr. |
% |
Nr. |
% |
Nr |
% |
Nr. |
% |
Nr. |
% |
Nr. |
% |
62 |
4,73 |
1248 |
95,27 |
50 |
11,82 |
573 |
88,18 |
7 |
6,54 |
100 |
93,46 |
În ceea ce priveşte numărul brevetelor şi al permiselor industriale, eliberate în 1924, situaţia se prezintă în felul următor[4]:
Tabel nr. 2
Industriaşi calificaţi |
Industrii legate de permise |
Industrii mici fabrici |
|||||||||
Români |
Minoritari |
Româneşti |
Minoritare |
Româneşti |
Minoritare |
||||||
Nr. |
% |
Nr. |
% |
Nr |
% |
Nr. |
% |
Nr. |
% |
Nr. |
% |
14 |
16,67 |
70 |
83,33 |
25 |
53,19 |
22 |
46,81 |
- |
- |
2 |
100 |
În anul amintit, cele 996 de brevete pentru fabricarea alcoolului în judeţul Mureş, au fost eliberate pentru 395 români (38,65%), 224 maghiari (22,49%), 66 germani (6,63%) şi 321 evrei (32,23%).[5]
În primul său număr din 1924, „Almanahul oraşului” prezenta, fără prea multe informaţii, unele date privind situaţia întreprinderilor industriale din Târgu-Mureş, cele mai importante, din punctul de vedere al ponderii capitalului social, fiind: „Helios”, fabrică de împletituri şi tricotaje (care avea sediul pe strada Insulei,nr.1)[6], S.A. Pentru Industria Lemnului şi Comerţul cu Mărfuri ( actuala stradă a Călăraşilor), Rafinăria de Petrol S.A.(între strada Doja şi Liviu Rebreanu, zona actualelor blocuri de locuinţe), S.A. Fabrică de cărămizi şi ţigle din Mureşeni (existentă şi în prezent), Fabrica de spirt „Ardeleana” din Mureşeni, Fabrica de Zahăr S.A. (str. Băneasa, azi demolată), Fabrica de cărămizi şi de lut S.A.(str. 22 Decembrie, demolată în anii `80), “Mestitz” S.A. pentru industria lemnului (str. Gheorghe Doja,nr.12 – azi, Clinica de dermatologie),”Székely şi Rethi” S.A., Fabrica de Mobilă Ardeleana (Piaţa Victoriei nr. 15 – demolată în anii`80), S.A. „Transilvania”. Fabrică de armături şi maşini (str. Tudor Vladimirescu).[7]
Fabrica de zahăr
(sursa: http://www.multihobby.ro/Ilustrate/I_Regale.php?page=2)
(sursa: http://www.multihobby.ro/Ilustrate/I_Regale.php?page=22)
Din amintitele 122 de întreprinderi industriale existente în județul Mureș, în 1926, 39 funcţionau în Târgu-Mureș şi 3 în comuna suburbană Mureşeni (vezi și Anexa I).
O emblemă a industriei târgmureşene pentru toată perioada studiată,a fost Fabrica de zahăr, întreprindere de mare importanţă pentru întreaga regiune. Fondată în 1893, de către un grup de mari proprietari agricoli, din rândul acţionarilor au făcut parte, la început, şi cultivatori de sfeclă, care participau cu terenul destinat pentru cultură. Capitalul străin a fost reprezentat de o firma germană, care a devenit principalul acţionar cu valoarea maşinilor livrate. După Unire, uzina a intrat în sfera marilor trusturi şi carteluri ale capitalului străin conjugat cu cel maghiaro-român. În 1939, numărul angajaţilor era de 271, dintre care 82 români, 155 maghiari, 23 germani, 4 evrei, 4 alte naţionalităţi, 3 cetăţeni străini.[8]
În anul 1928, Dumitru Gafton, inspectorul industrial pentru oraşul Târgu-Mureş, a întocmit o situaţie oficială în care erau analizate 12 dintre fabricile cele mai importante din oraş.
Conform acesteia, Rafinăria de petrol din Târgu-Mureş, avea 50 de angajaţi stabili, un capital de bază în valoare de 2 milioane lei, care aparţinea unui număr de 10 acţionari cu 10 220 acţiuni[9]. Fabrica Ardeleană de spirt S.A. avea 13 angajaţi, un capital de bază de 5 milioane lei, care aparţinea unui număr de 13 acţionari, cu 1 250 de acţiuni a 4 000 de lei.[10]Fabrica de Cărămizi şi Ţigle S.A. din Mureşeni avea 12 angajaţi permanenţi, capitalul de bază cifrându-se la 1 500 000 lei.[11] În continuare erau amintite:S.A. pentru industria de lemne Târgu-Mureş care avea 9 angajaţi stabili;[12] Fabrica de bere Adalbert Bürger cu 54 de angajaţi stabili; Prima moară automată „Ludovic Schottel“ ; Fabrica Ludovic Bustya; Moara Agnes, întreprinderea contelui Carol Teleky; S.A. pentru industria de lemne Mestitz; S.A. industria de lemne a vechiului scaun Mureş; S.A. Deda-Bistra şi Fabrica de săpun Brechner.
Fabrica de bere Adalbert Bürger
(sursa: http://www.multihobby.ro/Ilustrate/I_Regale.php?page=10)
În condiţiile diminuării numărului de muncitori români din întreprinderile aparţinând minoritarilor, se constată tot mai mulţi acţionari români în consiliile de administraţie ale acestora. Astfel, de exemplu, dintre cei nouă membri ai Consiliului de administraţie al fabricii de mobilă „Szekely şi Rety“, din Târgu-Mureş, şase erau români (gen. I. Trăilescu - preşedinte, Al. Grigoriu, I. Harşia, Paul Răţescu, Alexandru Eliad şi Nicolae Ioanid - membri).[13]In sprijinul afirmaţiei anterioare, de remarcat este şi faptul că între anii 1926-1934, din totalul de 882 muncitori, folosiţi de această fabrică, doar 58 au fost români.[14]
Recensământul general al populaţiei din 1930 consemna 1258 întreprinderi aflate în activitate în județul Mureș, dintre care 731 industriale, cu 3 045 lucrători. Dintre acestea, 249 funcţionau cu un singur angajat (patronul), 389 cu 1-5 salariaţi (total 1162), 83, cu 6-20 salariaţi (744), 5 cu 21-50 salariaţi (229), 3 cu 51-100 (265), una, cu 101-200 (176) şi una cu 201-500 (220). Prin urmare, 87,3% din totalul stabilimentelor industriale aveau între 1-5 lucrători, fapt ce demonstrează că mica industrie bazată pe preponderenţa atelierelor meşteşugăreşti cu personal redus a constituit şi pentru perioada analizată, o caracteristică de bază a acestui segment economic. În ceea ce priveşte vechimea acestora, neluând în calcul pe cele 69 care nu şi-o declaraseră, între anii 1919-1930, fuseseră înfiinţate un număr de 417, adică 57% din total. Faţă de cele 245 de stabilimente industriale, câte luaseră fiinţă în perioada antebelică, numărul celor consemnate în intervalul de numai 11 ani care trecuseră de la Unire, era mai mare cu peste 70%, fapt ce demonstrează viabilitatea organismului economic românesc interbelic.[15]
Date semnificative privind evoluţia industrială a oraşului Târgu-Mureș se găsesc şi în Enciclopedia României, lucrare întocmită la sfârşitul deceniului al IV-lea al secolului trecut, care, la capitolul privind stabilimentele industriale, înregistra doar pe cele care aveau un capital social de cel puţin 5 000 000 lei. Printre acestea se aflau: Fabrica de bere Bűrger Albert, cu un capital de 1 500 0000 lei şi un capital investit de 26 000 000 lei, cu o producţie de 15 000 000 litri pe an. Se număra printre cele mai mari din Transilvania, alături de Fabrica din Timişoara (cu o producţie de 25 000 000 litri pe an) şi Fabrica Dreher-Hagenmacher (20 000 000 litri pe an) din Oradea. Împreună cu Fabrica din Azuga (14 000 000 litri pe an) cu cele două fabrici „Luther” (30 000 000 litri pe an) şi cu „Bragadiru” din Bucureşti (24 000 000 litri pe an), asigurau 60% din producţia de bere din ţară;[16] Rafinăria de petrol, cu un capital social de 5 000 000 lei şi un capital investit de 41 000 000 lei, construită în 1871, era una dintre cele mai vechi din România, ocupând locul al şaselea printre celelalte întreprinderi de profil din țară;[17] în 1936, avea o capacitate de prelucrare de 16 t/an, ocupând locul 37 din cele 63 de rafinării existente în România la epoca respectivă, cele mai mari fiind „Astra Română” (1 967 000 tone/an) şi „Vega”(1 662 000 tone/an), ambele din Ploieşti şi „Steaua Română” (1 480 000/an) din Câmpina;[18]Fabrica de mobilă „Székely şi Réty” S.A., cu un capital social de 5 000 000 lei şi un capital investit de 6 000 000 lei; evoluţia sa constituie un exemplu concludent care demonstrează că schimbarea regimului politic după anul 1918 nu a fost o piedică în calea continuării ritmului de dezvoltare atins în epoca antebelică şi chiar pentru depăşirea acestuia; Fabrica de clei şi gelatină „Mureşul” S.A.R., a treia din ţară în privinţa capitalului investit (7,4 milioane lei) şi a forţei motrice (75 C.P.); pe primele două locuri se aflau „Mărăşeşti” S.A.R. (77,4 milioane lei capital investit şi 825 C.P.) şi „Mărăşti” Bucureşti (8,4 milioane lei capital investit şi 90 C.P.);[19] Fabrica de săpun şi lumânări Breckner W., care, dintr-un număr de 30 de astfel de întreprinderi din ţară existente în 1937, se situa pe locul 10 (4 milioane capital investit, 5 C.P., 4 lucrători).[20]În 1939, Fabrica de zahăr din Târgu Mureş, avea un capital investit de 77 000 000 lei şi împreună cu Fabrica de zahăr din Bod, era controlată de o societate ungară pe acţiuni[21]
Referitor la situaţia unor stabilimente industriale aparţinând direct de primăria municipiului, fluctuaţiile şi deprecierea continuă a valutei pe piaţa mondială, cât şi depresiunea economică survenită ca urmare, au creat o situaţie nesigură al cărei efect nedorit s-a resimţit şi asupra acestora. Deteriorate în timpul războiului, au pierdut mult din capacitatea de producţie, astfel încât exploatarea lor nu numai că nu mai aducea nici un câştig municipalităţii ci, din contră, repunerea lor în funcţiune la capacitate normală a reclamat investiţii considerabile. Astfel, pagubele înregistrate de Fabrica de cărămidă, în urma încartiruirile din timpul războiului se ridicau la cifra rotundă de 1 200 000 coroane, sumă care a trebuit amortizată până la sfârşitul anului 1922.În timpul realizării investiţiilor, capacitatea de producţie s-a ridicat doar la 40-50%. Numai reparaţiile curente, efectuate între anii 1923-1926, au costat 8 000 000 lei, iar, faţă de acestea fabrica mai datora altor întreprinderi 4 800 000 lei, în situaţia în care stocul din depozit valora 2 800 000 lei şi de la debitori mai avea de încasat 1 400 000 lei. Un alt aspect păgubitor asupra venitului fabricii de cărămizi l-a constituit stagnarea edificărilor din cauza crizei economice şi financiare.[22] Ca urmare a acestei situaţii, în 1924, fabrica a funcţionat doar între 1 aprilie şi 15 octombrie, iar lucrările de amplificare nu s-au executat în totalitate.[23] În 1925, fabrica a funcţionat între 15 martie şi 8 noiembrie, când a înregistrat o creştere a producţiei cu 25% faţă de anul precedent. Situaţia favorabilă s-a datorat faptului că cea mai mare parte a fabricatelor sale au fost folosite de cele două edificii mari care se ridicau în oraş, respectiv Catedrala ortodoxă şi Căminul ucenicilor români, care şi-au procurat aproape tot materialul de construcţie necesar de la această fabrică. În situaţia în care, pe piaţa oraşului s-a vândut foarte puţin din cauza celorlalte două fabrici particulare, producţia de ţiglă a fost desfăcută pe pieţele Vechiului Regat.
Avându-se în vedere că fabrica funcţiona doar pe timpul verii, pentru ca muncitorii să nu fie trimişi în şomaj în celelalte anotimpuri, în edificiul fabricii, s-a instalat, în octombrie 1925, o moară pentru cereale, care funcţiona cu plata în produse (uium) şi care costase 250 000 lei. Până la sfârşitul anului amintit, câştigul provenit din vămuire a fost de 1500 de kg de cereale.[24]
Deşi, în ultimii ani ai primului primariat al lui Emil A. Dandea (1922-1926), fabrica a funcţionat cu câştig, noua administraţie a oraşului, cu Bernády György primar, instalată după alegerile locale din 1926, la unele influenţe şi presiuni, se pare, a sistat funcţionarea ei, în 1928. După închidere,s-au făcut încercări de lichidare juridică, prin arendare s-au prin vânzarea maşinilor sau instalaţiilor. Ani de-a rândul acestea s-au dovedit infructuoase, timp în care oraşul plătea cca 100 000 lei anual pentru impozite, pază şi asigurare, iar instalaţiile s-au deteriorat în asemenea stadiu, încât, în 1934, era nevoie de reparaţii în valoare de 800 000 lei pentru a repune fabrica în funcţiune. În această situaţie, Emil A. Dandea, (revenit în fruntea oraşului în 1934), a hotărât arendarea fabricii obţinând 200 000 lei chirie anuală, pe o perioadă de 5 ani, plata asigurării, întreţinerea plus 10% reducere de preţ pentru cărămida şi ţiglele necesare primăriei.[25]
Într-o situaţie asemănătoare se găsea şi Uzina de gaz, din cauza greutăţilor ivite în procurarea şi transportul cărbunilor necesari. În această conjunctură, activitatea acesteia a fost sistată, temporar, sarcina sa fiind preluată de uzina electrică. La 16 august 1923, fabrica a început din nou să furnizeze gazul necesar pentru necesităţile domestice la preţ de 5 lei/m3.[26] La mai puţin de două săptămâni, au şi apărut 45 de spargeri în conducta de gaz care avea în jur de 40 km lungime, defecţiuni datorate atât faptului că fabrica nu funcţionase 3 ani şi jumătate, dar şi traficului auto care şi el se amplificase. La sfârşitul lunii decembrie 1923, se rebranşaseră la conducta de gaz 130 de consumatori, doar jumătate din cei 260 câţi existau în 1914. În această situaţie scăzuse şi producţia uzinei, lipsei de consumatori alăturându-i-se şi cea a mijloacelor de iluminat care foloseau acum energia electrică. Astfel, de pildă, dacă, în 1913, oraşul era luminat de 28 600 becuri alimentate cu gaz artificial, în 1923 mai funcţionau doar 10 000 de asemenea lumini. Ca urmare, obiectivul uzinei pentru anul 1924 era legarea tuturor consumatorilor vechi şi câştigarea de alţii noi, astfel încât să se ajungă la un consum zilnic de 1000-1200 m3, deoarece numai astfel uzina de gaz devenea rentabilă pentru oraş.[27] În 1924 s-au introdus noi tarife/m3, în funcţie de cantitatea de gaz consumat pe an. Astfel, pentru 2400 m3 consumaţi se plătea 5 lei/m3; pentru 3600 m3, 4,80 lei; pentru 6000 m3, 4,50 lei; pentru 10000 m3, 4 lei; pentru 15000 m3, 3,50 lei, iar pentru 24000 şi mai mult, 3 lei. Pentru consumul industrial, preţul se fixase la 5 lei/m3. Comparativ cu alte oraşe, preţul gazului la Târgu-Mureş era destul de ieftin. Astfel, pentru exemplificare, dacă la Arad se plăteau 8 lei/m3, la Braşov şi Cluj metrul cub de gaz costa 10 lei.
Uzina de gaz artificial devenea nerentabilă şi prin faptul că preţul lemnelor era la Târgu-Mureş cu 20% mai ieftin decât în alte oraşe. După calculul specialiştilor, pentru un m3 de gaz (al cărui preţ se ridicase, în 1925, la 6 lei) reveneau 3 kg de lemne, a căror valoare echivalentă era de 2-3 lei. În consecinţă, încălzirea cu gaz artificial era de două ori mai scumpă decât cea cu lemne. Cu toate că, de la începuturile sale, uzina lucrase tot în deficit, întreţinerea ei pe mai departe în funcţiune era necesară, din punctul de vedere al interesului public până la introducerea gazului metan, întrucât un motor de 300 C.P. din dotarea uzinei electrice funcţiona cu acest combustibil. Prin urmare, pentru a se asigura curentul electric, era necesară funcţionarea fabricii de gaz artificial.[28]
După introducerea generalizată a gazului metan, în 1934, fabrica a fost vândută, în 1936, prin licitaţie publică, firmei A. Victor din Constanţa, pentru suma de 10 500 000 lei, bani care au intrat la veniturile oraşului.[29]
Totodată, primarul Emil A. Dandea era preocupat direct de creşterea potenţei industriale a oraşului şi, împlicit, a asanării şomajului, care constituia o sarcină grea în seama bugetelor de venituri şi cheltuieli ale municipiului, făcând tot posibilul pentru promovarea turistică a oraşului şi atragerea investitorilor din ţară sau din străinătate. Adresându-se, de pildă, Camerei de Comerţ şi Industrie din Târgu-Mureş, în 22 aprilie 1936, pentru ca aceasta să înştiinţeze „păturile capitaliste”, primarul îi făcea cunoscut că era preocupat de „a promova înfiinţarea de industrii pe teritoriul oraşului, acordând toate înlesnirile posibile, ca terenuri în condiţiuni favorabile, sau chiar gratuite, avantagii la taxele şi impozitele comunale, tarife preferenţiale la consumul de gaz-metan, curent electric etc.” În continuare, după o descriere admirabilă a resurselor naturale ale oraşului şi ale împrejurimilor sale, a legăturilor sale feroviare cu centrele principale din Ardeal şi cu portul Galaţi, primarul nu se îndoia „că societăţile de întreprinderi, precum şi importante firme vor fi dornice de a găsi un plasament rentabil şi în condiţiuni surâzătoare a aşa numitului „capital îngheţat” şi sperăm că vor căuta a beneficia de frumoasa şi avantajoasa ofertă a Municipiului Târgu-Mureş”.[30] O adresă cu text identic era trimisă, în 12 mai 1937, de data aceasta în mod direct, Uniunii Generale a Industriaşilor Români şi Uniunii Camerelor de Comerţ, ambele cu sediul în Bucureşti.[31]Din actul adiţional ataşat acesteia, rezultă că, pentru scopuri industriale, municipiul punea la dispoziţie, din proprietatea sa, 6 terenuri: Oborul de vite ( str. 22 Decembrie 1989 colţ cu Secuilor Martiri, la 750 m distanţă de Gara Mică[32]), terenul de lângă fabrica de cărămizi din Sângeorgiu de Mureş ( str. 22 Decembrie 1989, str. Secuilor Martiri, la 1150 m distanţă de Gara Mică), Tabăra internaţilor (în triunghiul format din Bulev. 1 Decembrie 1918, str. Tudor Vladimirescu şi str. Budai Nagy Antal, la 1850 m distanţă de Gara Mare)), Vechiul obor de vite (situat în actuala strada Aleea Carpaţi, în zona str. Chinezu, la 800 de m distanţă de Gara Mică), terenul fostului depozit de muniţie (în patrulaterul format din străzile Băneasa, Bălcescu, P-ţa Armatei, P-ţa Oneşti, str. Libertăţii, şi Eliade Rădulescu, la 300 m distantă de Gara Mare), terenul fostului cimitir pentru animale (str. Aleea Carpaţi, la 850 m distanţă de Gara Mică.). Suprafaţa totală a acestora era de cca. 48 ha, iar valoarea de inventar se ridica la suma de 3 862 442 lei[33].
Prin promovarea turismului, ca factor important pentru dezvoltarea generală a oraşului primarul Emil A. Dandea s-a dovedit a fi un bun manager public, multiplele aspecte ale ştiinţei administrative din zilele noastre fiind la fel de valabile şi atunci.[34]
Referindu-se la turism, Emil A. Dandea spunea că „ străinătatea ne-a întrecut în privinţa măsurilor legislative şi de organizare. Dacă uşor putem ajunge în această privinţă la nivelul altor ţări, nici una din ţările străine nu ne pot concura în privinţa materialului demn de văzut pe care-l poate oferi țara noastră: frumuseţile naturale, izvoarele tămăduitoare, variaţia pitorescului şi bogăţiile cu care este înzestrată România întregită sunt fără seamăn.”[35]
După ce aminteşte că turiştii au fost cei care au stat la baza modernizării infrastructurii şi a mijloacelor de transport de-a lungul timpului, pentru primarul de Târgu-Mureş, era foarte clar, că, în asemenea condiţii, atât turismul naţional cât şi cel internaţional deveniseră „o adevărată industrie importantă”. Pentru el, varianta internaţională era extrem de importantă nu numai pentru avantajele economice şi valutare aduse ţării şi cetăţenilor săi, dar şi pentru scoaterea României din starea de izolare datorată, în primul rând, necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a istoriei, culturii şi tradiţiilor sale.
Pentru a-i înlesni Oficiului Naţional de Turism dirijarea oaspeţilor străini şi spre centrele urbane din provincie, nu numai spre capitala ţării, era necesar, în primul rând ”să ne îngrijim ca vizitatorii străini să afle în oraşele noastre condiţiuni de întreţinere, circulaţie şi distracţie cât mai agreabile şi ieftine”[36]. Pentru modernizarea transportului ]n comun pe raza orașului Primăria concesionase serviciul, în octombrie 1924, firmei Blaga & Mărgărit, din Cluj, care a introdus pe teritoriul municipiului 2 autobuze pentru transportul persoanelor, fapt care a stârnit protestul celor 85 de proprietari de birje. Pentru a le asigura şi acestora existenţa, în urma şedinţei Consiliului orăşenesc din 2 Decembrie 1924, primarul Emil A. Dandea îl informa pe Timár Albert, preşedintele Asociaţiei industriale a proprietarilor de birje cu 1 şi 2 cai din Târgu-Mureş, despre hotărârea prin care se admitea „să se menţină starea faptică pe lângă ţinerea în vedere şi a intereselor industriaşilor proprietari de birje”[37]
Transport public cu autobuze, 1936
Totodată, spunea Emil A. Dandea, era necesar ca în interesul administrării productive a oraşelor în scop turistic, trebuie fructificate, pe lângă valoarea istorică, operele edilitare, industria şi comerţul.
Revenind concret la municipiul Târgu-Mureş, „în ce ne priveşte-scria edilul orașului-am căutat ca în marginea mijloacelor disponibile să punem în practică considerentele teoretice. În primul rând ne-am străduit să avem un oraş bine întreţinut. Am reparat şi construit pavaje, clădiri publice, monumente, instituţiuni. Convinşi de importanţa propagandei vii, am făcut să avem adesea oaspeţi înalţi, ca miniştri şi alţi demnitari, să se ţină la noi cât mai multe congrese etc., ca vizitatorii să recomande şi prietenilor lor, să ne viziteze. Organizăm mereu diferite manifestaţiuni cultural-artistice, sociale, expoziţii etc., culminând în „Luna Tg.-Mureşului”, pentru a atrage oaspeţi. Pentru a fi Tg.-Mureşul la înălţime şi din punctul de vedere turistic, pe lângă multele condiţiuni cari le are, sunt în special două cari mai trebuie să le realizeze. Acestea sunt: apă de bună calitate şi în cantitate suficientă – datoria conducerei municipiului, în curs de executare – şi înfiinţarea unui mare hotel modern, problemă care ar urma să se rezolve din iniţiativă particulară. Ar avea importanţă strategică şi turistică, edificarea liniei ferate Sighişoara – Tg.-Mureş – Cluj, proiectată încă de prin anul 1910, care ar scurta calea la Bucureşti, cu vre-o 4 oare, faţă de ruta de azi prin Războieni.”[38]
„Luna Târgu-Mureşului” - despre care amintea Emil A. Dandea în textul amintit - mare manifestare culturală care, desfăşurată între 15 august-15 septembrie 1936, s-a dovedit a fi cea mai complexă modalitate, prin program şi acţiune, de promovare a imaginii oraşului, desfăşurătorul său cuprinzând o fericită înlănţuire de activităţi prin care se urmărea prezentarea potenţialului său economic, istoric, cultural şi turistic. Despre importanţa evenimentului s-au pronunţat pro şi contra o serie de personalităţi locale şi din afara urbei, care au apreciat-o sau au minimalizat-o, uneori doar din considerente politicianiste[39].
Camera de Industrie şi Comerţ din Târgu-Mureş, ca instituţie de reprezentare a intereselor industriei din judeţele Mureş, Ciuc şi Odorhei, în scrisoarea de răspuns la invitaţia lui Emil A. Dandea de a participa cu o expoziţie a realizărilor industriale locale, sublinia, printre altele, şi rolul unei asemenea manifestări complexe în revigorarea economică a zonei: „Ţinerea şedinţelor adunărei generale a Uniunii Oraşelor din România în oraşul Tg.-Mureş este incontestabil o ocaziune bine venită şi rară, care trebuie folosită necondiţionat /…/ pentru o manifestare a importanţei multiple care o are acest oraş din punct de vedere cultural, comercial, industrial şi ca realizări edilitare după unire. Din punctul de vedere al Camerei noastre, această iniţiativă are menirea a însufleţi viaţa comercială a acestui oraş, care lâncezeşte de mulţi ani, îngreuind existenţa tuturor ramurilor de activitate /…/ Pentru a satisface însărcinării primite, Camera noastră s-a ocupat de această chestiune la diferite şedinţe şi pe baza părerilor exprimate a reprezentanţilor autorizaţi ai comerţului şi industriei a ajuns la concluzia că industria din această regiune ar putea manifesta în mod satisfăcător prin aranjarea unei expoziţii industriale”[40].
În ceea ce priveşte numărul comercianţilor din Târgu-Mureş, Darea de seamă a primarului amintea, în anul 1924, cifra de 883, dintre care 27 români.[41]Amintitul recensământ din anul 1930 înregistra 392 întreprinderi comerciale, cu 1 191 angajaţi. Dintre acestea, 121 proveneau din perioada antebelică, 245 fuseseră înfiinţate între anii 1919-1930 şi 26 nu-şi declaraseră vechimea[42]. Ca şi în cazul întreprinderilor industriale, majoritatea acestor firme (301) aveau un personal format din 1-5 lucrători, dovedind un caracter familial.[43]
La fel ca în întregul judeţ Mureş şi la nivelul municipiului Târgu-Mureş, activitatea comercială a avut un caracter evreo - maghiar, una dintre cauzele numărului redus al comercianţilor români din Târgu-Mureş datorându-se şi chiriilor foarte ridicate[44].
Referitor la instituţiile de credit din oraş, în 1924, după consemnările Anuarului Român pentru Finanţe 1923-1924, Compass, numărul băncilor, cooperativelor de credit, al sucursalelor şi agenţiilor era, la data respectivă, de 14 (vezi Anexa II)
Majoritatea băncilor, îndeosebi a celor evreo-maghiare, şi-au continuat activitatea pe toată perioada pusă în discuţie, multiplicându-şi capitalurile şi beneficiile. Pentru exemplificare, mă limitez la un număr de trei, pentru care am găsit bilanţurile pe diferiţi ani. Astfel, Societatea Anonimă Cassa de Economie „Agrar“ din Târgu-Mureş, una dintre instituţiile de credit cele mai puternice din Ardeal, la care participa cu capital şi Banca Comercială Italiană din Milano, avea, în 1924, un capital social de 12 milioane lei şi un beneficiu de 2,9 milioane. După numai 6 ani, capitalul social crescuse la 20 milioane, iar beneficiul la 4,9 milioane lei.[45]Banca de Scont din Târgu-Mureş, care, în 1924, avea un capital social de 3 milioane lei şi un beneficiu de 0,5 milioane, în anul 1930 înregistra un capital propriu de 10,5 milioane şi un beneficiu de 4,4 milioane.[46] Cassa de Economie din Târgu-Mureş S.A. dispunea, în 1924, de un capital de 6 milioane lei. În acelaşi an, beneficiul net se ridica la suma de 952 462 lei. În 1930, bilanţul său înregistra un capital de 20 milioane şi un beneficiu de 5,9 milioane.[47]
Peste numai 6 ani, numărul institutelor de credit din Târgu-Mureş crescuse de la 14 la 35, dintre care 22 locale şi 13 agenţii ale marilor bănci din România[48]. Dintre acestea, 12 fuseseră fondate în perioada antebelică şi restul între anii 1919-1930.
Fără îndoială că, amplificarea sistemului de credit, a dezvoltării economice, în general, s-a datorat, în primul rând, ridicării standardului de viaţă al locuitorilor săi, a creşterii numărului de întreprinderi industriale şi comerciale, operă la care a contribuit, în mod direct şi administrația românească interbelică care a depus eforturi remarcabile pentru îmbunătăţirea infrastructurii economice (refacerea drumurilor, amplificarea uzinelor electrice şi a apeductului comunal, impulsionarea construcţiei de locuinţe etc.). De altfel, din punct de vedere al numărului stabilimentelor industriale, comerciale şi cel al institutelor de credit, deci al ponderii economice, dintr-o statistică realizată la nivelul anului 1930, rezultă că municipiul Târgu-Mureş se situa pe locul 16 din 30 de oraşe analizate.[49] O prezentare sumară a evoluției orașului Târgu-Mureș este cuprinsă în fundamentarea memoriului pentru menținerea rangului de municipiu, trimis Ministerului de Interne în anul 1938, rămas,însă, fără nici un rezultat[50] (vezi Anexa III).
ANEXA I
Intreprinderile industriale înregistrate la
Camera de Industrie şi Comerţ din Târgu-Mureş (1926)
Nr. crt. |
Denumirea firmei |
Sediul |
Denumirea intreprinderii |
Localitatea unde funcţionează |
1 |
Grünwald Elias |
Târgu-Mureş |
Fabrică de apă gazoasă |
Târgu-Mureş |
2 |
Klein Mihail şi Varodi Mendel |
Târgu-Mureş |
Fabrică de apă gazoasă |
Târgu-Mureş |
3 |
Neumann Mauriţiu |
Târgu-Mureş |
Fabrică de apă gazoasă |
Târgu-Mureş |
4 |
Singer Pincas |
Târgu-Mureş |
Fabrică de apă gazoasă |
Târgu-Mureş |
5 |
S.A. Uzinele de Aragonit |
Târgu-Mureş |
Fabrică de articole de aragonit |
Târgu-Mureş |
6 |
„Transylvania“. Fabrică de Armături şi Maşini S.A. |
Târgu-Mureş |
Fabrică de Armături şi Maşini |
Târgu-Mureş |
7 |
Fabrica Metalurgică „Alfa“ |
Târgu-Mureş |
Fabrică de Articole din Metal |
Târgu-Mureş |
8 |
Bürger Albert. Fabrică de bere şi lichior |
Târgu-Mureş |
Fabrică de bere şi lichior şi butoaie |
Târgu-Mureş |
9 |
Fabrica de cărămizi a oraşului |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cărămizi |
Târgu-Mureş |
10 |
Fabrica de cărămizi şi lut S.A. |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cărămizi şi de lut |
Târgu-Mureş |
11 |
S.A. Fabrica pentru lucrarea oaselor şi de clei a Casei de Economie „Agrar“ din Târgu-Mureş |
Târgu-Mureş |
Fabrică pentru prelucrarea oaselor şi de clei |
Târgu-Mureş |
12 |
Deda-Bistra S.A. pentru Exploatare de Lemne |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cherestea |
Târgu-Mureş |
13 |
S.A. „Ardeleana“ pentru Industrie de Moară şi Comerţ de Marfă |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cherestea şi moară |
Târgu-Mureş |
14 |
S.A. pentru Industria de lemne şi Moară |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cherestea şi moară |
Târgu-Mureş |
15 |
S.A. Industria Lemnului şi Comerţ de Mărfuri |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cherestea |
Târgu-Mureş |
16 |
Uzina de gaz a oraşului |
Târgu-Mureş |
Uzină de gaz |
Târgu-Mureş |
17 |
Fraţii Krausz |
Târgu-Mureş |
Fabrică de licheur şi bomboane |
Târgu-Mureş |
18 |
David Paneth |
Târgu-Mureş |
Fabrică de mături |
Târgu-Mureş |
19 |
Fabrica de Mobilă Ardeleana S.A. Szekely şi Petry |
Târgu-Mureş |
Fabrică de mobilă |
Târgu-Mureş |
20 |
S.A. Ardeleana pentru valorificarea vinului „Victoria“ fabrică de oţet |
Târgu-Mureş |
Fabrică de oţet |
Târgu-Mureş |
21 |
Gavril Nagy şi Fii |
Târgu-Mureş |
Fabrică de piele şi tăbăcărie |
Târgu-Mureş |
22 |
„Kalnay”
|
Târgu-Mureş
|
Fabrică de pietre de moară |
Târgu-Mureş
|
23 |
Fabrica de săpun „Breckner“ |
Târgu-Mureş |
Fabrică de săpun |
Târgu-Mureş |
24 |
Moara „Hedwig“. Fraţii Goldstein |
Târgu-Mureş |
Moară |
Târgu-Mureş |
25 |
Moară Sistematică Ludovic Schattel |
Târgu-Mureş |
Moară |
Târgu-Mureş |
26 |
Fabrica de zahăr din Târgu-Mureş şi împrejurimi S.A. |
Târgu-Mureş |
Fabrică de zahăr |
Târgu-Mureş |
27 |
Rafinăria de Petrol din Târgu-Mureş S.A. |
Târgu-Mureş |
Fabrică de petrol |
Târgu-Mureş |
28 |
Uzinele Electrice ale oraşului |
Târgu-Mureş |
Uzine electrice |
Târgu-Mureş |
29 |
S.A. pentru Industrie de Piele brută Târgu-Mureş |
Târgu-Mureş |
Fabrică de prelucrare a pieilor brute |
Târgu-Mureş |
30 |
Bustya Ludovic antreprenor de edificare |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cherestea şi lemn pentru construcţii |
Târgu-Mureş |
31 |
Benkö Ladislau. Tipografie |
Târgu-Mureş |
Tipografie |
Târgu-Mureş |
32 |
Lakatos şi Szabo, tipografie, librărie şi compactorie |
Târgu-Mureş |
Tipografie |
Târgu-Mureş |
33 |
Nagy Samuilă |
Târgu-Mureş |
Tipografie |
Târgu-Mureş |
34 |
„Concordia“ Gaman |
Târgu-Mureş |
Tipografie |
Târgu-Mureş |
35 |
Istitut literar şi Tipografie Bolyai S.A. pe Acţiuni |
Târgu-Mureş |
Tipografie |
Târgu-Mureş |
36 |
Tipografia comunală |
Târgu-Mureş |
Tipografie |
Târgu-Mureş |
37 |
Revesz Bela |
Târgu-Mureş |
Tipografie |
Târgu-Mureş |
38 |
Fabrica de sticlă S.A. din Târgu-Mureş |
Târgu-Mureş |
Fabrică de sticlă |
Târgu-Mureş |
39 |
Fabrica de oţet „Vinegra“ Sugar şi Soţii |
Târgu-Mureş |
Fabrică de oţet |
Târgu-Mureş |
40 |
Moară Sistematică a Oraşului Reghin |
Reghin |
Moară sistematică |
Reghin |
41 |
Adalbert Szabo |
Reghin |
Tâmplărie de mobilă şi construcţii |
Reghin |
42 |
Schonauer Kloos şi Daniel |
Reghin |
Tâmplărie de mobilă şi construcţii |
Reghin |
43 |
Fraţii Herman şi Wilhelm Robert |
Reghin |
Dărăcitoare de lână |
Reghin |
44 |
Brânzărie „Lauri“ |
Reghin |
Brânzărie |
Reghin |
45 |
Klemens Hugo |
Reghin |
Fabrică de salam |
Reghin |
46 |
Mendel Farkas Fii |
Reghin |
Fabrică de spirt |
Reghin |
47 |
Müller Ioan |
Reghin |
Fabrică de cărmizi |
Reghin |
48 |
Mara Iosif |
Reghin |
Fabrică de piele |
Reghin |
49 |
Uzina electrică a oraşului |
Reghin |
Industria pentru energie electrică |
Reghin |
50 |
Bucur Mihăilă |
Reghin |
Fabrică de căruţe |
Reghin |
51 |
Haltrich Gheorghe Ioan |
Reghin |
Industrie de piele |
Reghin |
52 |
Schneidhoffer şi Schon |
Reghin |
Fabrica tâmplărie de mobile şi construcţii |
Reghin |
53 |
Depner Iosif Robert |
Reghin |
Fabrică de trăsuri |
Reghin |
54 |
Coop. tăbăcarilor |
Reghin |
Industrie de despicarea pieii |
Reghin |
55 |
Weber Edmond |
Reghin |
Tâmplărie de mobilă şi construcţii |
Reghin |
56 |
Prima cooperativă a pălărierilor din Reghin |
Reghin |
Industria de pălărie |
Reghin |
57 |
„Librăria Nouă“ |
Reghin |
Tipografie |
Reghin |
58 |
Schwab Frederic |
Reghin |
Industria de piele şi talpă |
Reghin |
59 |
Urban Rudolf |
Reghin |
Tâmplărie de mobilă şi construcţii |
Reghin |
60 |
S.A. Norbert Schonauer |
Reghin |
Fabrică de piele |
Reghin |
61 |
S.A. pentru Comerţul cu lemne din Reghin |
Reghin |
Turnătorie de fier |
Reghin |
62 |
„Ardeleana“. Industria pentru lemn special |
Reghin |
Industria pentru lemn de instrumente muzicale |
Reghin |
63 |
Hamlet Lazariu |
Reghin |
Dărăcitoare de lână |
Reghin |
64 |
Lehel Adalbert |
Reghin |
Industrie pentru lemn special |
Reghin |
65 |
Hausbeitner Frederic |
Reghin |
Fabrică de piele |
Reghin |
66 |
Prima Fabrică de Brânză |
Reghin |
Fabrică de brânză |
Reghin |
67 |
Pete Iuliu şi cons. |
Pănet |
Moară |
Pănet |
68 |
Györfi Ştefan |
Hărţău |
Moară |
Hărţău |
69 |
Cont. Haller Gh. |
Dileul V. |
Moară de apă |
Dileul Vechi |
70 |
Codarcea Iuliu şi Soli |
Râciu |
Moară |
Râciu |
71 |
Dogar Vasile şi Soţii |
Ulieş |
Moară |
Ulieş |
72 |
Dogar Vasile şi Soţii |
Pogăceaua |
Moară cu forţă motrică |
Pogăceaua |
73 |
Lorinczi Atilla |
Band |
Moară |
Band |
74 |
Văd. Sandor Paul |
Band |
Moară |
Band |
75 |
Lorinczi Bela |
Band |
Moară |
Band |
76 |
Orban Carol |
Mădăraş |
Moară |
Mădăraş |
77 |
Succ. Szekeres Ioan |
Mădăraş |
Moară |
Mădăraş |
78 |
Domeniul Gudeamesterhaze şi Graussel. Gheorghe Soc. Forestieră pe Acţiuni |
Lunca Bradului |
Fabrică de cherestea |
Lunca Bradului |
|
S.A. Forestiere Topliţa Română |
Arad |
Fabrică de cherestea |
Topliţa-Română |
80 |
Fraţii Jam |
Topliţa-Română |
Fabrică de cherestea |
Topliţa Română |
81 |
S.A. Valea Mureşului pentru Exploatare de Lemne |
Braşov |
Fabrică de cherestea |
Topliţa-Română |
82 |
S.A. Lomaş Intreprindere şi Export de Lemne |
Gălăuţaş |
Fabrică de cherestea |
Răstoliţa |
83 |
S.A. pentru Comerţul de Lemne |
Galaţi |
Fabrică de cherestea |
Filea-Sălasdru |
84 |
S.A. pentru Industria de Păduri |
Foresta“ Galaţi |
Fabrică de cherestea |
Deda |
85 |
Eltetö Iosif |
Mureş-Mort |
Fabrică de spirt |
Mureş-Mort |
86 |
Frater Bela |
Porceşti |
Fabrică de spirt |
Porceşti |
87 |
Fabrica de cărămizi cu aburi S.A. |
Suseni |
Fabrică de cărămizi |
Suseni |
88 |
Văd. Eltetö Adalbert şi Fii |
Suseni |
Fabrică de spirt |
Suseni |
89 |
Succ. Schwartz Mendel |
Reghin-sat |
Moară sistematică |
Reghin sat |
90 |
Wermescher şi Messer |
Reghin |
Fabrică de spirt |
Breaza |
91 |
Hirsch Leib |
Poarta |
Moară pe benzină |
Poarta |
92 |
Grof Zichy Vladimir |
Voivodeni |
Moară |
Poarta |
93 |
Grof Zichy Vladimir |
Voivodeni |
Fierăstrău cu forţă de apă |
Poarta |
94 |
S.A. pentru Comerţul de lemne |
Iernuţeni |
Gater |
Iernuţeni |
5 |
Erarul Român arendat de cooperativa Gurghiul |
Iernuţeni |
Gater |
Iernuţeni |
96 |
Hügel Leopold |
Iernuţeni |
Moară |
Iernuţeni |
97 |
Matskasi Ştefan |
Iernuţeni |
Moară |
Iernuţeni |
98 |
Baron Huszar Ladislau |
Apalina |
Moară |
Iernuţeni |
99 |
S.A. Fabrică de cărămizi |
Petelea |
Fabrică de cărămizi |
Petelea |
100 |
Vecserka Iosif |
Periş |
Moară |
Periş |
101 |
Veres Carol |
Ilioara |
Moară |
Ilioara |
102 |
Moldovan V. şi Aron |
Şerbeni |
Moară |
Şerbeni |
103 |
Heinrich Iosif şi Lateş |
Beica de Jos |
Moară |
Beica de Jos |
104 |
Fruchte Mauriţiu |
Ernei |
Moară |
Ernei |
105 |
Banyai Carol |
Iedu |
Moară |
Iedu |
106 |
Cont. Teleky Carol |
Dumbrăvioara |
Moară |
Dumbrăvioara |
107 |
Văd. Csiki Francisc |
Sângeorgiu |
Moară |
Sângeorgiu |
108 |
Kohn Samuilă |
Sântioana |
Moară |
Sântioana |
109 |
Kiss Ilca |
Ceuaş |
Moară |
Ceuaş |
110 |
Racz Gheorghe |
Ceuaş |
Moară |
Ceuaş |
111 |
Nagy Arpad |
Călugăreni |
Moară |
Căluşeri |
112 |
Kali Emeric |
Secăreni |
Moară |
Săcăreni |
113 |
Vitalis Alex. |
Păingeni |
Moară |
Păingeni |
114 |
Succ. Mariaffy Ludovic |
Cornăţel |
Fabrică de spirt |
Cornăţel |
115 |
Mudra Aloisiu şi Soţii |
Sâncraiu de M. |
Fabrica de săpun „Gloria“ |
Sâncraiu de M |
116 |
Lupan şi Mudra |
Sâncraiu de Mureş |
Fabrica de oţet „Transilvania“ |
Sâncraiu de Mureş |
117 |
Fabrica de cărămizi şi ţigle Mureşeni S.A. |
Târgu-Mureş |
Fabrică de cărămizi şi ţigle |
Mureşeni |
118 |
Fabrica de spirt „Ardeleana“ S.A. |
Târgu-Mureş |
Fabrică de spirt |
Mureşeni |
119 |
Fabrica de Piele din Mureşeni S.A. |
Târgu-Mureş |
Fabrică de Piele |
Mureşeni |
120 |
Dr. Marton Ştefan |
Miercurea-Niraj |
Fabrică de spirt |
Miercurea-Niraj |
121 |
Bethlen Ştefan |
Săbed |
Moară |
Săbed |
122 |
Roman Constantin |
Şincai |
Moară |
Şincai |
ANEXA II
Instituțiile bancare din orașul Târgu-Mureș în anul 1924
Denumirea institutului |
Caracterul |
Consiliul de administraţie |
„Albina“ Institutul de Credit şi Economii – sucursală |
Românesc |
- |
Banca Ardeleană şi Casa de Economie S.A. (Cluj) – sucursală |
Evreo-maghiar |
- |
Banca Comercială de credit Ardeleană S.A. |
Maghiar |
Grof Teleki Artur, Matskasi Istvan, grof Toldalagi Laszlo, Adrian Popescu, Toldalagi Laszlo-jun., Harşia Ioan, Iovag Fehrentheil Gusztav, Baro Kemeny Pal, Seibriger Emil, Nemes Elek |
Banca de Scont din Târgu-Mureş S.A. |
Evreo-maghiar |
Florian Petru, Geza Petras, Dudutz Antal, Farkas Imre, Fekete Andor,Gyarfas Elemer, Hintz Zoltan, Nagy Imre, Reichardsperg Joszef, Reder Ferenc, Sogan Kalman, Stoina Petre, Ugron Andras. |
Banca Generală de Comerţ S.A. |
Românesc |
Eugen Vancu, Nicolae Oprean, Emil Suciu, Sabin Boldor, Ioan Tatian, Alexandru Simion, Dumitru Oprean, Ioan Oprean, Ştefan Buzea, Ioan Beu, Coman Sogan, Valer Ghibu |
Banca Marmorosch Blank et co. S.A. (Bucureşti) – sucursală |
Evreesc |
- |
Banca Naţională a României (Bucureşti) – sucursală |
Românesc |
- |
Cassa de Economie – Kozhasznu-S.A. |
Maghiar |
Nierges Gabor, Csiszar Lajos-jun., Tothfalusi Jozsef, Kadar Laszlo, Vadady F. Sandor, Ferencz M. Zsigmond, Farkas Samu, Nirsch Gusztav, Kiss Lajos |
Banca Românească S.A. (Bucureşti) – sucursală |
Românesc |
- |
Casa de Economie din Târgu-Mureş S.A. |
Evreo-maghiar |
Winkler Janos, Harmath Sandor, grof Haeler Gyorgy, Inczedi-Jaksmann Nandor, Smilovits Jakab, Nicolae Teodorescu, Mittelmann Armin, Keleti Peter, Aurel Baciu, Drexler Bela |
Cassa de Schimb Ardeleană |
Evreo-maghiar |
Cr. Kemeny Akos, Halasz Jozsef, Bernady Gyorgy, Burger Albert, Bodor Pal, Fekete Mano, Czitrom Oszkar, Et. Allinei, Izsak Izsak |
Societatea Anonimă Cassa de Economie „Agrar“ |
Evreo-maghiar |
E.T. Allievi, C. Coandă, Paul de Bodor, Jules Arsenovici, Luigi Barberio, Bernady Gyorgy, Constantin Bucşan, Emanuel Fekete, Mino Gianzana, V. Goldiş, Leon Heilpern, Kelemen Adam, Adolph Rossi, Schwartz Sigismund, Martin Tischler, Lodovics Toeplitz |
Societatea Cooperativă a Agrarienilor Secui |
Evreo-maghiar |
grof Toldalagi Laszlo, Fehrentheil Gusztav, Baro Kemeny, Gardos Joszef, grof Bethlen Balint, Drexler Bela, Inczedi Joksmann Nandor, Ugran Andras, Gero Mor, Bodor Pal, Czitrom Oszkar |
Banca Ardeleană şi Casa de Economie S.A. (Cluj) – sucursală |
Evreo-maghiar |
- |
ANEXA III
Memoriul
din anul 1938 pentru menținerea rangului de municipiu al orașului Târgu-Mureș
* Cercetător științific I dr.; Muzeul Județean Mureș
[1]Rácz Lajos, Erdely vasut politikaja, Marosvasarhelyi, 1917, p. 58; A.G. Gociman, Industria şi comerţul lemnului din Bazinul Mureşului Superior, Cluj, 1929, p. 26-28.
[2]SJAN -Mureş, Fondul personal Simion Fuchs, dosar 76, f. 9.
[3]„Oraşul“, Târgu-Mureș, 1 mai 1925, p. 94
[4]Idem.
[5]Idem, 1 martie 1925, p. 40
[6] Pentru identificarea locațiilor s-au folosit denumirile actuale ale străzilor.
[7] Ioan Eugen Man, Târgu-Mureş.Istorie urbană. Perioada interbelică, III, Târgu-Mureş, Editura NICO, 2010, p. 13.
[8] SJAN-Mureş, fond Fabrica de zahăr Târgu-Mureş, dosar 179, f. 330.
[9]Alfred Löwenbach, 2000 de acţiuni; Aladar Baruch şi Eugen Baruch din Budapesta, peste 2050; Jaques Axenfeld, 1000; S.A. Helicos, 3000; Martin Singer, 1000; Cicio Pop, 200; Gheorghe Zajzon, 670; Gheorghe Szidorior, 150; Simon Koffler, 150.
[10]La 16 aprilie 1927, situaţia acestora era următoarea: Baro Neumann din Arad, 775 de acţiuni, Szana Sigismund, 175; Fuchs Ignaţiu, 50; Fux Arnold, 40, Emeric Abraham, Bodo Weisz, Chimmel Alexiu, Tausig Iosif, Hamler Iosif, Schwartz Sigismund, Szentpetery Ödön cu câte 25; Laszlo Iacob, 10; Aurel Socol, din Cluj, 25.
[11]Posesorii acţiunilor, care erau, totodată, şi membrii comitetului director, erau următorii: Rederer Francisc, cu 5548 de acţiuni; Adalbert Bürger, cu 893; Fekete Andor, cu 92; Gyulai Pal, Lakatos Alexandru, Nagy Emeric, Geza Petras şi Sebes Eugen, cu câte 10.
[12]Acţionarii acestei întreprinderi erau 5 evrei: Ozias Goldenberger, cu 2000 de acţiuni, Eugen Oscar, Elemer Isac, Samoilă Goldenberg şi Emeric Heipler, fiecare cu câte 1950 de acţiuni.
[13]„Înainte“, Târgu-Mureş, 23 februarie 1933.
[14]ANDJ-Mureş, fond Székely şi Réti,Fabrica de Mobile Ardeleana S.A. Târgu-Mureş, dosar nr. 14/1926-1934, f. 1-72; vezi şi Vasile Şandor, Kovács Barna, Din viaţa economică a Municipiului Târgu-Mureş. Fabrica de Mobilă Ardeleană „Székely şi Réti” S.A. în perioada interbelică, în „Marisia” ,XXX-XXXI, Târgu-Mureş, 2012, p. 259-296.
[15]Calculele au fost făcute după datele consemnate de Recensământul recensământul general al populației României din 19 decembrie 1930, Bucureşti,vol. II, 1938, p.768-769.
[16] Enciclopedia României, Bucureşti, f.a.,III, p. 994; Ioan Eugen Man, op. cit., p. 16.
[17] Cea mai veche rafinărie de petrol din România era „B.S. Schaffer” din Lucăceşti, judeţul Bacău, care funcţiona din anul 1840 (apud I.E. Man, op. cit.,p. 16).
[18] Enciclopedia României, Bucureşti, f.a., III, p.650; I.E. Man, op. cit.,p. 16.
[19]Enciclopedia României, Bucureşti, f.a., III, p. 1022.
[20] Ibidem, p. 1024.
[21] Ibidem, II, p. 682.
[22] „La începutul campaniei din 1923 – se preciza într-un document – când consiliul oraşului actual a început activitatea, Fabrica de Ţigle şi Cărămizi era într-o stare de plâns şi aceasta în urma faptului, că, în decursul războiului, această fabrică cu pendintele ei a fost întrebuinţată de grajd şi depozit pentru miliţie, iar de la anul 1918-1923, nu s-a făcut aproape nici o reparaţiune, aşa că în anul 1923, edificiul fabricii era aşa de rău de acoperit că ploua aproape pretutindeni, păreţi dărăpănaţi, curtea respective pe teritoriul de depozitare erau grămezi imense de gunoaie, rămăşiţe de ţigle şi cărămizi, toate şanţurile astupate, nici măcar un metru de palant, că lumea intra şi eşia din fabrică pe unde vrea, fără a mai putea face vra-o controlă /…/ Dar cel mai mare neajuns era că pământul corespunzător pt. fabricarea ţiglei nu era încă ajuns, din care cauză era necesar adâncimea minei, cari lucrări costau aproximativ Lei 800000” (SJAN-Mureş,fond Primăria oraşului Târgu-Mureş Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 7159/1926).
[23] Dare de seamă, 1924, p. 106-108.
[24] Dare de seamă, 1925, p. 102-103.
[25] Dare de seamă, 1935, p. 13,; Idem,1936, p.55.
[26] „Oraşul”, 13 martie 1923, p. 42 şi 28 martie, p. 49-50.
[27] „Oraşul”, 15 martie 1924, p. 49-50.
[28] Dare de seamă, 1925, p.99.
[29] Idem, 1936, p. 36
[30]SJAN -Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 9826/ 1936.
[31] Idem, doc. 2298/1937
[32] Pentru identificarea locaţiilor sunt folosite denumirile actuale ale străzilor.
[33] SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş,Consiliu, doc. 2298/1937.
[34] „Problema – scria Emil A. Dandea- este actuală şi din motivul că nu de mult s-a legiferat această materie, dându-se cadre legale organizării, dar mai ales pentru că turismul poate deveni un factor de o importanţă covârşitoare şi în dezvoltarea unor oraşe – între care se pronumără şi Tg.-Mureş – şi în prosperarea economiei naţionale româneşti, în general (Dare de seamă, 1935, p. 36).
[35] Idem.
[36] Ibidem, p. 38.
[37]SJAN -Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş,Consiliu, doc. 20747/1924
[38] Dare de seamă, 1935, 43.
[39] Răspunzând unui articol laudativ la adresa lui Emil A. Dandea, publicat de Pamfil Şeicaru în ziarul „Curentul”, din 28 august 1936, Aurel Baciu, directorul gazetei locale „Drum drept”, se exprima, în publicaţia amintită, în 1 septembrie 1936, printre altele cum că: „Luna Tg.-Mureşului” s-a organizat cu scopul de a se arunca praf în ochii lumii pentru acoperirea gravelor abuzuri şi pagube cari se urcă la câteva zeci de milioane, săvârşite de acest neastâmpărat reclamagiu”.
[40]SJAN -Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 7256/1936
[41]Emil Emil A. Dandea, Dare de seamă ,1924, p. 45-47.
[42] Recensământul populaţiei din 1930, X, p.717
[43] Ibidem, p. 768-769
[44]„Legea chiriilor - scria periodicul “Mureşul”, din 1 mai 1924- lovea în interesele naţionale prin faptul că făcea imposibilă existenţa comerţului românesc cinstit şi capabil de concurenţă /.../ Datorită acestei legi, s-a desfiinţat unica prăvălie de coloniale românească din Târgu-Mureş, cooperativa „Mureşul“, ca urmare a perceperii unei chirii pe local de 64 000 lei /.../ Acest local, proprietate a statului, a fost oferit fraţilor Nussbaum.
[45]Societate Anonimă Cassa de Economie Agrar Târgu-Mureş, Exerciţiul XXXIV-lea, 1930, Târgu-Mureş 1931; vezi şi Traian Nichiciu, Les banques hongroises de Transylvanie, în “Revue de Transylvanie”, II, nr. 1, 1935, p. 83.
[46]„Szekelyföld“, Târgu-Mureş, 5 martie 1931.
[47]Idem, 8 martie, 1931.
[48] Recensământul din 1930, p. 717.
[49]Calculele au fost făcute după datele consemnate de Recensământul din 1930, Bucureşti, f.a., X, p. 704-718.
[50] Primăria Tg. Mureș - Varia, doc. 485/1938 cu titlul Memoriul Primăriei Tg. Mureș pentru păstrarea de către oraș a rangului de municipiu.