Frumoasă, cândva. Frumoasă și acum, dar ,trecută. Cu riduri pe față, cu o culoare prea intensă, la păr, cu inele pe degete, multe și mari medalioane, la gât. Aur. Mult aur!
Acel altceva, pe care îl porți pentru că e la modă, nu că îți vine bine. Sau, îl vezi și la una și la alta, acolo, departe…
Nu- i greu să citești, parcă, meseria de muncitor român sau de îngrijitoare ,dacă analizezi  într- un aeroport , graba, ținuta și privirea celor ce așteaptă  să urce în avionul ce zboară spre acasă.


Da, și Irina s- a întors, nu demult. Acum e singură. Nu i- a mai adus pe cei doi copii de care a îngrijit de atâția ani. Mulți ani. De câte ori venea în concediu, îi purta de mână, prin sat. Ca pe copiii ei, căci așa i- au și rămas. Cu totul. Cu casă, cu masă ,cu …domnul, tatăl copiiilor. Ea a ținut loc...de toate. Până când, prietenul acestuia, om înstărit  atunci, cu bani mulți,  a decis să și cumpere o casă de vacanță  aici, în  țara ei.
Da, din țara ei, despre care auzise  atâtea lucruri frumoase și care îl atrăgea ,ca un magnet. Cum să nu? Totul era mai ieftin, decât oriunde, regulile vieții erau cu totul altele iar el putea să și îndeplinească  atâtea visuri! Mai putea chiar să câștige ceva din timpul pierdut…Auzise el de femeile frumoase de aici…
Buletinul spunea 60 de ani, dar ținuta lui atletică nu o arăta, deloc. Nu l -ar fi trădat! Părul grizonat la tâmple, îi dadea un farmec aparte iar barba îngrijită  te atrăgeau ,făcând- o să- i caute  buzele. O privire aruncată –doar el știa cum- o făcea să i se înmoaie genunchii. Ceda ușor  în fața lui. Stia să fie dur și tandru, să -si înmoaie vocea sau să domine. Ea,...femeie.
El, putere, farmec, bani, mașini, curtoazie…
O casă la  țară, în Romania? Cu terenuri ,în jur, cât vezi cu ochii?
O casa la margine de sat, ascunsă printre niște copaci și tufe?
Cine putea bănui ceva?
Cățelul, legat pe lanț ,nu lătra niciodată, de foame. Grătarul încins, sfârăia zilnic. La casa renovată, cu aspect exterior  rustic, luxul interior  te făcea să pierzi amintirea trecutului  și să huzuresti, fără  limită de timp.
Beciul imens, plin cu de toate, dar mai ales cu sticle de vin,după gusturile fiecăruia. Sala de billiard, pariurile, sala de mese, imensă, coridoare, băi, dormitoare și mai ales, grădina, trandafirii ,gazonul, mesele mereu încarcate, pahare, băutură și …invitați.
Se cunoșteau între ei, că se adunau, în soaptă,la primul semnal, evadând din aglomerația blocurilor, căutând libertatea, în tot si toate. Cu toată selecția cerută.
Femeile nu trebuiau să facă absolut nimic. Singura condiție era să se îmbrace în haine colorate, culori pastel, cu fustițe scurte, aranjate și dichisite, să aștepte la locul indicat, acolo de unde, o mașina super luxoasă, le va lua.
Șoferul era stăpânul.Totul se făcea doar după gustul sau și pretențiile  afișate de el.Cu ea intră în vorbă, direct, ca și cum
s- ar cunoaște de o viață. E amabil, politicos, direct iar primul lui gest a fost unul îndrazneț. O mângăiere caldă a mâinii,  ca o protecție sau încurajare.
Cum să nu își dorescă să fie ținută în brațe? Strâns! Un bărbat puternic, cald, iubitor, curtenitor. Lângă el  își  găsea toată liniștea  dorită.
Nu mai este loc? Dormitoarele sunt pline? Las că nici hotelul nu i  prea departe. Și locul din parcare Îl cunoaște. Atât de bine! La coborăre, fără să o mai întrebe absolut nimic, îi ia bagajul în brațe ca și cum acolo ar locui. Ce inviație mai bună  să aștepte?
O noapte în brațele lui a fost destul ca ea să nu vrea sa- l mai uite și să nu- și dorească  să- l înlocuiască cu altcineva. Multă vreme…Un an sau doi sau…o viață  întreagă.
Vorbesc prin fb sau prin telefon și trimit fotografii. O, nu, nu e singur! Nici n -a fost vreodată!
Iar în meseria lui, de instructor de inot, n- are cum să fie! Pregătește lotul feminin de înot al orașului acela. Da, competitii, antrenamente, deplasări…Cum? Ce să facă ea, acolo?
Cu banii, nu se descurcă prea bine. Nuuuu! De curând a intrat într- o belea. Numai el știe cum. Nu vrea să discute despre asta. Cu cine? Soția l- a parasite iar actuala lui amantă, de acolo, are tot meritul. I- a plătit totul, ca să- l scutească de alte necazuri. Acolo, legea e mai aspră! Dar, e o urâtăăă…! Urâtă! Vai, o doare urâțenia! Dar, nu contează! Nu!
I- a plătit tot! L-a salvat! Tot, însemnând și căsuța  lui de vacanță, care de acuma e proprietatea ei.
Ei ,invitații, cu toții știu asta și nu vor să o supere ,cu nimic. Doamne ferește! Oricum, nu stă mult. Aruncă un ochi, face un control de lămurire și …pleacă. Știe că el nu are ce îndrăzni prea mult!
Se plimbă printre invitații de la petrecere. Ca un capitan. Privește. Fixează. Analizează. Înțelege multe…Oare?
Nu, nu găsește nimic.
Cu toții, sunt cupluri. Prietenul de azi, vecinul din dreapta ei, e atent doar la ea.
Oricum, cea de peste masă, nu -i înțelege gesturile. Doar frica.
Să nu se tradeze, cu nimic. Nici măcar cu o privire. Cum? Ea e prietena prietenului de peste masă, cea care a făcut atât de multe pentru ei, gazdele.
Făra ea, actele, la judecatorie, nu s- ar fi semnat.Trebuia imputernicire, relații, încredere…Păi! Doar ea a avut relațiile. Cu translatorii  și nu numai.
Până sa rezolve cu actele, o împuternicise pe secretara din birou să rezolve ea. El, departe, ocupaaat.Trimitea bani și bani și bani. Nu ajungeau. Erau prea puțini. Iar, lucrurile nu avansau, deloc.
Până una – alta, s -a mutat secretara în noua proprietate, care nici nu visa să nu-i rămână ei. Cui  trebuia să-i dea explicații? Nici măcar cățelului din curte.
Da, cățelul, grătarul, rufele ce camuflau, gardul înalt…etc
Până când, ea, Irina, a descoperit totul, așa, făcând o pană de bicicletă, în apropirea casei, văzând, înțelegand și…rezolvând  totul.
Nu merita ea să fie acum oaspete de seama? Cine o putea bănui de altceva? Altfel, era prea frumoasă și putea să devină pericol. Bărbatii n- o scăpau din ochi.  
Dar, cu soțul ei, nici măcar nu se priveau, la masă. Ce ar fi putut să i se pară? Ei, amantei salvatoare, legitimă, oarecum, venită din țări străine, în control.
Afacereee! Cu asemenea sumă, unde mai puteai cumpăra un astfel de rai? Un asemenea lux? Femei frumoase, aventură, refugiu, intimitate. Iar valoarea terenului, e atât de mare, comparativ cu investiția de început! Mai sunt terenuri  și …
Ascuns de ochii lumii, retras după un gard, ferit de orice bănuială, cu toate riscurile asumate ,nu- l poți lua de oriunde. Ascuns de ochii lumii, retras de orice bănuiala, pitită  bine …Cine, ce bănuială poate să aibă?
Doar ea, Irina ,e atât de fericită! Visează, dorește, speră.
-Vrei să ți- l arăt, în poze? Uite- l ! Ce zici? E bărbat bine, ce zici? Dar, nu- și arată vârsta, nu- i asa? Cine-i dă 60 de ani?Are atâtea, pe cap! Cine să- l ajute, mai mult decât mine?
Drept răsplată, uite, vrea să mă lase să administrez întrega proprietate, cât timp e plecat. Vine doar o dată pe an…Uite, cheile  mi le- a lăsat  mie.
-Bine, bine, dar de ce nu te duce și pe tine, cu el? Ai fost atâta vreme… Cunoști limba…Ai îngrijit de copiiii verișorului lui…
-Păi, s- au certat din cauza mea. Apoi, el acolo nu mă poate ține. Nu- l lasa amanta lui. Ce să facă? Fără ajutorul ei, n -ar fi ieșit din impas.

-Da, da și fără ajutorul tău, ar fi rămas și fără casă. Ba, pe deasupra îl și iubesti! De ce nu- ți găsesti pe altcineva? Stai și- l aștepți? Te încălzește doar poza lui. Și, că îți mai scrie, din când în când…Nu merită, îți spun eu!
-Ba nu, o să vezi că într- o  zi o să mă ducă cu el. Nu acum. Acum are alte obligații. Da, o să se întoarcă, așa cum a promis! O să vezi!
-Bineînțeles!
Doar n- a lăsa de haram, atâta proprietate!