Dor nebun

În scrinul adormit pe-un colț de stea
Păiajeni de aramă, greieri de catifea
Vise adunate-n pântec de țestoasă,
Din flori de caisă și fulgi de nea
Un coș de povești atârnat la fereastră.


Un murg sălbatic într-un sertar secret
Cu trei luceferi prinși în piept,
Și-un dor nebun de a răscoli zări
Nisipul tors în urechi de crabi  sonori
Deșerturi înghețate-n ochi de-agate
Oștiri de stele în turnuri de cetate.
Fiori de graur îndrăgostit de soare              
Scoici de lumină coapte-n safir de mare,
De pe obraz de iarnă sticla desprinsă
Scârțâit de vânturi ascuțite-n țărâna ninsă,
Și-un dor nebun de-a trece de hotare
Dincolo de genuni afundate-n uitare
Peste strune arcuite-n joc de culoare
Pe buze de zâne curcubee răsucite
Pe crengi cerești muguri de păsări adormite
Din buric de țărână fluier de ape blând
Rădăcini îmbătate de sevă visând,
Și-un dor nebun de-a-nfrunta zmei
Cu solzi de piatră și ascuțiș de lei  
În miez de noapte trimiși de zei,
Oceane sălbăticite-n cușcă de smoală
Hăuri de ape mușcând din poală
Atâtea furtuni din fumul de balauri
Atâtea povești risipite-n colbul de aur
Ce-adună vraja din vise asfințite
Și trezește copilul din suflete amorțite,
Și-un dor nebun de-a-ncepe iară
Povestea uitată într-un strop din călimară
Povestea fiecărui flutur desprins din stele
Din dorurile voastre, din dorurile mele.


Capriciu de noapte

Picuri de miere din fagure ceresc
Mătănii sfințind bolta împărătească
Litanie foșnită-n fluturi la fereastră
Cuiburi de vise-n văzduh se rotesc.

În năvoade de somn stau agățate
Cenușa din timp , mușuroaie
Carapace  de tăceri înnodate,
Chipul zilei creionat pe-o foaie.

Noaptea picnită de melancolie
Din duh de ploaie închipuie reptile   
Ce se întind pe alba cochilie
De somn prelins pe coame de argile.

Trezit de spicele de ploaie coapte  
Smuls din vis de corb, sus pe olane
Adună vântul norii-n păr de noapte
Huruie cerul pe clape de piane.

Prinde coajă lucioasă noaptea în bălți,  
Frunze hipnotizate de fluier vântos
Cotropesc trotuare-n glas de hărți,
Răzbat trandafiri printr-un gard țepos.

Ploaia, ceară topită-n umbra din strane
Luna  învelită-n pleoape de stele fugare
Din trandafirii arși de ploaie, marame
Pentru noaptea ascunsă-n viori solitare.


Muză hibernală

Fire lăptoase de păianjeni noroși
Peste ochiul zilei, poveste de iarnă,
Doar umbre de pescăruși morocănoși
Ferigi de nisip prelinse pe-o lucarnă.

Noapte dospită în gând de focă
Aluat negru crescut în tăiș de ger
Bujori de gheață scobiți în copcă
Pești lunateci albiți de-o buză de cer.
 
Lumină chircită-n cristale agățate
De urnele cu cenușă ce dorm în tării,
Din  pântec de amurg liniști strecurate
Pe umeri de turle, scârțâind la chindii.

Noaptea-și umple cupe cu abanos
Letargic tresare-o cioară întristată
Spice de vânt se agață de-un os
De aer , răscolind țărâna uscată.

Tăcerea din ape, oglindă adormită
Un gând ascuns de lup flămând,   
În brațe de gheață, corabie rătăcită
Iarna, gorgonă spumegând.

În cuib de vreascuri jăratec înflorit,
Lumina din vatră împrăștie perdele
De roșii maci împurpurați pe un zid
Amintiri prinse în cârlige de zorele.

Din tâmpla gheții fluturi de poleială   
Cern fiorul ascuns în ora polară,
Versuri împletite răzbat din cerneală,
Omăt prins în file de-o muză hibernală.


Șoaptele slovelor

Din eșarfa vântului de seară,
Colan zdrențuit de mărgele
Curg râuri de fluturi și perle
Stele de gheață, picuri de ceară
Din eșarfa vântului de seară.

Mătăsuri înmuiate în sineală
Libelule abandonate-n plutire,   
Din eșarfa vântului de seară
Gâze-n cristale, coconi în adormire.

Din ugerele pline, în văzduh alintate             
Lapte din nori, cirezi de vălătuci        
Petale albe, cu gust de lăptuci,
Ambrozie, fructe de nea argintate
Din ugerele pline, în văzduh alintate.

Ochi de ape în perne înstelate
Cormorani înfloriți pe-un ram la zenit
Din ugerele pline, în văzduh alintate
Se prind stropi în cerc acvatic, înfinit.

Din trup omenesc scoici de sudoare,
Brumă ascunsă-n căuș de albină,
Seri înghețate-n chiciura din grădină
Dimineți spălate-n roua din răzoare,
Din trup omenesc scoici de sudoare.

Curge cerul în cascade de vegetale
Și-mprăștie în cununa țărânii sâmburi,
Din trup omenesc scoici de sudoare
Harul vieții izvorăște din adâncuri.

Din sufletul meu povești urzite,
Muguri de timp în ornic plesnesc
În scoarța din vise mă cuibăresc
Ochi de stele-n tâmplă răsucite
Din sufletul meu povești urzite.

Din harpa muzei versuri dospite
Curcubee aprinse-n coama de basme,
Din sufletul meu povești urzite
Șoaptele slovelor, șirag de fantasme.

Profeție

La geamuri zăpadă aprinsă
Măr copt, sticlă-n văpaie
Curg lacrimi din neaua atinsă
De golul sfârtecat în odaie.

Ochi de copii pogoară din vise
Din bolta de fluturi adormiți,
Năframe de curcubee stinse
Pe ziduri triste chipuri de sfinți.

Vulturi de nea ridică cetăți
În coarne de cerb vânt împletit,
Șuieră tăcerea-n file de cărți
La poarta inimii un lacăt ruginit.

Îi țese iernii păiajenul ceresc
Broboadă de nea, zestre de mireasă
În fir de argint un strai împărătesc
Fuioare albe se-adună la fereastră.

Fluide arcade,amurgite
Clopote afundate în pribegie
Aruncă-n tării strigăt din noapte
Golul odăii să-l stingă c-o poezie.

Vânt viclean pe sub prag strecurat
Fereastra își deschide aripile,
Jarul din omăt odaia a luminat
Dau năvală fulgii, tremură filele.

Stropi de omăt în slove se topesc
Se-mbracă-n versuri alba hârtie
Umbrele odăii se risipesc
Și-a împlinit iarna sfânta profeție.


Râs de copii

Palme de ger se lipesc de olane
Tremură felinare-n umezeală
În buzunare, cețuri mormane
Palme de ger se lipesc de olane.

Împietresc sfinții în strane
Inimi rătăcite pe-o stradă goală
Palme de ger se lipesc de olane
Tremură felinare-n umezeală.

Ochi de pești în sâmburi de gheață
Țurțuri în streșini, dinți de opale
Scârție sticlă sub talpă în dimineață,
Ochi de pești în sâmburi de gheață.

Vid răscolit de frigul din ceață
Ziduri rumenite-n aurore fugare
Ochi de pești în sâmburi de gheață
Țurțuri în streșini, dinți de opale.

Tresare utrenie-n zăpezi amorțite
Se-nvârte turnul în suiș de clopote
Vălătuci dalbi, bolți adormite
Tresare utrenie-n zăpezi amorțite.

Atârnă cenușă de ramuri răsucite
Caii din nori se sting în tropote
Tresare utrenie-n zăpezi amorțite
Se-nvârte turnul în suiș de clopote.

În somn iernatic fluturi uscați
Vis de vară ascuns în cochilii
Amintiri din soare, trandafiri presați
În somn iernatic fluturi uscați.

În urechea țărânii melci înghețați
Se pierde iarna-n râs de copii
În somn iernatic fluturi uscați
Vis de vară ascuns în cochilii.


Oglindă-n amintire

Din săruturi prinse-n vrej de crini               
Iubire-n cupă de zori leneșe                      
Plânge  un ochi ploaia din streșini
Un ochi râde vara din cireșe.

Pe umeri de-alabastru sori îți poposesc
Ți-e trupul litanie, sacru altar
În izvorul privirii faguri se topesc,
Mă închin ție, neliniștit hotar.

Petale de soare, gâze de lună
În vântul din păr de zeu cuceritor,
Iubire înnodată-n alchimica cunună
Vară despletită-n trandafirii ce mor.

Scriu buzele tale-n săruturi sonate   
Bolta apune peste trupurile topite
Timpul se zbate, tăciune în noapte
Curcubee de astre, stele asfințite.

Pieptul meu însetat, pasăre fugară
Aripi desprinse din mare în zbor rotit
Gândul tău de vară, iguană hoinară
Eu, cochilie de flutur înmugurit.

Amurguri tresar, pleoape în vise
Ochii surzi din palme împletite
Trupuri în scoarță de copac prinse
Scântei de iubire, fructe pârguite.

Ne afundăm în țărâna clipei grăbite
Candele aprinse în ploaia din iubire,
Lunecăm efemeride îndrăgostite
În ziua de ieri, oglindă-n amintire.


Amurg crescut în suflet


Se joacă amurgul cu mere ionatane
Și prinde în văpaie cereasca ogradă
Agață văzduhul, de pletele-i roșcovane,
Trei vișini frați, înnodați în colț de stradă.

Semințe de abanos rodesc în înserare
Pe acoperișuri se desmorțesc flori de noapte
Se ascunde tăcerea-n alge crepusculare
Pești de umbre alunecă somnanbulic în șoapte.

Despărțirea se-ascunde-n lacrimi la ferestre   
Ziua hoinară își caută norocul în lume  
Lăsând în urmă bumbi de culoare drept zestre
Și un vânt, ce-n trianglu înălțat de păsări, geme.

Vântură liliecii înaripatele frunze
Și împrăștie mugurii de seară pe iedere  
Se sting adormiți trandafirii în ploi de cenușe
În fir de lună-i înfășurată marea-n tăcere.

Murmură tristeți în căuș de ferigă
Ochii tăi pierduți, a dragostei pecete
Seară și noapte strânse într-o verigă
Ceară topită-n boarea ta din degete.

Amurg crescut în suflet, melancolie sură
Cer rătăcit pe geamuri, strigăt de erete
Iubire-n trecut, în prezent doar o gravură
Argintul din melci mă răstignește pe-un perete.

Mă-npletesc cu amurgul din meduze
Foșnet de lună în mare împrăștie vise,
Din pașii tăi doar răscolite frunze
Într-o noapte de vară, două idei aprinse.


Căutare

Se încrețesc râuri în obrajii oglinzilor
Norii înfrunziți pufăie din pipe de onix
Soare picură aur în stranele zeilor
Se aprind lupii tăcerii în deșert de sfinx.

Șipote viermuiesc în glas de omizi
Se sparg sâmburi de tăcere-n ape vegetale
Atârnă coarne de cerb pe-un gât de grinzi
Curge în fibra pendulei timpul din metale.

Năpârlește marea, tremură solzii apoși de sare
Pe țărmul încărunțit de pescărușii fugari ,
Țipă nisipul cu glas de sirenă-n prag de plecare
Toarte albastre cuprind valuri, delfini solitari.

Curg stele în ochi de ceas din scoică răsărit
în fruct copt de timp luna bate ora exată
Se aude un huhurez cu glas ruginit
În inima șopârlei, rugă ascunsă-n piatră.

Se-ngândurează viața în sânge năvalnic             
Coboară liniștea, turmă pe un câmp din piept
Febra din cozi de păuni se destramă jalnic,
În pântec de cer timp căutând drumul cel drept.

Timp obosit

Se răsfrâng albe speranțe peste ceasuri
Vid conturat în palme de nerăbdare
Tăiș de aer, creste crepusculare
Miez de timp obosit adastă-n popasuri.

Curg pietre pe trupul înnodat de umbre
Doare clipa ce mușcă drumul pârjolit
De vâvătaia chemării dincolo de zenit,
Doare  tăcerea ascunsă-n gânduri sumbre.

Se zbate povestea să-și continue cursul
Zile uscate-n  calendare răstignite
Speriate păsări de focuri răscolite
În noaptea timpului răstălmăcit e visul.

Anii scrijelesc regrete pe obraz de ornic
Veghează liniștea din trestii pe maluri
Apele sting fierberea ceții în valuri
În ochi de pești amintiri destrămate haotic.

Tremur de-aripi pe pleoapă, fluture adormit
Se zbate în ochi de geam un gând nerostit
Zile, grămezi uitate într-un colț umbrit
Ani împrăștiați în clepsidră, timp obosit.


Zi nouă

Pe buza aurorei zorii trezesc trandafiri
Din zațul nopții rămân doar umbre de corbi
Inima albă de lună se-mprăștie-n sclipiri
Ce aruncă întuneric în ochi de orbi.

Pânza somnului,iederă prinsă în geam,
Vraja luminii pe scoarța casei s-a aprins
Înmuguresc aripile zilei pe-un ram
Odăjdiile cerului, zăpada din vis.

Ți-aud degetele ce răscolesc sonate
Palpită pianul înroșit de zorii grăbiți
Dimineață hoinărind pe clape eterate
Tresare o ninsoare de porumbei rătăciți.

Și-a înfipt rădăcini ziua în podele
Își țese rochie din păsări înflorite,
Te-ngână-n acorduri glasul de clopote
Chipul ți-e prins de soare în palme aurite.

Irupe un timp nou din cotloane amorțite,
Dimineață în lumină somnoroasă
Împrăștie vântul speranțe înmugurite
Zi nouă, te-aștept îndrăgostit în casă.


Să ningă lumină

Copacii, poeți încoronați de toamnă           
Și-au scris versurile pe frunze aurite,
Fugare frunze, de vânturi îndrăgostite
I-au părăsit, plecând în lumea largă.
Pogorât peste crengi, un înger de iarnă                      
Împrăștie somnul în scoici de zăpădă
Ramuri țes vise în argintata ogradă
Înmuguresc versuri din alba maramă.
Ninge cu stele în somnul iernatic,
Cu vise din ochi de gâze sticloase,
Scriu copacii cu rădăcini noduroase
Poeme încrustate-n cristal romantic.
Vântul se-mprăștie-n șopârle de gheață            
Se desprind din păsări de nea stalactite,
Copacii visează fecioare despletite
Murmură frigul din clopote-n ceață.
La geam, din geana iernii  sclipiri        
Îmbată odaia cu șoapte fluide,
Tremură o candelă pe chipuri livide
Pierdute-n ninsoarea din amintiri.
Iarna m-a cuprins în palma-i sidefie
Călător rătăcit , copac stingher
Mi-arunc privirea-n ceruri și mai sper
Să ningă lumină în nopți de poezie.


Petale de noapte

Luna, ghem de fire argintate
Împrăștie licurici somnoroasă
Se pierd din libelule descântate
Picuri de stea, lipiți de fereastră.

Pe ape plutesc albe săruturi,
Înfloresc hipnotic pe clape
Din buze lunatice, mătăsuri,
Vis de pian legănat de noapte.

Din sunete bufnițe țes covoare
Lilieci înfrunziți fluieră-n perdele
Palpită ecoul în inimi de izvoare
Pe obraz de vânt se sting clopotele.               

Palma nopții s-a lipit de geam,
Vrajă de opal se pierde printre degete   
Tresar trei vrăbii, prinse de-un ram
Fildeșul lunii se agață de-un perete.

Inima-ți grăbită, ornic îndrăgostit
Smulge din timp petale de noapte
Ne aruncă dragostea-n dans de lazurit
Greierii din lună tresar pe pleoape.

Noapte-mpletită-n aripi de somn ceresc
De vise și săruturi odaia e plină
Luna-și caută adăpost împărătesc
În brațele noastre, cunună de lumină.

Prinși în cocon de clipe vrăjite
În pânza iubirii, crisalide  trecătoare
Fărâme, de noapte îndrăgostite
Vom fi fluturi, apoi stele căzătoare.


Copilărie reinventată

Tăcerea iernii, foi albe risipite
Scrisori nescrise, amintiri uitate
Iertări nerostite, vise adormite
Chipuri prinse-n oglinzi răsturnate.

Vis de zăpădă, de stele închipuit
Licăr lunatic, geamuri de sidef lucind
Pe fruntea țărânei un înger zăbovit
Împrăștie omăt și murmur de colind.

Păsări de malahit, prin case cuibărite,      
Cu fire de povești, curcubee de iarnă
Își lasă aripile de smarald împodobite,
În fior de nea,culori în verdea maramă.

Odaie-mbătată-n picuri de rășină   
Sărbătoare sfântă-nflorită-n cofeturi
Obraji de copii, mere coapte-n lumină
Copilărie reinventată de-a pururi.

Se-agață cerul de pletele iernii
Și-ngână o rugă pe-al nopții altar,
Ninsoarea poveștilor adoarme copiii
Umbrele celor cândva risipiți tresar.

În stranele viselor picotesc bunici   
Se-aude descânt de zâne bune,
E noaptea copilăriei în care licurici,
Ascunși în omăt,reinventează o lume.


Iubire albă


Curg flori din buric de cer răsfirat
Chiciură aprinsă pe-o coamă de roib
Vise-nnodate în râu înghețat
Pești abulici, priviri lăptoase de orb.

Fluturi pe pleoape din văzduh tremurat,
Iarna-și despletește cosițele sure
Albine de gheață, un nor luminat
De albul iubirii, arzând prin pădure.

Se-nnoadă omăt în aer atins de dor
Chipul tău țesut pe-o aripă de vânt
Spulberă haotic gândul călător,
Speranță ascunsă în fulgii zburând.

La geam toropit în coajă de stele
Umbre sculptate de viscol șoptesc
Numele tău strecurat printre inele,
Clopote de fum prin văzduh dănțuiesc.

Icoana iernii, busola clipei rătăcite
Lăcrimează cu fulgi prelungi pe drum
Ți-aud glasul pierdut în ore amurgite
Un chip desprins din file de album.

Troieniți de iarnă-n colț de amintire,
În ochi sticlos de lac ne învârtim
Lebede albe pierdute-n unduire,
Iarna iubirii o descoperim.   
Iarnă

Silfide tremură, curg perle
Ferestre zăbrelite de fuioare
Cerul își scutură genele,
Sidef prelins în fire de izvoare.

Aer pătat cu pistrui de stea
Încolțesc sâmburi de vise,
Pe trup de țărână doar nea
Înflorește din văzduhuri aprinse.

Porumbei de sticlă poposesc
Prin crengi de cer amorțit,
Degetele timpului se unduiesc
Pe harfa curgerii de-argint.

Petale din palme îngerești
Se-mprăștie-n plete de iarnă,
În apele cerului curg povești
Ce leagănă peștii s-adoarmă.

Nereidă din ghioc de gheață,
Iarna se scufundă visătoare
Ocean de fluturi o răsfață
Ascunzând-o în fluide altare.

Alb eteric, sacră destrămare
Polen de stele-nflorite-n obraz
Jarul iernii, a iubirii chemare
Să-i dea speranței un ultim răgaz.

Sărut al amintirii

Zbatere albastră, al păsării fior     
Din râul de ecouri sar pești galbeni,  
Prin ochii negri ai ploii, surprins în zbor
Tresare-un vis țesut de triști păianjeni.

Tăișul orei, șopârlă lipită de talpă
Rănește vertrebele drumului ghemuit,
Caii tăcerii pe cerul înnodat în baltă
Scapără în povara unui ceas zăbovit.

Picură clapele amintiri prin perdele
Aripa unui surâs, sonată adorată
Din cețurile odăii se desprind stele
Ce mi se-agață de gene, rouă înserată.

Împietresc ape, se preling munți la vale   
Prind a zbura sori în umbra lunii obosite,
Te aduni din oglinzi stinse-n depărtare
Sărut al amintirii, din ceruri adormite.

Aștept marea să-și reverse nisipul
Peste pragul filelor mele uscate,
Să-ți creioneze cu melci și scoici chipul
Să te-nalțe într-un vers adus de noapte.


Colind

Clapele fulguie iarna-n mazurcă,   
Un vânt trezit din pleoape de amurg
Se-ncolăcește la geam și aruncă
Mantia-i sticloasă de demiurg.

Flautele-nserării, țurțuri de fildeș
Îngână un descânt răsărit din ceață  
Fluturi sticloși din umbre de acoperiș
Se aprind în suflarea iernii de gheață.

În vârtej de nea, candelabre aprinse
Copacii își înalță brațele spre cer,
Fire de noapte în cosițele ninse,
Îi urzesc iernii povești dospite-n mister.

Gerul împarte văzduhul în cristale,
Lupi de-azur topiți în oglinzi fumegând,
Omătul,șarpe dănțuind în rotocoale,
Se-ndeasă-n palme de copii alergând.

Tresare iarna-n miez de ogradă
Îi scutură copiii stelele din păr,
Din trei ghemotoace de zăpadă
Chip rotund,strălucitor,zâmbet de măr.

Copilul zăpezii surâde visător
Acoperit de-o ulcică,cușmă de lut        
Înveselită, iarna prinsă de un dor
Pornește în colindul pe care-l ascult.





Icoana iubirii

În miez de floare soarele se învârte
Se scutură frunze din pierdute amintiri
Noaptea lăcrimează cuvinte surde
Pâlpâie un timp rătăcit albastre iubiri.

Pe un vârf de cer lumină aruncată,
Picură umbre din ramuri răscolite
De păsări, prinse-ntr-o inimă-nnodată
Cu-un fir de vis, cărări rătăcite.

Copacii,gânduri fremătând în vals
Sparg sâmburii tăcerii din ferestre,
Din nori timp prelins în pași de dans
Fluieră clipe,alămuri incandescente.

Albastru vuiet în felii de cer se împarte,         
Înoată albatroși pe buze ce șoptesc
Ruga iubirii, cuvinte-n valuri aruncate
Sori în mare, prin nori pești poposesc.

Se despică vântul în straturi vegetale
Oftează alge pe-o tâmplă de nisip
Alunecă orele-n ghioc de metale
Să-ntoarne iubirea din drum rătăcit.

Glasul din vis se-aprinde rebel
Un chip, trestie oglindită pe-un geam                  
Noaptea din mare se stinge-n cer,
Tu,icoană a iubirii, te visam.

Un biet lut

Ziua, somn încătușat de lumină
Prinsă în voal de abanos evadează
Umbre din argint de lună o veghează,
Împrăștiind în cer boarea-i divină.

În apa din vis cuvinte înoată
Atlasul sufletului, un labirint
Atinge timpul hotarul din zenit
Peștii din ochi , a somnului poartă.

Ziua, rouă printre merii înfloriți
Își țese tăcerea-n altar de onix
Ascunsă-n candele aprinse de-un vis
E-un joc de luceferi, pe cer răstigniți.

Pulsează liniștea tremurat în icoane
Iedera își scutură bruma în tăcere    
Fiorul vieții se risipește-n unghere
Liturgică chemare, murmur în amvoane.

Ziua în oglindă e o noapte de jar
Visul nopții, un soare de umbre vrăjit,
Sufletul în zbor alb de un dor răscolit
Lumina din zi ? Noaptea din vis? n-am habar.

Semințe de gânduri în trup germinând     
Aprind stele pe bolta sufletului
Mijesc zile în oglinda somnului
Se risipesc aripi spasmodic arzând.

Zi și noapte adunate-ntr-un biet lut
Glasul aurorei în noapte dospit
În palma zilei apus înmugurit
Omul, o mare de măști, suflet pierdut.