Noi...și atât !

Stăteam în strada plină de noapte,
Întrebând zăpada de e bine să zbor,
Fulgii cădeau cuminți peste șoapte,
Așteptam un semn din timpul viitor.




Voi merge cu tine să-mi aflu menirea,
Sufletul mi-e curat dar nu știu,
Îmi vei trezi aripa ce-mi animă simțirea?
Oare-i devreme sau e prea tărziu?


Privesc inert un ceas ce se zbate,
Eu tot mai aștept ceva din înalt,
Morgana îmi prezintă o viață și-o moarte,
Mă pregătesc să fac ultimul salt.


Nebunia din mine frizează absurdul,
Înaintez spre stânca dinspre abis,
Privesc candid cum vine vântul,
Să mă prefacă în vis sau proscris.


Ajută-mă să pot evada din cețuri,
Sunt parte din temutu-ți Eu,
Nu mai pot citii acum eresuri,
Tu te-ai transformat în Dumnezeu.




Orgasmic vals



Îmi săruți suav talpa și taci,
Fiori mă răscolesc fără  să știi,
Excitarea mă înebunește,
Mă prefac în draci
M-ai ridicat în slăvile ancestrale,
Surîzi șăgalnic, privindu-mi trupul mut,
Plăcerea este învolburată ca o mare,
Mă chinui, dar nu țip și te ascult.


Mi-a mai rămas un pic de nebunie,
Să înțeleg profilul tău astral,
Perversitatea ta e-o veșnicie,
Mă-ncearcă primul păcat original,
Și de-ar veni zeițe din Olimpul,
Cel presărat cu infinite veșnicii,
Nu le-aș lăsa să îmi atingă chipul,
Fiindcă ești mai presus de ele...știi.


Preaplinul din suflet simt cum mă absoarbe,
Nu mai respir, sunt un extaz total,
O noapte de plăceri carnale,
Mă pedepsește, mă exilează în neant.


Desfă-te toată către nemurire,
Sărută-mă din ce în ce, mult mai ușor,
Cutremură un țipăt peste-ntreaga fire,
Și gustă din nectarul ce curge-ncetișor.


Hulpavă ființă ce ai venit din astre,
Blesteamă-mâ cu a ta iubire caldă,
Admiră zenul, e tot o scânteiere,
Ce zboară lin ca cerul fără pată...
Ahh, suge-mi dară infinitul,
Să-mi simți parfumul cel dulce-acrișor,
Nici slova nu mai este coerentă,
Când ambrozia se transformă în izvor,
Mișcă eternul în dalba lui trezire,
Și contopește-te în simfonii,
Tu ești femeia visurilor tandre,
Iar eu sunt zeul pe care tu il știi.





Descătușat de păcate


Iar nu am somn și e 12 din noapte,
Clipe, iubiri mi se zbat lin pe pleoape,
Arhanghelul cântă o simfonie divină,
Aștept să văd Omul, din depărtarea sublimă


Secunde mici trec, mă pierd în deliruri,
Ating reci fantasme ce-mi bântuie friguri,
Simt nemurirea cum trece-n neființă,
Nu mai am timp să-mi reneg vreo dorință.


Mă-ntreabă zeița de ce stau departe,
Îmi scriu exaltarea în slove curate,
Tresaltă  candoarea pe buzele-i fine,
Ambrozia țîșnește din formele-i pline.


Magma din mine se revarsă în gânduri,
Alint machiavelic surâsuri, amurguri,
Recad neîncetat în lumea-mi de păcate,
Nu mă-ntreba de e zi sau sunt șoapte.




Splendoarea unei picături de ambrozie




Stau în genunchi în fața ta, divina mea copilă,
Ești Evanghelia din vis, ești steaua mea subtilă,
Te-am așteptat din veșnicii, să simt iară splendoarea,
Acelui răsărit suav, ce lin agită marea.
Când slava s-a milostivit, ușor creșteau aripe,
Din umerii mult prea-ncercați, de sorțile captive,
Și a ta slovă mă chema să redescopăr starea,
Unei plutiri de dans lasciv și moale cum e boarea.
Credeam ca a minții plăsmuire, te-a construit pe-o harpă,
Mici triluri îmi înbălsămau gândirea siderată,
Te-ai lepădat de un Olimp și mi-ai ucis damnarea,
Tu ești noian de dimineți ce înfioară zarea.


Îți mulțumesc că m-ai găsit , divina mea copilă,
Mă rog la trupul tâu prea sfânt să mă-mpresoare o clipă,
Și biciuit de zei și sfinți, dă-mi izul tău de șoapte,
Prelinge-te ca ambrozia, adu-mi iubiri curate.





Universul din noi


Există doar iubire si clipele-s plăcute,
Un soare răsare, îl întrezăresc în zori,
Îmi încălzește sufletul cu patimi tăcute,
Simt împlinirea cum zvâcneşte în pori.


În suflet plouă cu vise împlinite,
Cu tine iubire, am început să zbor,
Tu eşti izvorul viselor neasemuite,
Universul este al nostru sobor.


Mângâierea ta mă preface în mare,
Pe al meu cer albastru, nu e nici un nor,
Te astept sa vii din depărtare,
Tu esti necuprinsul, al meu scump odor !


Tandem în miez de noapte


Tragi perdeaua, ușor deschizi geamul,
Ieși la fereastră să tragi din țigară,
Adulmeci aerul proaspăt din noapte,
Umbra ta dulce, mă infioară.


Nerăbdarea crește tainic în mine,
Te vreau în pat, este firesc,
Nu mai am stare, totul devine,
Incandescent, tandru și nebunesc.


                           *


Simt mângâierea privirii tale,
Fiorii îmi transmit ceva cunoscut,
Ascult gelozia a două vestale,
Tu și cu luna îmi vreți al meu trup.


Un nor acoperă mândra crăiasă,
Mă trezesc în tine înfrigurat,
Gust din elixirul buzelor tale,
Tu ești păcatul ce m-a înviat.




Iubirea prinsă-n insomnii de-o noapte


Sunt bântuit de insomnii venite din noapte,
Lângă mine-o zeiță oftează profund,
Aerul miroase intens a coapse calde,
In nebunia carnală lin mă scufund.


Degust hulpav arome, savurez ambrozie,
Aș vrea acum iubire, să mă prefac în doi,
Se aud țipete până în strada pustie,
Mă transform în cântec, iar tu în șuvoi.


Zeii urlă-n slăvi,sunt plini de mânie,
Dulcea lor zeiță, eu, le-am răpit,
Se prefac toți în oarbă mânie,
Când explodează orgasmul în infinit.


Te-am preschimbat în tandră muritoare,
Răsăritul din mine te-a adoptat,
Dragostea-mi dulce e nepieritoare.
Te iubesc frumoaso, cum nici n-ai visat.




Îngeri cu suflete de aur


Sunt zguduit de suflete curate,
Ce le-am simțit în al meu trup,
O inimă, sublim, încă mai bate,
Nu mai am mult, și-am să erup.


Îmi voi țipa pe străzi, azi, fericirea,
Putesc prin vise, sunt diafan,
În mine crește tainic nemurirea,
Ucid cu sânge rece delirul meu profan.


M-am înălțat către iubiri de muze,
Te admiram când tu, duios cântai,
Gustam din ambrozie, ca nimeni să n-acuze,
Ca-i coborât o clipă din dulcele tău rai.


Te-ai transformat în mitică iubire,
Tu, zeul meu din marele Olimp,
M-ai scos din neagra mea genune,
Lovind în răii din netimp.
                           
                             *


Acum sunt Omul plin de armonie,
Visez la îngeri ce mi-au fost în gând,
V-ascult a voastră dragă simfonie,
Și-n versurile voastre mă scufund.  



Departe de noi


Ne iubim în taină, lumea nu ne știe,
Al iubirii patos, ce se-ascunde în zori,
Așteptând un mâine care să ne fie,
Uragan de raze născute din sori.


Gândurile-mi arse zboară către zare,
Te caut în mine, zilnic, neîncetat,
Clipele senine trepidează tare,
Inima te cheamă spre al meu păcat.


Îmi revin în minte ale tale temeri,
Primăvara pleacă spre un loc curat,
Dorul mă ucide, cad noian de seceri,
Sângele îmi curge, zbor înspre înalt.



Dorința dintr-o lume paralelă


Vai, mă voi transpune frenetic,
Într-o lume a orgasmelor,
Pline de gălăgia
unui scenarist,
Saturat de angoase febrile,
Ce nasc dorința ce freamătă lasciv,
Într-un carnal în plină agonie...


Spasmele, detonate de un du-te vino,
Ce se umple până la refuz,
De o fecundă nemurire,
Mă aruncă în abisul plin de fericire,
Căci te văd într-un noian de gemete,
Ce cresc adrenalina unduirilor in noapte,
Sânii tăi se zbat intr-un ritm nebunesc,
Cerșind mângâieri, săruturi și șoapte.


Explodez la unison cu visul din filme,
Iar seva mă face să zbor necontrolat,
Te doresc real dar nu ești lângă mine,
Clipa de plăcere a pierit în neant.





Dorința dintr-o lume paralelă


Vai, mă voi transpune frenetic,
Într-o lume a orgasmelor,
Pline de gălăgia
unui scenarist,
Saturat de angoase febrile,
Ce nasc dorința ce freamătă lasciv,
Într-un carnal în plină agonie...


Spasmele, detonate de un du-te vino,
Ce se umple până la refuz,
De o fecundă nemurire,
Mă aruncă în abisul plin de fericire,
Căci te văd într-un noian de gemete,
Ce cresc adrenalina unduirilor in noapte,
Sânii tăi se zbat intr-un ritm nebunesc,
Cerșind mângâieri, săruturi și șoapte.


Explodez la unison cu visul din filme,
Iar seva mă face să zbor necontrolat,
Te doresc real dar nu ești lângă mine,
Clipa de plăcere a pierit în neant.



Ochii tăi



Din ochii albaștri o curgă,

În disperare, marea,
Plutind prin negrele genuni,
Ți-aud acum, chemarea,
Îți simt talazul din priviri,
Și mă pătrund fiorii,
Cresc aripi din al meu suspin,
Primind botezul ploii.


Zbor printre zboruri de delfini,
Să scap de neagra noapte,
Vreau să te-nvălui în zefire,
Și-n dulci, duioase șoapte,
Căci timpul a-nceput să curgă,
Iubirea mi-e în toate,
Sublim, te-nbrățișez cu vise,
Ce ard ca niște facle.


Ești doar a mea și sunt al tău,
Ne leagă veșnicia,
Mă unduiesc pe-al tău surâs,
Ce strigă fericirea,
O toamnă dulce e în noi,
Suntem în tot și-n toate,
Sărut un suflet minunat.
Ce m-a scăpat de moarte.


Neînțelesul răstignit


Roșul aprins într-o aortă concavă...
Traduceți...traduceți...
Mai repetați odată?


Uimirea și groaza erau pe o față,
Cafeaua curgea tainic
Într-o dimineață...


Cimilituri grele se nășteau în neștire,
Erau seci, amare,
Ca niște pastile,
Nu credeam să eman
Atâtea gaze fetide,
Ce țipau feciorelnic,
Ca niște copile "virgine".


Inspirația moare, trebuie resuscitată,
Nu pot să-mi las nebunia
Să devină o degringoladă.


Îmi storc pixul și înțep foaia,
În față-mi apare, tristă, mamaia,
Cu o doză de neputință șarmantă,
Trebuie să vrăjesc o țoapă ce-i toantă


Sunt în neființă de la început,
Trebuie să fac ceva,
Sunt un nebun.


Sug, sunt sugativă,
Nu mă pot lăsa,
Prostia mă seacă,
Ea e lumea mea.


Deci trebuie să scriu orice, oriunde,
Chiar dacă heroglifa-mi miroase a pute,
Nu îmi pasă de nu înseamnă nimic,
Vreau să știți toți,
Sunt Maistrul Sordid.





Dependent


Înlănțuit de aroma pielii imaculate,
Creez senzații ce nu le-ai avut,
Mângâieri suave tresaltă exaltate,
Aștepți excitată un ultim sărut.


Patul se umple de gemete clare,
Te rogi să opresc al meu dur taifun,
Simți buze calde, in tine-i un soare,
Vrei ca să scapi de orgasmul nebun.


Magia din trup te-nalță spre ceruri,
Explozii ritmate vin din netimp,
Freamăți și chemi plăcute deliruri,
Te-ai contopit cu divinul Olimp.


Totul te doare dar plutești în iubire,
Încet deschizi ochii și zărești al meu chip,
Realizezi câ sunt vinovat de plutire,
Și muști ritualic dintr-un biet Oedip.




Departe


Privesc în gol prin ceața unei toamne,
Respir tumultul unor zori nurlii,
Trec orele ce se transformă-n taine,
Fiorii îmi alungă iubirile târzii.


Mă plimb alene printre vise-ncinse,
Admir o frunză ce se aruncă-n gol,
Copacii dorm pe crengile întinse,
Picuri de zbor se aștern ușor pe sol.


Înfrigurarea îmi apasă dur în geamuri,
O dimineață cenușie mă îmbată,
Mă simt lovit de pustiite ramuri,
Ce-ar vrea s-aline o inimă curată.


Dar timpul trece tare peste mine,
Mă simt înlănțuit de zgomote ce dor,
Aștept o iarnă sa mă arunce-n tine,
Sărutul tău m-a pustiit, off, m o r .