Edi(c)torial

Minciună în CV și atac sub centură împot…

Minciună în CV și atac sub centură împotriva ECREATOR

În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...

Continuare

Opiniuni

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Brumărel, bilanțier

  Ce-am văzut și auzit în interval de trei decade. La Filarmonica Pitești. Pe scurt, desigur, după obicei. Mai întâi, Alexandru Ganea și Petru Pane. Primu`, dirijor, unu` de-ai casei...

Continuare

Omagiu unui cărturar de s…

Omagiu unui cărturar de soi

  Se duc, rând pe rând, și scriitorii. Că iubirea, boala și moartea nu cer voie când vin pe capul omului. Așa întâmplându-se și cu profesoru`, scriitoru` și publicistu` slătinean...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | „Phoenix” după Covaci

  La Pitești. Pe scena filarmonicii loco. Într-un concert entuziast. Entuziasmant deopotrivă. Căci s-a cântat cu mult drag și tare dor. Din belșug și cu strașnic impact. Cei cinci actuali...

Continuare

Traditii

Persoanele cu dizabi…

Lavinia Oșan

Persoanele cu dizabilități au învățat despre tradiții în cadrul proiectului ”Diversitate prin tradiție”, care a ajuns la final

În 31 octombrie a avut loc o ultimă acțiune din proiectul ”Diversitate prin tradiție”
al...

Continuare

Porţile maramureşene…

Prof Merciu Dorel

Porţile maramureşene - ”arcurile de triumf” al ţăranilor

Maramureșenii au fost dintotdeauna credincioși lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme și în...

Continuare

POVEȘTI CU FATA PĂDU…

CORINA ISABELLA CSISZÁR

POVEȘTI CU FATA PĂDURII

Fata Pădurii în casa părăsită

             Aveam vreo zece, doisprezece  ani și ne jucam sara, vara...

Continuare

Interviu

Interviu cu Paul Nancă

Interviu cu Paul Nancă

Paul Nancă, redactor-şef la revista Convingeri comuniste, iniţiatorul proiectului Cartea cea mai mică:

În perimetrul studențesc, existau două reviste centrale editate de Uniunea Studenților din România (U.A.S.C.R.), respectiv Viața studențească, săptămânal...

Continuare

Interviu cu Călin VLASIE

Interviu cu Călin VLASIE

Simona-Ioana Cucuian[1]: Cum funcţiona sistemul U.A.S.C.R (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România)? Care este istoria reală a acestei Uniuni, în calitate de editor principal al revistelor studenţeşti (Viaţa studenţească, Amfiteatru...

Continuare

Interviu cu Mircea Toma

Interviu cu Mircea Toma

[Mircea Toma][1]: Suntem la Cluj, Universitatea Babeş Bolyai, 1974-1975. Sunt student în anii de final ai Facultăţii de Psihologie, şi proaspăt membru în A.S.C. – Asociaţia Studenţilor Comunişti. Concret, pentru...

Continuare

Posta redactiei

Declarație a Uniunii Edit…

Declarație a Uniunii Editorilor din Republica Moldova

     Uniunea Editorilor din Republica Moldova este îngrijorată de consecințele imixtiunilor străine în alegerile prezidențiale și referendumul constituțional. Credem că doar alegerile libere și corecte, cu respectarea pluralismului, pot asigura un viitor prosper, alături de...

Continuare

„Lacrimile mele vă întâmp…

„Lacrimile mele vă întâmpină!” – Reîntoarcere a părintelui -poet Dumitru Ichim la Dărmănești

La poalele Munților Nemira, umbrit de culorile vremurilor, orașul Dărmănești a fost un izvor curat de suflete tari (intenție vădită după semnificația numelui său). La finalul unui octombrie răsucit pe axa firescului, se aprinde un...

Continuare

O lansare de carte în ‘…

O lansare  de carte în  ‘’Culori de primăvară’’

„Verdele este culoarea principală a lumii
și de-aici ia naștere frumusețea”.
(Pedro Calderon de la Barca)
 
 Pornind de la esența acestui citat, îmi „recolorez’’ si eu cuvintele, inspirându-mă din titlul mai mult decât sugestiv ...

Continuare

Critică literară

Prev Next

PRIETENIE CU ARIPA FRÂNTĂ

AURELIA OANCĂ

PRIETENIE  CU  ARIPA  FRÂNTĂ

Mi-e greu să scriu despre Elena Borcuti, la timpul trecut.
Mi-e greu să accept că aripa prieteniei noastre s-a frânt, dar destinul a fost de altă părere.
A luat-o dintre noi, transformând-o într-un poet la cenaclul din ceruri, ca împreună cu îngerii și alți poeți să-și cânte dorurile aproape de Dumnezeu.
Harul dat de Dumnezeu a făcut din Elena, un poet cu sufletul deschis spre natură, spre tot ce este frumos în jurul nostru.
Ea a observat și descris în poemele sale natura cu tot ceea ce înseamnă ea.
Folosind metafora a transformat cunoștințele ei de profesor de biologie în pasteluri, care prezintă cititorului un alt mod de a privi o floare, o salcie, un izvor și multe altele care au inspirat-o în creația ei. Primăvara, anotimpul tinereții naturii dar și al omului, face popas în versurile Elenei Borcuti în poezia „Aștept să văd”, „E timpul liliacului”, „E timpul trandafirilor”, versuri ce împletesc suavele miresme ale primăverii.

Continuare

Punte între lumi

Adriana Crăciun

Punte între lumi

A scrie despre un poet care a pășit în lumea de dincolo este o experiență profundă și cumva nefirească pentru mine. Obișnuită să mă conectez cu firul vieții din interlocutorii mei lirici, mă aflu acum într-un dialog tăcut cu poezia, fără prezența vie a autoarei.
Și totuși, lumea de dincolo poate ne este mai accesibilă decât ne imaginăm.
Volumul „(Pe)trecerea poetei”, publicat în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, păstrează vie imaginea Elenei Borcuti, o poetă a florilor, după cum eu am remarcat-o în postările sale.
Titlul ne vorbește despre ambivalența între „petrecerea” timpului pământesc și „trecerea” dincolo, într-un joc de cuvinte ce pare să sugereze că viața, cu toată efemeritatea ei, este o experiență continuă, iar poetul rămâne prezent în versuri și după plecarea sa.
Am selectat trei poezii din diferite părți ale volumului, fiecare abordând teme variate, care reflectă viziunea poetei asupra vieții, iubirii și timpului.

Continuare

SE DUC POEȚII NOŞTRI, DOAMNE!

Valentin Lupea

 SE DUC POEȚII NOŞTRI, DOAMNE!

          "Adevărat, adevărat, / se duc poeții noştri, / Doamne, / se duc ca să mai moară puțin, / sau pentru totdeauna, / pe rând sau la-ntâmplare, / chiar dacă versul lor / nu moare, /trăind în neuitare, / şi rămânând / pe crucea cărții lor, / o salbă de vocale, / amestecate cu consoane / dental şuierătoare, / în această viață crudă, / crudă, / care-ncetul cu încetul, / moare, moare, moare, / pustiind literatura / şi-aleanul din suflare, / lăsând un gol în suflet, / ce nu va fi umplut, / cu niciun bucium altul, / cântând de la-nceput " (Valentin Lupea - SE DUC ŞI SE TOT DUC).
          Da. Întâmplarea, sau poate ceva mult mai mult decât aceasta, m-a făcut să mă întâlnesc cu Elena Borcuti, prima şi ultima dată, în incinta punctului de lucru al Editurii eCREATOR, Baia Mare, din strada Gheorghe Şincai, nr. 31.
          Dânsa venise pentru ultima sa carte, aflată în lucru, ÎN VERS DE AUR, iar eu, pentru o propunere de carte cu manuscrisul uneia dintre cărțile mele.
          Tot întâmplător, sau poate nu, de data aceasta destinul a făcut ca tocmai eu să-i scriu prefața ultimei cărți antume, scrisă...

Continuare

Un model de urmat!

Marius Bâzu

Un model de urmat!

Dacă aș spune că Gheorghe Mitrofan este un inginer electronist de excepție, ceea ce e perfect adevărat, aș rosti doar jumătate din adevărul despre acest om! Cealaltă jumătate o reprezintă lupta lui permanentă cu nedreptatea, sub toate formele existente în societatea noastră, atât înainte, cât și după 1989. Este ceea ce, în principiu știam despre autor, dar toate argumentele în acest sens le-am aflat din volumul autobiografic cu un titlu atât de atrăgător: „La mulți ani, bătrânica mea!” „Bătrânica” este Televiziunea Română, cea care împlinește în acest an 66 de ani și unde dl. Mitrofan a lucrat 39 de ani.
Volumul este o lectură pasionantă pentru orice electronist (de fapt, pentru orice cititor) deoarece istoria suportului tehnic al televiziunii române se scrie sub ochii noștri. Autorul, venit în televiziune în 1961, se confruntă imediat cu mari probleme tehnice, pe care le rezolvă, una câte una. Pentru că este o persoană care nu se mulțumește cu ce are (bine-cunoscutul „merge și așa!”), ci vrea să îmbunătățească mereu! Un căutător permanent de soluții cât mai bune! Astfel de oameni sunt acoperiți cu aur în companiile din țări avansate. În schimb, Gheorghe Mitrofan a avut parte de nenumărate piedici pe care i le-au...

Continuare

O remarcabilă carte-document: „La mulți ani, bătrânica mea!” de dr. ing. Gheorghe Mitrofan

Nicolae Drăgulănescu

O remarcabilă carte-document: „La mulți ani, bătrânica mea!” de dr. ing. Gheorghe Mitrofan

Motto: „Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta!” (N.Steinhardt)
Publicată în vara anului 2024, de editura eCreator din Baia Mare, această carte - având 298 pagini, 8 capitole, câteva sute de ilustrații (documente, facsimile, fotografii, etc. toate de interes istoric), tehnoredactare și grafică impecabile - reprezintă un necesar, consistent și util document memorialistic descriind din interior, din perspectiva unui inginer electronist, deci cu rigoare, luciditate, onestitate și credibilitate - primele patru decenii de funcționare ale instituției publice de mare interes denumită Televiziunea Română, TVR („bătrânica” din titlu, omagiată de autor, actualmente octogenar, ca „soț” al ei, dupa 39 de ani de „căsătorie”, între anii 1956-1995 !!!!).
De menționat că, în România, primele emisiuni profesioniste regulate de TV în alb/negru au început în noaptea de Anul nou 01.01.1957 (la 31.12.1956 fiind înființat actualul canal TVR1, rămas unic până în 1968!) și utilizau echipamente de studio și emisie (emițător de 22kW) precum și televizoare cu tub cinescop și tuburi electronice importate (mai ales din URSS și RDG).

Continuare

O CARTE DESPRE VIAȚĂ, SAU VIAȚA UNEI CĂRȚI

Valentin Lupea

O CARTE DESPRE VIAȚĂ, SAU VIAȚA UNEI CĂRȚI

        Romanul de față, SUB TALPA DESTINULUI, Editura GEORGE COŞBUC, Bistrița, 2023, este al doilea roman al doamnei Gabriela Dimitriu, după TRECUTUL, LABIRINTUL VISELOR, Editura INSPIRESCU, 2021, roman "început în 9 mai 2021 şi terminat în 22 iulie 2022".
          Avem în fața noastră un roman de factură psihologică în care "Un accident de maşină petrecut într-o zi nefastă de marți, 13, avea să,  întoarcă din calea care se prevedea luminoasă, destinul scriitorului Andrei Condurescu. Gânduri răvăşite, întuneric şi lumină, dragoste şi crimă, toate se petrec într-un ritm alert, mână în mână cu personajele cărții. Viața şi moartea se vor împleti asemenea unei cununi imaginare, iar dragostea va căpăta nuanțe diferite pentru cele trei femei aflate în viața lui Andrei. Cine va căştiga? Cine va pierde?"(Gabriela Dimitriu - Sursa Facebook).

Continuare

Gânduri sublimate

Adriana Crăciun

Gânduri sublimate

„Labirintul gândurilor nerostite” este un volum de poezie bilingv (română-engleză), apărut la editura eCreator din Baia Mare în 2024, semnat de Rodica-Ioana Bândilă, o autoare care îmbină eleganța literară cu profunzimea meditației filozofice.
Născută în Reghin, județul Mureș, este profesoară de limba engleză și o personalitate cu experiență bogată în domeniul educației și al traducerilor, demonstrând o pasiune pentru cuvânt, poezie și pentru realitățile vieții cotidiene. Această experiență își găsește expresia în versuri care invită cititorul într-o călătorie în interiorul ființei.
Termenul „labirint” poate fi interpretat ca o metaforă a minții umane și a complexității inconștientului.
Labirintul, un spațiu întortocheat și complicat, simbolizează structura psihicului, unde gândurile, dorințele, fricile și amintirile sunt ascunse și interconectate într-un mod dificil de descifrat.
În acest sens, fiecare individ are propriul „labirint interior”, care reflectă procesul său mental, format atât din conștient, cât și din inconștient.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Liliana Gabroveanu

Liliana Gabroveanu

Poezii de Liliana Gabroveanu

Tablou de iarnă timpurie

Tablou de iarnă înghețată și tăcută.
Sclipesc în soare, orbitor, pădurile de brazi.
O buh-așteaptă, cu ochii-nchisi, încremenită,
să se topească franjurii de gheață din copaci.

Dor ochii de lumină și îmi lăcrimează.
Năprasnic este frigul, vântul usturător.
Zăpada, strat subțire, se crispează,
scrâșnind sub tălpi. Picioarele mă dor.

Poteca se lărgește și într-un luminiș,
iată cabana de piatră fumurie.
Un câine-ar vrea să intre pe furiș
la sobă. Căci blana-i este brumărie.

Continuare

Poezii de Mariana Kiss

Mariana Kiss

Poezii de Mariana Kiss

   răstignită între două
                lumi

cine sunt eu
cine m-a uitat
printre ruinele destinului
cântându-mi un menuet
în locul cântecului de leagăn
cine mi-a pus la cap cuvântul
în locul pernei
din puful lebedelor pure
mânjind cu cerneala cerului
degetele ce încă nu știau
să țină condeiul
cine mi-a însămânțat

Continuare

Poezii de Marius Ionescu

Marius Ionescu

Poezii de Marius Ionescu

RONDEL CU STRĂINI
 
Ne naştem doar străini
cuprinşi în vechi tăceri
cuvintele-s topite
în visele de ieri
 
Nu spunem un cuvânt
nu scriem nici vederi
ne naştem doar străini
cuprinşi în vechi tăceri

Continuare

Poezii de Mariana Kiss

Mariana Kiss

Poezii de Mariana Kiss

călimări cu vise

ne-am întâlnit printre catrene
printre călimări pline de vise
nu avem de ce ne teme
să avem inimi deschise
astăzi scriu eu despre iubire
mâine scrii tu dulci cuvinte
eu scriu despre nemurire
tu fericit mergi înainte

eu îs frunza ce-acum învață
dansul anotimpurilor
trasă de-un păpușar de ață

Continuare

Poezii de Teodor Dume

Teodor Dume

Poezii de Teodor Dume

Apartamentul cu numărul 10

când rămân singur
afară plouă cu bulbuci
în apartamentul meu
doar umbra își face de lucru
se plimbă de ici-colo
și nu zice nimic
nu răspunde nici la ușă
când moartea se uită pe vizor
nu-i bai zic
o să aștept până încetează ploaia
și de teamă o să trag jaluzelele
apoi îi spun lui Dumnezeu
numărul apartamentului

Continuare

 

Proză

Prev Next

Bunica Floarea

Virgil Stan

Bunica Floarea

Această povestire este dedicată dragii mele bunici paterne,care m-a scos de multe ori din necazuricând făceam câte o boacănă,ascuzându-mă la ea în cameră
până le trecea furia părinţilor.

Depăn amintiri, înşirând pe aceste pagini clipe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei, ajunsă la răscruci de vremuri.
Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani şi începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună, să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viţă de vie. Pentru ca să nu-mi fie frică singur pe câmp, la acea vârstă fragedă, departe de casă şi de familie, mă însoţea şi bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând, lotul nostru de vie.
La vreo cincizeci de metri de parcela noastră, avea un hectar de viţă de vie şi tatăl mamei mele, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani, împotriva celor care ar fi dorit să se înfrupte din struguri, când ajungeau să fie copţi?

Continuare

Pamflete-n zeamă de cucută și zaț de mătrăgună

Puiu Raducan

Pamflete-n zeamă de cucută și zaț de mătrăgună

Cu șoldurile-n mâinile nepăsării, din odaia de sus a megaconacului făcut numai dân bani cinstiți, bătrânul Yaha împinge cu ochii fumul de la țigară. Privește cu jind sânii copilei pedofilite și-și exclamă: Bă, da mare sunt,bă! Pedofiloaica ce-i zice frățiorului vitreg nene, râde și aplaudă. Nu știe de ce. Musteața sură și periculoasă a moșului Yaya face ravagii. Să facă, bre, dar cu poporul dădău cum rămâne?! Prizonier, ostatec al Yaya-ului, dădăul de popor, râde, aplaudă (evident) și de parcă n-ar fi suficient, mai și… votează.. Cum cu cine, băăă? Cu ei, cu ai lui Yaya, ce mai întrebați? Știe tot globul și voi nu! ”Și-n ziua aceea în care n- ar fi trebuit

Continuare

În parc

Adriana Crăciun

În parc

Era o zi mohorâtă de toamnă, cu cerul acoperit de nori grei și vântul purta frunze uscate pe aleile pustiite. Un bărbat trecea agale prin parc, cufundat în gândurile sale. Pe măsură ce frunzele cădeau în jurul lui, își simțea propria ființă ca parte din acest ciclu. Era într-o perioadă de tranziție, nu doar în viața lui profesională, ci și în suflet, simțindu-se prins între ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi.
Se opri pe o bancă veche, uitându-se la copacii care păreau să plângă cu fiecare frunză care se desprindea de ramuri. Atunci simți o prezență stranie, dar familiară. Nu era nimeni vizibil în jur, dar ceva îi atinsese ușor umărul. Era ca o șoaptă tăcută dintr-o altă lume.
– Toamna este un sfârșit, dar și un început, auzi o voce profundă, dar liniștitoare, venind din spatele său.
Întorcându-se, văzu o siluetă vagă, aproape eterică, ca și cum ar fi fost o simplă iluzie. Într-un fel ciudat, nu simțea teamă. Prezența entității părea naturală, ca o întâlnire destinată să aibă loc.

Continuare

MISIUNE SFÂNTĂ, UN VIS,O SPERANȚĂ ÎMPLINITĂ | PAPA DE LA ROMA LA BLAJ

Mariana Popa Potaisa

MISIUNE SFÂNTĂ, UN VIS,O SPERANȚĂ ÎMPLINITĂ | PAPA DE LA ROMA LA BLAJ

        Orașul Blaj a primit cea mai importantă vizită din istoria sa, Papa Francisc a vizitat acest pământ „ de martiriu, de libertate și milostivire”, după cum afirmă Cardinalul Lucian Mureșan,  Arhiepiscop Major al Bisericii Unite cu Roma, Greco- Catolică.Familia mea  a avut un reprezentant de bază la acest eveniment istoric, pe soțul meu Ovidiu, nativ din Blaj. Relatându-mi evenimentele, a reușit  să mă emoționeze și să mă înflăcăreze.
Dar, ne-am adus aminte de prima vizită a unui suveran pontif în țara noastră, la București în 8 Mai 1999. Cu venerație ne-am reamintit momentele când Sfântul Ioan Paul al II-lea a rostit cuvinte de lumină îndreptate  spre Blaj: „ Sărut în chip spiritual acel pământ de martiriu și imi însușesc mișcătoarele cuvinte ale marelui poet Mihai Eminescu, care se referă la el: „ Îți mulțumesc Dumnezeule că m-ai ajutat să-l pot vedea”.
Au trecut peste România 10 ani de evenimente, care ne-au consumat viața în stil agitat.Recompensa spirituală înaltă  a venit în anul 2019 tot de la Roma, când Pontiful Romei vizitează Blajul, Cetatea lui Inocențiu Micu, sufletul cald al României -Blajul- , care s-a bucurat de îmbrățișarea Papei Francisc. La acea dată, Câmpia Libertății s-a tranformat într-o  mare Catedrală cuprinzătoare a mii de suflete de români într-o stare de fericire duhovnicească.

Continuare

ORAȘUL TURDA CETATE ROMANĂ PE UN MUNTE DE SARE

Mariana Popa Potaisa

ORAȘUL TURDA CETATE ROMANĂ PE UN MUNTE DE SARE

        Simt acut aripile timpului. Mă roagă să-l despletesc, să vorbesc despre el și rolul lui în
viața mea. Cu un arcuș de lumină imaginar intru într-o competiție cu vârsta. Poposesc în orașul meu natal, Turda. Găsesc dimensiunea clipei din pura plăcere de-a viețui în echilibru pe toate palierele vieții. Am tânjit mereu după copilărie, acum o regăsesc în gând.
Născută într-un oraș transilvan cu istorie veche din vremea cuceririi Daciei de către romani, voi face o scurtă prezentare a locului în care am crscut, orașul Turda numit Potaissa, unul din cele mai importante localități urbane din Dacia Romană.
Inițial a fost o așezare dacică, dar după cucerirea romană a fost un sat( victus) și apoi oraș. Prima  mențiune a Potaissei, ca oraș, datează din anul 108 e. n. când o unitate militară a fost adusă în acest loc pentru a construi un drum spre Napoca. 

Continuare

 

Teatru

Prev Next

AL II-LEA ADAM

Dumitru Hurubă

AL II-LEA ADAM

Personaje:
                
                   VOCEA DIVINĂ
                    SCARAOSCHI
                    MAIMUŢA-FEMEIA
                    CORĂBIERUL

Decor. Intrare într-o peşteră. Pe-o lespede de piatră, maimuţa se scarpină cu înverşunare pe burtă gemând de plăcere.

VOCEA DIVINĂ: Ce ai, animalo ?
MAIMUŢA (rânjind veselă): Râie căprească.

Continuare

Eurile din iubire

Victor – Nicolae Ciobanu

Eurile din iubire

Personaje :

Smith – 33 de ani                                                                                       

Numele meu este Smith. Am 33 de ani şi ... ca să încep cu o minciună : sunt căsătorit, am un băieţel, Mark, de 7 ani şi deţin funcţia de inspector la banca naţională din New York. Credeţi că v-am spus cine sunt eu sau ce e mai important despre mine sau ce vreţi voi să auziţi?

          Recunosc...uneori mint pentru a mă proteja. Şi mai e ceva! Ştiu că nu eu mint, ci toată societatea în care trăiesc se minte prin vorbele mele şi zâmbetul meu mândru...mai ales râsul.

Continuare

ARCA LUI GIORGIO

Marian Ilea

ARCA LUI GIORGIO

piesă de teatru în două acte cu un epilog

 

Motto: "Ce frumoşi sunt oamenii pe care nu-i cunoaştem... "

                       (Hortensia Papadat Bengescu)


Personajele:

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Wikipedia - informație globală, obiectivă, sau un nou instrument pentru ideologia naționalistă?

Mircea Munteanu Mongolul

Wikipedia - informație globală, obiectivă, sau un nou instrument pentru ideologia naționalistă?

Întîmplător, de România se leagă o parte importantă a istoriei rachetelor. Trei probleme se leagă doar de teritoriul nostru. O a patra problemă se leagă și de români, care fac istorie în domeniu. Prima mențiune este a lui Conrad Haas, care -în Evul Mediu- îndrăznește să gindeasca la rachete. Fără îndoială, este un austriac; dar trăiește la noi din 1551 pînă la moartea sa, în 1576(Sibiu). Un alt german ce activează în domeniu este Hermann Oberth. "Născut la Sibiu (în perioada dualismului austro-ungar]), Hermann Oberth a fost, pe lângă rusul Konstantin Țiolkovski și americanul Robert Goddard" (Wikipedia) părintele fondator al studiilor despre rachete și a pus bazele cosmonauticii. Un lucru mai puțin cunoscut, este faptul că primele rachete lansate de pe submarine, din imersiune, au fost rachete experimentale germane, în ww2, în Marea Neagră. Vrem sau nu, teritoriul nostru e legat de activitatea acestor descoperitori. Dar mai este o problemă. Descoperirea ploii artificiale. Stefania Mărăcineanu (descoperitoarea radioactivității artificiale pentru care soții Curie au primit premiul Nobel -?!!!!-) a creat rachete cu substanțe ce pot produce ploia artificială.

Continuare

Recomandările gânditorilor antici greci în materie de fericire

George PETROVAI

Recomandările gânditorilor antici greci în materie de fericire

    Despre fericire am scris pe 7 decembrie 2010 articolul Nevoia omului de fericire, unde – printre altele – spuneam următoarele adevăruri incomode pentru atei și posesorii doar de bogății materiale (exterioare): „Cum simplitatea și cumpătarea sunt condiții indispensabile întru atingerea stării de fericire, urcată până la beatitudine (cu înțelepciune se spune că nu-i bogat omul care dorește tot mai mult , ci acela care, în plan material, se mulțumește cu tot mai puțin”), pe bună dreptate ne îndeamnă Mântuitorul să nu adunăm bogății pe care le mănâncă moliile și le fură hoții, ci să adunăm bogății nepieritoare”. Se subînțelege că aceste bogății nepieritoare nu pot să fie decât moral-spirituale...
    Adaug în textul Fericirea-n bani scăldată e-n esența ei ratată din 28 august 2016 că ea (fericirea) „se mișcă spre împlinire în interiorul sistemului tridimensional credință-iubire-bine (un om credincios cunoaște mai lesne și mai intens decât necredinciosul fericirea ce rezultă din înfăptuirea binelui, iar iubirea trebuie văzută de toți muritorii ca cea mai puternică forță universală – Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu e Iubire) și că sensul ei moral-umanitar de acțiune este dinspre interior spre exterior, dinspre individ către semeni, firește, cu inerentele întoarceri și autoreglări ale focarului de iradiere, mereu însetat de atotomenesc”.

Continuare

MARGINALII(31) - FRUMOSUL ESTE SEMNIFICAȚIA VĂZULUI ŞI AUZULUI PENTRU SUFLET, RAPORTAT LA MĂSURĂ ŞI PROPORȚIE

Valentin Lupea

MARGINALII(31) - FRUMOSUL ESTE SEMNIFICAȚIA VĂZULUI ŞI AUZULUI PENTRU SUFLET, RAPORTAT LA MĂSURĂ ŞI PROPORȚIE

            În timp ce analiza definiţia frumosului drept ceea ce este plăcut văzului şi auzului, Socrate atrăgea atenția asupra necesității unui principiu comun subiacent, dar destul de aproape, care să poată demonstra pentru ce anume ceea ce este plăcut pentru văz este plăcut şi pentru auz si pentru ce anume ceea ce este plăcut în general, când nu se mărgineşte la cele două canale ale văzului şi auzului, nu poate fi identificat cu frumosul (HIPPIAS MAIOR, 298-303).
          De fapt, Socrate dorea să spună că o idee sau un concept unificator nu poate fi exprimat pur şi simplu în termenii unor simţuri dinstincte, deoarece acestea nu se găsesc reunite în cadrul niciunei unități, apoi, frumosul ar putea fi identificat cu ceea ce s-ar putea numi inteligibilul văzului sau auzului, cu funcţia pe care acestea o îndeplinesc în economia sufletului.
          Aceeaşi sublimare a desfătărilor senzuale produse de culoare şi ton în tărâmul pur al formei şi relației intelectuale este întâlnită şi în STATUL lui Platon, care conturează educația adecvată a filosofului.

Continuare

Rodian Drăgoi

Acum ştiu
Prima dată
când am publicat poezie, era
în martie 1967, în revista Ateneu,
şi imediat m-a părăsit prietena.
Nu zic că nu mi-a fost greu
să reînnod idila,


ningea o tulbure ninsoare
şi-abia o vedeam tremurândă la braţul meu,
aşa c-o strângeam cu ardoare.
Pe atunci nu ştiam
de ce tremura copila.
Mi-au mai trebuit ceva ani pentru asta.
Mi-am mai făcut câteva fotografii cu ea
şi ea şi-a făcut cu absenţa mea.
Dar despre asta voi vorbi altădată.
Acum străbat meandrele vieţii în Alexandria,
râzând în hohote de soartă.

Lucian Perța

Rază de soare pe care nimeni nu o poate clinti

Pe această coală ministerială
aș fi putut scrie măcar un poem

dacă această picătură de cerneală
n-ar fi căzut și mă tem

că nimeni și nimic
n-o mai scoate nici un pic!