Ni s-a întâmplat tuturor ca într-un anumit moment al vieții nostre, atunci când pur și simplu nu mai întrezăream lumina de la capătul tunelului, să căutam ajutor și susținere în exteriorul nostru. Ne-am pus speranța că vom găsi salvarea în ceilalți care erau, mai mult sau mai puțin, apropiați de noi. Și de cele mai multe ori chiar am primit ceea ce am cerut, trecând astfel mult mai ușor peste dificultatea apărută în calea nostră.
Însă uneori am fost și refuzați, chiar dacă noi ne-am călcat pe orgoliu deschizându-ne sufletele în fața lor… aparent degeaba.


Mie mi s-a întâmplat rar în viața mea să fiu forțată de împrejurări atât de tare încât să fiu nevoită să cer ajutor. Am făcut asta doar atunci când aveam o motivație puternică, cântărind bine totul înainte și asumându-mi clar consecințele de rigoare spunându-mi că trebuie să încerc, nu aveam nimic pierdut… Și mi-am asumat atunci chiar și un eventual refuz, deși știam că o să doară… dar așa gândim noi toți când nu găsim singuri răspuns la problema noastră, nu-i așa?
Frumos este acum când, trecându-mi viața în revistă, înțeleg că eu am primit un ajutor prețios de fiecare dată, însă cu totul și cu totul de o altă natură decât m-aș fi așteptat eu atunci, și chiar de la cei care, de fapt, m-au refuzat…
De aceea m-am gândit să scriu acest articol, ca să ne aducem aminte în viitor cu toții, oricând vom primi un alt refuz, să fim înțelepți. Să-l privim și primim diferit în viața noastră, să-l înțelegem, să-l acceptăm și să-l luăm ca pe o nouă experiență din care avem de învățat atâtea despre noi înșine. Am început să scriu articolul pentru mine, dar și pentru tine… noi toți suntem în aceeași barcă care plutește uneori lin și alteori zdruncinat, pe tot parcursul acestei mari aventuri, numită viață… doar trăim experiențe aproximativ similare, adevărat?
Iată ce am înțeles eu:

1. Refuzându-ne, acești oameni ne-au condus către cunoașterea interioară
Ei ne-au făcut să ne ‘zbatem’ în acel moment, adică să acționăm cumva chiar dacă a fost dureros… prin refuzul lor ei ne-au făcut să cautăm soluții acolo unde chiar nu le mai vedeam… ne-au trezit puteri și simțuri adormite în noi înșine și ne-au pus, indirect, mintea la muncă… și apoi noi chiar ne-am depășit limitele mentale și fizice uneori, iar prin acțiunea noastră am descoperit adevărul zicalei: ‘Nu cerul este limita, ci mintea umană…’
Refuzându-ne, acei oameni ne-au marcat destinul și ne-au fost astfel îngeri călăuzitori atunci când noi rătăcisem calea către noi înșine… acela este rolul lor, mult mai important decât credeam noi, iar trecerea lor prin viața noastră este foarte importantă. Refuzul lor ne-a condus către interiorul nostru, căutându-ne pe noi înșine, cât și înțelegerea și analizarea propriei vieți… ne-au provocat să ne întrebăm de ce se întâmplă astfel de lucruri în viața noastră, de ce am atras acea situație dificilă, cum și ce putem face să o îndreptăm… și să realizăm ce putem face ca în viitor să nu o repetăm. Acei oameni cu misiune aparent ingrată în viețile noastre ne-au fost salvatori și ne-au făcut să înțelegem că este în firea noastră umană să ne aruncăm în exterior la nevoie, iar datorită lor acum știm că, de fapt, totul este în interiorul nostru… toate răspunsurile, toate înțelegerile, toate soluțiile… și că atunci când ne liniștim mintea care-i cam agitată de fel, dispare frica, îndoiala și atunci, într-un mod magic se arată de la sine semeață, rezolvarea… ați observat că atunci când avem senzația că suntem depășiți de o situație, ne spunem singuri că nu mai avem ce face și chiar lăsăm așa totul baltă, chiar renunțăm pentru o oră sau o zi, iar atunci ceva se întâmplă și se aranjează totul de la sine… intervenție divină? Chiar așa…
 
2. Refuzându-ne, ei ne arată uneori, ce anume este prea devreme pentru noi
Acești oameni ne pot arăta astfel că uneori vrem prea repede anumite lucruri în viața noastră, lucruri pentru care noi nu suntem (încă) pregătiți să le primim.

Aici am exemplificat cu un pasaj din cartea mea recent lansată, Știam că o să vii în alb, în care vorbesc despre lecția răbdării:
”Am vorbit noi și despre bărbatul tău, acela care este pe același nivel de vibrație ca tine. Cum faci să-l găsești pe omul acesta?
– Natural. Îl atrag. Cum? Pur și simplu, vine înspre mine deja…
– Adică ți-ai lansat intenția asta…
– Tot ce am nevoie vine către mine în ultimul timp.
Dar vreau să vină mai repede!…  De aia am avut și pățania cu bășicile de la picioare zilele astea… ca să înțeleg că merg prea repede, vreau să alerg chiar, aș zbura dacă aș putea spre visele mele, viitoarele mele realizări. Iar corpul mi-a dat semnalul că-i prea repede, mult prea repede decât pot eu duce la momentul acesta. Să mai am un pic de răbdare. Să merg mai încet… pentru că altfel nu o să mai pot merge, cu riscul de a rămâne blocată în același loc. He,he, cauzele sufletești ale bolilor nu sunt chiar de ignorat!
Așa că am decis să o iau mai ușor, să mai respir. Cum spui tu, draga mea prietenă, să mai las să se întâmple și de la sine… ”
 
3. Refuzându-ne prima oară, acești oameni se pot întoarce mai târziu cu adevărate ‘daruri’ către noi
 Cel care te-a refuzat odată, chiar și cu ani buni înainte, poate apărea ca din senin să-ți aducă sau să-ți propună lucruri neașteptat de frumoase, când tu uitasei complet de refuzul lui…. El vine înspre tine și te ajută acum și pentru că pe un nivel, mai mult sau putin conștient, el a rămas agățat de dezamăgirea ta pe care ai avut-o atunci când, în trecut, el te-a refuzat, deși nu ar fi vrut să o facă… acum vrea să se revanșeze, mai mult sau mai puțin conștient, oferindu-ți ‘cadouri’ nesperate, care te potențează și te valorizează cum nu se poate mai bine… iar tu îi ești recunoscător și îi mulțumești și-n gând și-n vorbă, sperând că el simte cât de mult înseamnă pentru tine toate acestea… el, omul potrivit la momentul potrivit.
Eu am realizat că refuzul nu este neapărat ceva rău, de cele mai multe ori… că uneori acel om nu știe cum să ne ajute, poate nici nu a înțeles prea bine ce vrem ori nu crede că poate… și că atunci când facem un pas în față către un om, un job, o situație anume și ni se răspunde negativ, acel refuz nu are întotdeauna legătură cu noi… ci poate doar cu omul, jobul sau situația, care nu sunt ‘gata’ pentru noi. Că acel om (job, situație) nu este (încă) pregătit, dar și că alteori, acel om (job, situație) nu este potrivit pentru noi.