Personaje:
                
                   VOCEA DIVINĂ
                    SCARAOSCHI
                    MAIMUŢA-FEMEIA
                    CORĂBIERUL

Decor. Intrare într-o peşteră. Pe-o lespede de piatră, maimuţa se scarpină cu înverşunare pe burtă gemând de plăcere.

VOCEA DIVINĂ: Ce ai, animalo ?
MAIMUŢA (rânjind veselă): Râie căprească.

VOCEA DIVINĂ (mânioasă): Cum-adică râie căprească? De unde ai tu râie căprească, nevolnico?
MAIMUŢA: Aghiuţă mi-a adus un ţap, am stat la o şuetă şi s-a luat…
VOCEA DIVINĂ: Deci, aşa! Ţap, Aghiuţă, şuetă… Înseamnă că te iei după toate cele lumeşti, dar când e vorba despre cele sfinteeee…
SCARAOSCHI (lămuritor): Scuzaţi: e nepotu-mi-o, l-am trimis după nişte smoală, da’ pe cuvânt că nu ştiam de chestia asta!
VOCEA DIVINĂ (Cu uimire): Întunecimea ta? Ce cauţi aici?
SCARAOSCHI: Eram în treacăt…
VOCEA DIVINĂ (Cu asprime): Atunci, hai, valea! Că prea des eşti în treacăt pe la oiţele mele…
SCARAOSCHI: Oiţe? Poate, Luminăţia ta, a vrut să spună oi, berbeci, capre, măgari, porci, maidanezi…
VOCEA DIVINĂ: Ţi-ai cam luat-o în cap – pleacă!…
SCARAOSCHI: Ei, sunt un biet suflet şi eu…
MAIMUŢA: Suflet de drac!
SCARAOSCHI (Ameninţător): Las’că tot pe mâna mea ajungi, şi tu!
VOCEA DIVINĂ: Hai, gata, valea! N-ai ce să cauţi pe-aici…
SCARAOSCHI: Dacă valea mea trece şi p-aici, ce să fac?…
MAIMUŢA: Minte, ca un…
SCARAOSCHI (Maimuţei): Ca un ce?  Nu scapi tu de mine, cu Urangutanu’ tău cu tot!  (Cât de cât mieros): Ce să fac, Prealuminate? N-aş trece, da’ mă cheamă: ba unii, ba alţii – sunt tot mai mulţi cei care mă pomenesc, îmi cer sprijin… Ce să mai zic de ăi care te înjură?
VOCEA DIVINĂ: Pe mine?!?
SCARAOSCHI: I-am şi înregistrat pe casetă pe vo câţiva. Vrei să-i auzi?
VOCEA DIVINĂ: Bine, lasă, mai vorbim…
SCARAOSCHI: Cu plăcere, da’ ştii cum e la mine? Sunt tot mai aglomerat cu preluarea de marfă.
VOCEA DIVINĂ: Cum-cum?
SCARAOSCHI: Adică, ies tot mai rar din sediu la vânătoare de suflete, fin’că vin ele singure la mine. Acum, Antichrist se ocupă de recrutări. Eu doar le înregistrez rapid în turma mea, le dau tot ce le trebuie şi te scap de ele. Zii mersi!
VOCEA DIVINĂ: Chiar aşa să fie?
SCARAOSCHI: D-apoi, cum! Nu trebuie să se ocupe cineva de oile rătăcite din turma ta? Să le dea un sfat, să le ducă la locul potrivit…
MAIMUŢA: Adică, în Iad…
SCARAOSCHI: Pe naiba Iad! Acolo, deja, sunt ocupate toate locurile. Acum  mai construim un nivel, sub talpa Iadului, adică a construcţiei vechi, pentru noii veniţi, dotat cu toate cele de trebuinţă: cazane noi, smoală din import, ce mai, cinci stele…
VOCEA DIVINĂ: Adică, un fel de hotel?
SCARAOSCHI: Da, exact, că găsirăm şi un investitor…
VOCEA DIVIBNĂ: Investitor, la voi?!?
SCARAOSCHI: Ei, mare brânză! Găsesc o mie dacă vreau! Păi, Luminate, pe ăia, corupţii, îmbogăţiţii din furturi, nu-i trimiţi la mine?
VOCEA DIVINĂ: Nu eu – judecătorii, Întunecate.
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Nu contează… Ăia sunt aur pentru mine! D-aia le şi construiesc hotelul sub talpa Iadului. De cinci stele, Luminate! Zi-mi şi mie: are Raiul aşa ceva? Nu.
MAIMUŢA: Minte, Doamne – nu-l crede!
SCARAOSCHI (Continuând): Şi apropo: Antichrist a participat chiar la un curs de perfecţionare în negocieri în acest sens. Dacă doreşte Luminăţia ta, ţi-l pot împrumuta…
VOCEA DIVINĂ: Nemernicule, te-ai ajuns!    
SCARAOSCHI: Pe naiba! Oile tale rătăcite m-au adus la starea asta. Ele m-au ajutat şi-atunci, nu e normal să le asigur o existenţă pe placul lor: mâncare, băutură, le  scutesc de mersul la biserică… La mine, la fermă, nu sunt zile de post, nu există un  program strict, un orar ceva…
VOCEA DIVINĂ: Te-ai ajuns, datorită oilor mele…
SCARAOSCHI: Nu numai! Investiţia am obţinut-o printr-un program SAPARD şi FMI…
VOCEA DIVINĂ: Sapard, femei… Astea ce sunt?
SCARAOSCHI: O şmecherie de-a mea… Altfel cum să-mi dezvolt ferma?
VOCEA DIVINĂ: Aha! Fermă, zici? Adică ţi-ai făcut rost de-un ranch?
SCARAOSCHI: O fi, că eu nu-ştiu ce e ăla, fin’că nu prea le am cu limbile, cu învăţătura, vreau să zic, şi nu-i oblig nici pe enoriaşii mei…
VOCEA DIVINĂ: Enoriaşi?!? Cum îndrăzneşti?!
SCARAOSCHI: Cum? Păi, toate oile din turma ta, cu apucături eretice şi erotice, şi berbecii nu i-am transferat la mine la cerere, da’ şi ca să te scap de ele? Le-am asigurat cazare în camere cu regim mixt, adică o oaie cu un berbec, un câine cu o scroafă, un măgar cu o vacă…
MAIMUŢA: Doamne, Luminate, auzi-l! Alungă-l pe ucigă-l toaca d-aci, că mă îndeamnă la păcătoşenii…
VOCEA DIVINĂ (Cu revoltă): Acum pricep eu de ce e harababura asta pe pământ… Ce mi-ai făcut? Ce-ai făcut cu oiţele mele? Le-ai dus la pierzanie, blestematule…
SCARAOSCHI: Nu eu, au venit singure la mine…
MAIMUŢA: Doamne, Împărate ceresc, ia-l, alungă-l de-aici, că mă învăţ la păcătoşenii…
SCARAOSCHI: Nu-zău! Da’ pân-acu, ce făcuşi, zvăpăiato? Şaptişpe pui cu şaptişpe urangutani, gorile, cimpanzei… Asta nu cumva se numeşte destrăbălare şi preacurvie?
MAIMUŢA: Nu, nici măcar curvie, fin’că am contribuit la rezolvarea problemei demografice. Şi nu te mai vârî în viaţa mea intimă!
VOCEA DIVINĂ: Linişte! (Maimuţei): Adevăr e ce grăieşte?
MAIMUŢA: Vai, mie! Cum să cutez eu a mă preacurvi? Nu-l crede, Doamne!...
VOCEA DIVINĂ: Asta eu voi decide! Auzi, blestematule: nu-ţi zisei să pleci de p-aci?
SCARAOSCHI: Bine-bine, plec… Uay! Schiuzmi: îmi uitai GPS-ul la sediu. N-are Luminăţia ta să-mi împrumute unu? Plec într-o delegaţie şi…
VOCEA DIVINĂ: Când ai fugit de la mine mi-ai mai furat unu!
SCARAOSCHI: Oricum, era vechi şi-mi tot zicea nu-ştiu-ce de-o zonă pământeană cu enoriaşi străini de noi…
VOCEA DIVINĂ: Adică, nu aveau niciun Dumnezeu?
SCARAOSCHI: Cred că nu, da’ nici de-ai mei nu erau… Cred, mai degrabă, că era un trib de băsescieni – parcă aşa îşi spuneau, sau batracieni?, că nu prea le înţelegeam vorbele.
VOCEA DIVINĂ: Întunecimea ta, care cunoşti toate graiurile pământului?
SCARAOSCHI: Da, eu!, fin’că tribul era în criză şi folosea cuvinte puţine, ca să nu consume energie…
VOCEA DIVINĂ: Mă minunez, Scaraoscule, tare mă minunez... Bine, mulţumesc pentru informaţie – voi trimite şi eu acolo un delegat…
SCARAOSCHI: Poate veni cu mine…
MAIMUŢA (Înfricoşată, făcându-şi cruce): Auzi-l, Doamne, ce grăieşte!
VOCEA DIVINĂ: Întunecime, Poftim, ia GPS-ul ăsta, da’ vezi că e ultimul tip, şi cară-te!
SCARAOSCHI: Dacă vrea, Luminăţia ta, îl iau cu mine pe Arhanghelul Gavril, cu care am mai fost în delegaţii …
VOCEA DIVINĂ: Cum-cum?!? Ar fi culmea să apăreţi împreună! Ia-ţi GPS-ul şi umblă! Dispari până nu mă necăjesc prea tare. Hai!
SCARAOSCHI: Bine, mersi, am plecat!
MAIMUŢA: Doamne, împărate ceresc, mai ai încredere în el?
VOCEA DIVINĂ: Nu te băga! Avem, noi, treburile noastre. Ia, mai spune-mi cum e cu tine…
MAIMUŢA: În fiecare seară zic Tatăl nostru…
VOCEA DIVINĂ: N-am băgat de seamă, cred că e vorba despre tatăl vostru, al maimuţelor, vreun chip cioplit...
MAIMUŢA: Vai de mine, cum aş putea să…?
SCARAOSCHI (Chicotind, în timp ce iese din scenă): Sau de mine…
VOCEA DIVINĂ: Întunecatule, nu te băga unde nu-ţi fierbe cazanu’!...
MAIMUŢA (Continuând): …şi mă rog cu voce tare: dă-i, doamne, minte nebunului…
VOCEA DIVINĂ: Cine-i nebunul? Care nebun? Sper că nu te referi la vreo oaie din turma mea…
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Repede): Sau de-a mea…
VOCEA DIVINĂ: Domnu’ coleg, nu te băga – ţi-am spus…
MAIMUŢA: Nuuuuuuu – doamne-fereşte! Ce, sunt tâmpită? Şi nu mă mai întrerupeţi, că pierd firul rugăciunii! Deci, mă rog aşa: Doamne, dă-i minte nebunului să nu mai umble vandra prin crengi, să uite de blestemăţii lumeşti şi să aducă ăstora mici banane, nuci de cocos, un ceva, că mor naibii de foame…
VOCEA DIVINĂ: Cum adică, Naiba? Asta cine mai e?
MAIMUŢA (continuând impasibilă): Nepoata lu’ Scaraoschi.
SCARAOSCHI: Nepoata mea?!? Nici vorbă! Urangutano, te pleznesc cu coada de nu te vezi!
MAIMUŢA: Deci, urangutanu-nebunu’, toată ziua umblă creanga, din creangă în creangă, vreau să spun, şi ne mor copilaşii de foame…
VOCEA DIVINĂ: Copilaşii?!? Da’ parcă aveai doar unul…
MAIMUŢA: Păi, ce eu mă trag din neam daco-român?
VOCEA DIVINĂ (Cu asprime): Daco-roman!
MAIMUŢA: Tot un drac…
VOCEA DIVINĂ (Pe acelaşi ton): Nu-l mai pomeni pe necuratul în prezenţa mea, eretico!
 MAIMUŢA: Şi dacă nu-l pomenesc, doamne, el nu mai există?
SCARAOSCHI: Hi-hi-hi şi ha-ha-ha! Bravo, râioaso! Te fac şefă de cazan…
VOCEA DIVINĂ (Lui Scaraoschi): Asta-i altă poveste, care nici nu te interesează pe tine… Deci, câte maimuţici zici că ai, Maimuţo?
MAIMUŢA: Şaptişpe, Prealuminate şi stăpâne! Şaptişpe, fin’că nevolnicu’ ăsta de bărbatu-mi-o, pe care mi l-ai trimis pe cap...
VOCEA DIVINĂ: Nu eu…
MAIMUŢA: Da’ cine?
VOCEA DIVINĂ: Poate Scaraoschi.
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Nici să nu te gândeşti, Luminate! Poate frate-mi-o…
VOCEA DIVINĂ (Maimuţei): Doar ştii că eu sunt împotriva… nu contează. Deci, despre care Gorilă e vorba? Trimite-l la mine imediat!…
MAIMUŢA: Imediat! Pe mâncăul şi curvaru’ ăla? Iertare! De unde să ţi-l trimit? Că a plecat cu o mangustă minoră prin hăţişuri, aşa că l-am lăsat dracului – scuze – şi l-am luat pe Urangutan. Măcar ăsta e animal mai de casă şi-am înţeles că-i din neam mai ales, vorba ceia: altă etnie, alt grup, alt fel de animal… Numai’ că ăsta mi-a turnat la ploooozi, Doamne, de nu mai ştiu ce e de capul meu…
VOCEA DIVINĂ: Bine-bine, am înţeles: ai şaptesprezece – cât, şaptesprezece?!?, mă crucesc…  Şi-acum, stai şi te scarpini pe buric? Adică, ăia, micii, mor de foame, iar tu… Ce fel de mamă eşti?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Vitregă – normal! Hi-hi-hi…!
MAIMUŢA: Denaturată – ştiu, da’ mă doare-n fix în buric de moralitate. Adică, mamă? Eu? Mă vezi tâmpită, doamne? Păi, am cam părăsit căminul conjugal, străluminate…
VOCEA DIVINĂ: Vai ţie, păcătoaso! Focul Gheenei te va arde, acum şi pururi şi…
MAIMUŢA: Numa’ pă mine? Ăla, tatăl maimuţicilor, n-are nicio responsabilitate?
VOCEA LUI SCARAOSCHI (împăciuitoare, depărtată): Dacă vreţi, mă ocup eu de ei… Am toate condiţiile: cazare, masă, cămin, grădiniţă…
VOCEA DIVINĂ (Lui Scaraoschi): Gata, Necuratule! Să nu te mai aud… (Maimuţei): Ţi-am zis să-l aduci la mine…
MAIMUŢA (Uşor revoltată): Adică, eu! Să-l caut prin copaci!… Poate Scaraoschi, cu puii lui, că de multă vreme mă tot bătea la cap să ne înscriem la secta încornoratului şi să-l votăm la nu-ştiu-ce viitoare alegeri, că vrea el să conducă lumea şi că toate vor fi altfel, mai bune, mai… Şi-apoi, ce vină am eu că nebunu’ de Urangutan, de cât ori rămâneam gravidă, îmi zicea: ce să facem, maimuţica mea iubită? Dacă ni-i dă hăl de sus… Aşa că cine mi i-a dat, să-i ţină!
VOCEA DIVINĂ: Adică eu. Apoi, pentru aiastă necuviincioşenie a ta, te sancţionez cu naşterea încă unui fiu care se va chema Adam al doilea, iar tu vei purta de-a pururi cu tine o parte a păcatului originar…
MAIMUŢA (scărpinându-se în zona buricului şi rânjind în continuare): Oay, mamă! Adică, m-ai găsit pe mine de proastă? Da, mă rog,  Prealuminate, poate că asta ar fi ceva: să am un Adam după chipul şi-asemănarea mea…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Parcă urmaşii Adamului întâiul sunt cu mult diferiţi de tine, de clanul vostru!
MAIMUŢA: Poate de-al vostru nu sunt diferiţi!...
VOCEA DIVINĂ (Autoritară): Linişte!
MAIMUŢA: Şi-apoi nici nu prea cred în al doilea Adam. Ce-ar zicea lumea? Că mai încerci o dată, Doamne, fiindcă primul, cu urmaşii lui, nu prea?...
VOCEA DIVINĂ: Taci, şi să crezi, fără să cercetezi, netrebnico! Nu crezi? Ţi-arăt eu ţie: vei fi mamă, iară mintea fiului tău va avea doar ici-colo câte-o fărâmă de înţelepciune care nu-l va ajuta nici măcar să stea prin copaci, şi va compromite toată fauna voastră de neisprăvite.
MAIMUŢA (nepăsătoare): Da, şi ? Care-i problema ? Îmi tot jigneşti neamul, Doamne… Noi nu facem parte din turma ta?
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Maimuţei): Păi, ce, tu eşti oaie? Dacă eşti fraieră şi nu vii la mine la fermă…
VOCEA DIVINĂ: Drace, nu te băga! (Maimuţei): Aşa vorbeşti cu mine, eretico?
MAIMUŢA: Păi, abia am coborât din copac…
VOCEA DIVINĂ (calmă): Vei ajunge o decăzută psihic, precum şi de pe cracă, o schizofrenică nenorocită…
MAIMUŢA: Mai sunt destui schizofrenici, Luminăţia ta, şi nu se sfârşeşte lumea din cauza asta. Unii sunt conducători mari, sunt şefi de state…
VOCEA DIVINĂ: La cine te referi? Concret…
MAIMUŢA: La nimeni, doamne! Ăia, pentru mine, sunt nimeni, adică vietăţile dracului…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bravo, te primesc la fermă! Te angajez consilieră.
MAIMUŢA: N-am nevoie de funcţii…
VOCEA DIVINĂ: Aşadar, la îndemnul lui Scaraoschi, vei înfiinţa o sectă sinucigaşă pentru tot neamul tău, voind să te autodistrugi cu focoase de trăsnet împrumutate de la Ilie Testviteanul, însă nu vei putea trece peste vrerea mea şi, ca Pasărea Phoenix, vei renaşte din propria cenuşă, iar chinurile şi necazurile te vor copleşi din nou… Vei muri în chinuri groaznice, arsă de vie…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Oho, Prealuminate!, ăsta e un procedeu depăşit – de multă vreme nu mai incinerăm pe nimeni.
VOCEA DIVINĂ: Mă faci curios, Scaraoscule…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Păi, le dăm cu un şprai special, îi ameţim de cap cu poveşti, după ce adorm le extragem sufletele, iar trupurile le utilizăm la producerea de biogaz – o parte – iar restul, partea mai importantă, la completarea rezervelor de gaze naturale pentru oile tale…
VOCEA DIVINĂ: Ingenioasă chestie!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Mie-mi zâci!
VOCEA DIVINĂ: Bine, mai vorbim… (Maimuţei): Ai auzit, păcătoaso?
MAIMUŢA: Nu pricep ce e asta, doamne?
VOCEA DIVINĂ: Apoi, nu vă trimisăi mesaj prin Apocalipsă, când am vorbit cu robul meu Ioan, cel cu Gură de Aur?
MAIMUŢA: Nu ştiu, Doamne, n-am auzit…
VOCEA DIVINĂ: Cum?!? N-ai citit Apocalipsa?
MAIMUŢA: Nu, n-am citit, că eu n-am vreme de d-astea. Şi-apoi, adevăru’-i că nici nu prea ştiu carte…
VOCEA DIVINĂ: Aşa-aşa, că în loc să mergi la şcoală, te ţineai de prostii, de păcătoşenii… Şuete cu Aghiuţă şi cu…
MAIMUŢA: Tu ştiai, Prealuminate, da’ mă lăsaşi păcatului…
VOCEA DIVINĂ: Ţi-am dat destulă minte – unde ţi-era? Şi la şcoală, nu s-a prins nimic de tine? N-ai aflat de Facerea mea?
MAIMUŢA: Ce facere, Prealuminate?
VOCEA DIVINĂ: La începutul tuturor începuturilor, când am creat…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bing-Bang-ul…
VOCEA DIVINĂ: Ce binbang, Necuratule? Care Binbang? Credeam că eşti mai inteligent…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Păi, sunt, Luminate! Eu îmi pot argumenta ştiinţific afirmaţiile, pe când alţiiiiii…
VOCEA DIVINĂ: Eu nu sunt „alţii”, cu EU, începutul a tot ce este şi sfârşitul a tot ce nu va mai fi!Unde la şcoală? În junglă, să râdă toţi de mine şi să mă ciupească de cur?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Pardon!
VOCEA DIVINĂ: Dar puteai să-ţi acoperi neruşinarea măcar cu o frunză…
MAIMUŢA: Da’, ce, eu sunt Eva?
VOCEA DIVINĂ: Lasă asta şi nu încerca să mă abaţi de la idee. Repet: te sancţionez cu naşterea a încă unui fiu care se va chema Adam al doilea, iar tu vei purta de-a pururi cu tine o parte a păcatului originar…
MAIMUŢA: Şi cu ceilalţi şaptişpe, ce fac, Prealuminate?
VOCEA LUI SCARASCHI (Maimuţei): Mă ocup eu… Îl trimit pe nepotu-mi-o Michiduţă să se joace cu ei…
VOCEA DIVINĂ: NuNenorocito! Vezi? Dacă veneai la mine…
MAIMUŢA: Mare blestem pe capu’ meu, Doamne! Cred că mai bine mă transfer la ferma lu’ Scaraoschi decât să mă ştiu mamă de Adam. Adică mama lu’ prostu’ ăla pe care l-a fraierit Eva – mersi, Doamne!
VOCEA DIVINĂ: Cum vorbeşti aşa de fiica mea? Cum îndrăzneşti?
MAIMUŢA: Scuze! Nu ştiam că o mai iubeşti după chestia cu mărul…
VOCEA DIVINĂ (Cu asprime): Aia n-a fost chestie, ci începutul…
MAIMUŢA: Păi, da, Prealuminate, că de-acolo ni se trag toate relele: de la o donaţie a lu’ Scaraoschi, un măr viermănos…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: (Încet): N-a fost cu vierme şi n-am fost eu, idioato! A fost un nenorocit de şarpe, fir-ar a… Scuze! Şi toată lumea mă acuză pe mine, de fapt, pe tatăl meu, Lucifer…
MAIMUŢA (Cu voce schimbată): Eu nu sunt lumea şi n-am citit Biblia! Bârfesc alţii… Mai ai locuri la fermă? Înscrie-mă şi pe mine pe lista de aşteptare…
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Mieroasă, îndatoritoare): Vai, dragă, se poate? Păi, ce, eu mă împiedic de formalităţi? La noi s-au eliminat de multă vreme toate formele de birocraţie. Vrei să vii la mine? Gata – te-am luat. Fără fişă medicală, fără recomandări, fără limită de vârstă, fără apartenenţă politică, fără mită…
MAIMUŢA: Şi profesie? Ştii? Eu nu prea sunt calificată, cu atâtea maimuţici pe capu’ meu.
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Nicio problemă! Te înscriu la mine, vii cu toată ciurda, pardon, familia!
VOCEA DIVINĂ: Nu te înscrii nicăieri, că nu e după cum vrei tu!
MAIMUŢA: Bine, să zicem că nu, da’, Prealuminate, atunci cu Adam, Eva şi mărul, cum rămâne ?
VOCEA DIVINĂ: Poveşti biblice! Omul este o încrucişare dintre tine, un porc şi un şarpe, unde nici măcar nu au fost respectate cele mai elementare reguli de dozare a materialelor folosite. Acesta va fi adevăratul om, adică acela zămislit de tine!
MAIMUŢA: Bine, eu mamă, am înţeles, da’ tatăl? Cine va fi tată? Vreun ceştiu-cine de prin junglă? Nu vreau!...
VOCEA DIVINĂ: Lasă, de asta mă ocup eu şi vei fi mulţumită.
MAIMUŢA: Adică, va fi fiul meu şi al tău?
VOCEA DIVINĂ: Cum-cum? Teme-te de puterea mea, păcătoaso! Nu, dragă, nici vorbă!
MAIMUŢA: Şi-atunci? Iar vor ieşi bârfe, Doamne, că e fiu nelegitim, că…
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Maimuţei): Nu, scumpo, acela va fi fiul meu… Şi va fi recunoscut după anumite semne particulare…
VOCEA DIVINĂ: Nu, Întunecimea ta, nu va fi nici al tău, ci al lui….
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Hai, că mă făcuşi curios…
MAIMUŢA: Şi pe mine. Doamne, rogu-te, să nu mă încurci cu vreun etnic fără ţară şi fără…
VOCEA DIVINĂ: A, nu-nu! De-această dată voi fi cu mult mai atent decât în vechea Facere a lumii…
MAIMUŢA: Dacă nu-mi spui numele viitorului tată, mă sinucid, mă dau cu capu’ de lespedea asta, sau plec la ferma lu’…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bravo, fă, eşti deşteaptă!
VOCEA DIVINĂ: Ai încredere în mine.
MAIMUŢA: Bine, da’ până când? Tu, Prealuminate, nu vezi ce e cu lumea? Ai tot promis a doua venire, lumea s-a blestemăţit rău, şi-a cam pierdut răbdarea…
VOCEA DIVINĂ: E destul timp. Vreau să văd până unde duce destrăbălarea, că la păţania cu Sodoma şi Gomora nimeni n-a luat învăţătură.  
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Cu răutate): Cum să nu, Luminate! A fost o lecţie de curvăsării pentru oiţele Luminăţiei tale, încât acum e plin pământul de Sodome şi Gomore… (Maimuţei): Să-l trimit pe Aghiuţă să te ducă la fermă?
MAIMUŢA: Nu, nu, până ce nu-mi clarific situaţia aici…
VOCEA DIVINĂ: Maimuţo, de unu Darwin, ai auzit?
MAIMUŢA: Nu, Doamne…
VOCEA DIVINĂ: El va fi tatăl noului Adam…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Cum-cum?
MAIMUŢA: Nu-zău! Şi cum, doamne, mă laşi pe mâna acestui, acestui…?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Vezi-vezi, cocoană, că calci pe roşu…!
MAIMUŢA (uşor speriată): Mă cutremur, Prealuminate. Nu cumva vrei doar să mă sperii?
VOCEA DIVINĂ: Adică, nu crezi în cuvântul meu? Adică, tu crezi că mie-mi arde de glume?
MAIMUŢA: Ei, nu!, da’ măcar fă ceva să mă scapi de râia asta, că dacă voi avea şi un fiu prost care va mai fi şi râios, ce se va alege de urmaşii lui?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Am eu grijă de ei…
VOCEA DIVINĂ: Ce să se aleagă? Nimicul, nimicnicia. Adam şi urmaşii săi, inclusiv cei din zona mioritico-pontică, iar mai apoi şi danubiano-carpatină, vor continua toată viaţa să-şi caute originea.
MAIMUŢA: Şi? Îşi vor găsi-o, iar dacă nu…
VOCEA DIVINĂ: Vor umbla ca bezmeticii, vor pribegi pe întreg pământul căutând-o, dar nu vor afla-o nici pe pământ, nici în cer, din care motiv unii vor părea căzuţi din Lună, dar mai mult de prin copaci, aceştia dând semne clare de căzuţi în cap…
MAIMUŢA (şi mai speriată): Prealuminate, eu nu mai vreau să contribui la zămislirea omenirii. Caută, Doamne, altă vietate…
VOCEA DIVINĂ: Ai vrea tu, numai că aici nu merge pe vrutelea sau nevrutelea, animalo. Aici, eu comand, iar tu execuţi… După-aceea, mă ocup tot eu.
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Şi mie nu-mi revine nimic?
VOCEA DIVINĂ (Cu asprime): Nu. Cel puţin deocamdată…
MAIMUŢA (Lui Scaraoschi): Ai văzut, Sarsailule? Ni-mic! Ciao!
VOCEA DIVINĂ (Maimuţei): Taci! Aici nu e mahala… Eu gândesc şi făptuiesc lucrurile ca să fie bine…
MAIMUŢA: Prealuminat, grăieşti, Doamne – ca totdeauna, cu mare înţelepciune. În rest, nu e mare sfâr pentru luminăţia Ta...
VOCEA DIVINĂ: Grăieşti ca o ţaţă – te înstrăinezi de mine…
VOCEA LUI SCARAOSCHI (aspră, scrijelită etc.): Da’ s-apropie de mine… Ţi-am prezis, Luminate, că aşa se va întâmpla? Câte-o oiţă, câte-un berbec, câte-un miel, câte-un bou… Îmi creşte şeptelul. Asta e, Luminate! Vezi, dacă nu mă alungai, ce păstor bun îţi eram? Da’ nici aşa nu e rău de mine. Nu e rău deloc, zău!
VOCEA DIVINĂ: Piei din faţa mea, spurcatule!
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Ardeleneşte): Noa-noa!

(Scena se întunecă pentru câteva momente, apoi se luminează din nou. Pe un fundal se vede Turnul Babel foarte clar. În mijlocul scenei stau două personaje; din gesturi şi mimică se înţelege că discută ceva)

VOCEA DIVINĂ (autoritară): Mă, lua-v-ar gaia de netrebnici! Ce faceţi acolo? Apoi, de asta l-am salvat pe tatăl vostru, Noe? Unde-i el?
UN PERSONAJ (cu voce de umilit): Ne-a părăsit, 950 de ani Noe Suntem orfani, Doamne, da' poate ne-ajuţi cu un lift, că nu ştim cum să ne deplasăm de la parter în sus...
VOCEA LUI SCARAOSCHI (aceeaşi): Mă ocup eu de transport, în calitate de diriginte de şantier.        
VOCEA DIVINĂ: Da, te ocupi: în patru'ş'opt de ore să nu mai văd nici urmă de pământean pe-aci! Că numa’ tu puseşi la cale nebunia cu Turnu Babel ăsta…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Eu?!? Păi, nu eram în delegaţie în State, să negociez pentru declanşarea de conflicte şi războaie? Ai uitat, Doamne?
VOCEA DIVINĂ: Lasă, Scaraoscule, că ştiu eu toate matrapazlâcurile tale. Mor oameni nevinovaţi…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Şi, Luminate? Sufletele ăstora, nevinovaţii, nu le duci în rai?
VOCEA DIVINĂ: Ei, parcă n-ai ştii vorba ceea: până la Rai, te mănâncă sfinţii…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Păi, tomna pe asta mă bazez şi eu!
VOCEA DIVINĂ: Să nu-mi spui că ţi-ai deghizat vreun Diavol printre angajaţii mei!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Unu?! Mă faci să mă hlizesc, Luminate! Da’ nici nu e nevoie să-mi sacrific enoriaşii, fin’că… Adică, ştii cea făcut Apostolul Petru în grădina… Mă rog, nu ştiu cum îi spunea la
VOCEA DIVINĂ: Şi? Ce vrei să spui cu asta?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: De Babelu' ăsta tu eşti cel mai vinovat... Iară voi, Babel aţi vrut, Babel o să aveţi! Vă încurc eu limbile de-o să vă înţelegeţi numai prin semne! Şi nu se va mai înţelege nimeni cu nimeni, inclusiv părinţi cu copii, frate cu soră, neam cu neam…
PERSONAJUL: Vai nouă!
VOCEA DIVINĂ: Nici un vai! Am salvat norodul vostru, da’ aţi dovedit că sunteţi neam nărod. Vă voi răspândi pe tot pământul, ca să trăiţi în confuzie…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Excuse my, Luminate: ce e aia confuzie?
VOCEA DIVINĂ: Nimic, nu te priveşte, nu-ţi băga coada!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Luminate, eşti prea aspru cu mine…
VOCEA DIVINĂ: Bine, lasă… Da’ pleacă de p-aici, că-mi încurci socotelile.
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bine-bine, plec…
PERSONAJUL: Bine-i faci, Doamne, bine-i faci, că am început să construim Marele Turn Babel după un proiect adus de Aghiuţă…
VOCEA DIVINĂ: Nefericiţilor şi nenorociţilor! Aţi ascultat de vocea întunericului în loc să mă întrebaţi pe mine? Vă spuneam eu ce trebuia să faceţi, pentru că eu sunt puterea şi mărirea, atunci, acum şi pururea şi în vecii-vecilor…
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Pe nas): Aaaameeen!
VOCEA DIVINĂ: Încă n-ai plecat, tartore?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Ok şi Excuse my! Am fost diriginte de şantier la construcţia Turnului şi, la amestecarea limbilor, m-am pricopsit şi eu cu engleza.
VOCEA DIVINĂ: Mă rog-mă rog! În orice caz, nu se pronunţă amen, ci amin!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bine, am înregistrat pe reportofon, că am şi eu atâtea pe coarne, pardon, pe cap, că nu mai pot ţine minte pe toate cele…
VOCEA DIVINĂ: Şi, Scaraoscule, nu-ţi mai băga coada! Ăsta e cuvânt din vocabularul creştin…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Da, şi? Eu n-am origine creştină?
VOCEA DIVINĂ: Ştii ce? Astea-s chestii de-ale noastre, pe care le vom lămuri odată şi-odată. Moise! Unde-i Moise? Hei, chemaţi-l repede pe Moise... Unde umblă slujbaşul ăsta?
MOISE: Prezent, Doamne!
VOCEA DIVINĂ: Unde ai fost?
MOISE: Pe pustiu, Doamne! M-a chemat un beduin de-al meu a găsit un rug care arde fără stingere…
VOCEA DIVINĂ: Nu, Moise! Leapădă-te repede de acel rug, că el va aduce şi mari îndestulări poporului tău, în adevăr, dar şi multă întristare datorită a mii şi mii de morţi.
MOISE: Cum aşa, Doamne?
VOCEA DIVINĂ: Aşa, fiindcă astfel e datul…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Datul, Luminăţia ta? Zău, că Do not know!
VOCEA DIVINĂ: Ce? Cum?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Despre ce dat vorbeşte Luminăţia ta? Păi, nu după vrerea ta se întâmplă toate cele, fie ele văzute sau nevăzute, bune sau rele?
VOCEA DIVINĂ: Nu crezi cuvântul meu, Moise?
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Lui Moise): Mă, nu fi fraier! Ai grijă de rug, că e bogăţie mare – ascultă-mă pe mine. E petrol, mă, înţelegi? Pe-trol! Ay, fir-aş, de ce n-am dat eu de el?
VOCEA DIVINĂ: N-asculta de Necuratul, Moise, că ajungi din nou în pustiu. Aruncă rugul şi hai, că avem treabă
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Lui Moise, încet): Pssst! Dă-mi-l mie…
MOISE: I-al şi lasă-mă-n pace!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bine-bine – mersi mult! Hallo! Hălău! Aghiuţă, hei! Rapid, pune gheara pe rug, ai înţeles? Ce proces verbal de concesiune! Cum? Cedo? Ce? A, Strasbourg, chestii? Bine, concesiune, da’ pe două mii şi unu de ani nu mai puţin! Cum, cu ce? Nu mai e pe-acolo nicio coadă de mătură liberă? Bine, bine, ia-o pe-a mea… Servus!
VOCEA DIVINĂ: Moise! Lasă vorbăria şi treci la treabă, că se înmulţesc păcatele şi păcătoşii şi noi n-avem lege să-i pedepsim!…
MOISE: I-am cedat rugul lui Scaraoschi…
VOCEA DIVINĂ: E perfect. Ia un asin şi fugi repede pe Muntele Sinai…
MOISE: Ce să caut acolo, Doamne? Şi-apoi, până ajung eu călare pe asin…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Îţi spun eu imediat…
VOCEA DIVINĂ: Întunecatule, nu te băga!
MOISE: Mă cam dor şalele, Prealuminate, iar călătoria e lungă şi grea, n-am hartă, n-am… Unde e Sinaiul ăsta?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Îţi împrumut eu GPS-ul…
VOCEA DIVINĂ (Lui Moise): Nu, dragul meu, nu te doare nimic – facem rost de asin şi la drum! Altfel se vor înmulţi răutăţile pe pământ, oamenii vor fi tot mai răi unii cu alţii…
VOCEA LUI SCARAOSCHI:  Cu asinul nu ajunge nici în şapte ani – îi dau eu o coadă de mătură propulsată…
VOCEA DIVINĂ: Nu! Aici nu-ţi bagi coada, ai înţeles? Moise, te duci pe munte, cauţi o lespede potrivită şi... Ştii să scrii ?
MOISE: D-apoi, cum ? N-am absolvit eu filologia la fără frecvenţă şi am luat "statul" cu lucrarea "Desene rupestre în limba sanscrită veche din Peştera Cioclovina de Est ?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Numa’ că facultatea aia nu era acreditată – hi-hi-hi!… Şi-apoi, dacă nu-ţi suflam eeeeu…
VOCEA DIVINĂ (autoritară): Linişte! (lui Moise): Cum?! Ai copiat? Nu-mi vine să cred!... (Lui Scaraoschi): Necuratule, şi-aici ţi-ai băgat coada?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: M-am milostivit, Luminate, că rămânea repetent şi-acu ce făceai cu el?
MOISE: Doamne, n-am ştiut cine-mi şopteşte, păcatele mele.
VOCEA DIVINĂ (Lui Moise): Bine. Pix ai ?
MOISE: Nu, că n-am primit rechizitele... Hermes mi-a zis că e criză şi că să mai folosim şi cărbunele pentru scris…
VOCEA DIVINĂ: Cărbune? Pentru legile mele? Hermes ăsta e nebun! Mercur unde e?
MOISE: La Roma.
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Lui Moise): Te împrumut eu un pix... Sau vrei un laptop – te descurci? Hi-hi-hi!
VOCEA DIVINĂ (iritată): Nu, Scaraoscule! Termină cu prostiile…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Pardon? N-am înţeles…
VOCEA DIVINĂ (lui Moise): Iar începi? Nu ţi-am spus că în tranziţie nu mai folosim rechizite ? Scrii cu un colţ de piatră – fugi!... Petre!
SFÂNTUL PETRU (cu o cheie uriaşă la brâu): Poruncă, Luminăţia Ta!,
VOCEA DIVINĂ: Ia dă-mi Registrul de intrări-ieşiri... E la zi?
SFÂNTUL PETRU: Păi, se poate altfel, Doamne? Totul funcţionează automat de când ne-am dotat cu camere video şi reţea de calculatoare Pentium nu-ştiu-cât...
VOCEA DIVINĂ: Nu-mi mai aminti de ele, Petre, că dau în infarct. Ne-au costat trei sferturi din producţia de fructe oprite.
SFÂNTUL PETRU: Aşa e, Doamne, dar acum apăs pe tastă şi iese situaţia pe imprimantă? Iese!...
VOCEA DIVINĂ: Adică şi pe imprimantă aţi cheltuit ?! Unde-i Ilie cu trăsnetele ? N-am văzut nici un referat, Petre… Cine-a fost cu ideea asta ?
SFÂNTUL PETRU: Hermes şi Mercur, Prealuminate – au  găsit la un second hand... Ne-a costat trei tone de mere – o nimica...
VOCEA DIVINĂ: O nimica ?! Vine inflaţia, Petre, criza e pe noi, iar voi faceţi investiţii inutile. Măcar aţi făcut un antecalcul ? De ce nu mi-aţi prezentat şi mie ofertele ? Câte firme au participat la licitaţie ?
SFÂNTUL PETRU: Păi… Una, Prealuminate, una: S.C.IADIMPEX SRL, da’  oferta lor e tare avantajoasă şi tot cam cu firma asta am făcut afaceri în ultimii vreo treizeci-patruzeci de ani pământeni…
VOCEA DIVINĂ: Firma lui Scaraoschi?!? Voi sunteţi total nebuni… În orice caz, fără sancţiuni nu scăpaţi. A, bine că mi-am amintit: ia legătura cu Hermes, că s-au înmulţit şerpii şi nu mai prea avem de unde să le dăm mere...
SFÂNTUL PETRU: Şi pe mine m-a sunat pe mobil Discordia că vrea vreo două tone...
VOCEA DIVINĂ: Două tone ?! S-a apucat şi asta de bişniţă ?
SFÂNTUL PETRU: Zicea că se recăsătoreşte Thetis şi sunt invitate din nou alea trei zăpăcite: Aphrodita, Hera şi Atena... Şi-apoi, mai zicea că s-au înmulţit fiicele Evei care pretind că sunt frumoase...
VOCEA DIVINĂ: Lasă-le Belzebutului! Ia caută numele Claustrina...
SFÂNTUL PETRU: Cu “cî” românesc sau cu kapa, Doamne ?
VOCEA DIVINĂ: Cuuuuu… Că mă şi superi de-a binelea... Poziţionează-te pe plaiul mioritic!...
SFÂNTUL PETRU: Am găsit-o. Pfu, da' faină-i, Doamne – ce-ar  fi s-o promovăm recepţioneră şi portăriţă în locul meu? Că încep să mă cam lase încheieturile, Prealuminate…
VOCEA DIVINĂ: Bine, o să vorbesc eu cu Hippocrate să-ţi facă o injecţie cu hidrocortizon.
SFÂNTUL PETRU: Doamne-fereşte, nu! Ultima dată, când mi-a dat nu-ş-ce pastilă, nu era să dau în pareză? Las’că mă mai descurc eu cu nişte ceaiuri cu plante din Rai… Să rezolvăm cu fata aia, pământeanca, Doamne…
VOCEA DIVINĂ: Bine, rezolvăm, da, dar nu la noi, că şi-aşa e cam încărcată organigrama... Scaraoschi!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Aici-s, Luminate!
VOCEA DIVINĂ: Întunecimea ta, n-ai nevoie de-o secretară, sau n-ai vreo funcţişoară pe la tine?  Uite, avem o fată faină, da’ cam… mă înţelegi. Şi aş vrea să o aducem, s-o scoatem de-acolo, că-mi strică de cap berbecii…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Funcţie, momental,  n-am în schemă, da’ fac rost. Ce nu fac eu pentru un suflet de oiţă creştină? Numai că, e o problemă, Luminate: mie-mi convine să fie acolo, pe pământ, fin’că, prin frumuseţea ei, mai atrage un berbec, un  ţap – îmi mai completez şi eu numărul de clienţi pentru noul hotel….
SFÂNTUL PETRU: Iar ne creăm obligaţii, Prealuminate...
VOCEA DIVINĂ: Lasă, că ne descurcăm noi… Fără puterea Întunecatului. Cheam-o urgent, pregăteşte ce trebuie: delegaţie, foaie de drum…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Nu, aşa nu! O lăsăm acolo – o iau, n-o lăsaţi, nu mă mai interesează. Eventual, dacă vreţi să o transferaţi, de transport mă ocup, da’ altceva, nu! Am o coadă de mătură supersonică…
VOCEA DIVINĂ: Nu te ocupi! Pleacă de-aci!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Gratis, Luminate…
VOCEA DIVINĂ: Dispari… A, gratis? Ok, mai vorbim.
VOCEA LUI SCARAOSCHI: O pot face şi pe bodigardu’…
VOCEA DIVINĂ: Stăm prost cu fondul de salarii…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Păi, nu zâsei? Gratis – n-am nici un fel de pretenţii.
VOCEA DIVINĂ: Întunecimea ta, fără pretenţii? Cine poate crede aşa ceva? Da’ mai vedem… (Lui Sfîntu Petru): Sfinte, vezi ce posibilităţi de cazare sunt pe Insula Galapagos… O ducem acolo. Va avea un loc de muncă potrivit…
SFÂNTUL PETRU: Asta ce mai e, Doamne?
VOCEA DIVINĂ: Acolo, voia mea e să fie amenajat un loc potrivit pentru o zămislire…
SFÂNTUL PETRU: Doamne, la ce minuni să ne mai aşteptăm?
VOCEA DIVINĂ: Nimeni nu trebuie să ştie, Sfinte Petre…
SFÂNTUL PETRU: Nici măcar eu?
VOCEA DIVINĂ: Nu, Sfinte, nu!
SFÂNTUL PETRU: Adică, eu nu mai prezint garanţie morală?
VOCEA DIVINĂ: Ba da, ba da, dar ştii? După cele trei lepădări cu jurământ de fiu-mi-o…
SFÂNTUL PETRE: Iartă-mă, Doamne, că n-am ştiut ce fac! Şi-apoi, a trecut atâta vreme de-atunci… M-ai retrogradat, Prealuminate: din apostol, m-ai făcut portar – nu mi-am ispăşit pedeapsa? Nu mi-a fost de-ajuns această osândă?
VOCEA DIVINĂ: Nu ştiu, Sfinte Petre, nu ştiu… Cu reabilitările astea e greu.  De trei ori la rând să te lepezi, Sfinte Petre, de fiul meu? De trei ori! Bine, lasă, mai vedem… Ocupă-te, Sfinţia ta de Pământeancă – e urgent!
SFÂNTUL PETRU: Am înţeles, Doamne! Vreau să mai spun Prealuminăţiei  tale că mai vine câte-un pământean care mă jigneşte…
VOCEA DIVINĂ: Cum, Sfinte Petre, cum?
SFÂNTUL PETRU: Păi, chiar ieri au sosit doi de prin plaiul mioritic şi i-a zis unul celuilalt: mă, să fiu al…!  Uite-l pe Sfântul Petru!, iar celălalt i-a răspuns: fugi, băi, d-acilea! Boşorogul ăsta? Auzi, nea cutare, ne dăschizi şi nouă vramiţa? Împărate ceresc, mi-a venit să le dau cu cheile în cap!...
VOCEA DIVINĂ (Lui Scaraoschi): Necuratule, ce era cu ăia? Tu trebuie să ştii…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Pă cuvânt, că n-am idee… Or fi fost dintre oile rătăcite de turmă şi ameţite de vreo ambrozie, Luminate, că drumu-i lung şi înspinat până la Rai… O să-l întreb pă Antichrist, da’ nu cred să fie dintre-ai mei…
VOCEA DIVINĂ: Bine. O să trimit pe cineva să verifice, să facă o anchetă… Şi le-ai deschis poarta, Sfinte Petre?
SFÂNTUL PETRU: Nu, Doamne! Cum să…? I-am repartizat la sectorul Purgatoriu pentru perioada de probă…    
VOCEA DIVINĂ: Bine. Să revenim: pământeanca să caute un copac acolo, potrivit pentru cazarea unei maimuţe…
SFÂNTUL PETRU: Maimuţă?!? Pe-o insulă?
VOCEA DIVINĂ: Da, asta-i vrerea mea.
SFÂNTUL PETRU: Bine, Prealuminate…
VOCEA DIVINĂ: Să nu-i lipsească nimic…
SFÂNTUL PETRU: Vai, Doamne, păcătosul de mine, eu nu prea mai înţeleg hotărârile tale…
VOCEA DIVINĂ: Nici nu trebuie.
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Aşa zic şi eu.
VOCEA DIVINĂ (Cu asprime): Întunecimea ta să taci!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Am înţeles, da’ cu mine cum rămâne? Că mai am şi alte treburi…
VOCEA DIVINĂ: Te anunţăm noi…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Ok.
SFÂNTUL PETRU: Doamne, pot să-ţi vorbesc între patru ochi?
VOCEA DIVINĂ: Cum să nu? Scaraoschi, lasă-ne, că avem de discutat probleme pe care nu trebuie să le ştie toată lumea…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Lumea? Care lume? Lumea sunt eu!
SFÂNTUL PETRU: Auzi-l, Doamne!
VOCEA DIVINĂ: Lasă-l, Sfinte… Zii, despre ce e vorba?
SFÂNTUL PETRU: Păi, Claustrina, prostituata aia şi diavolul… Mă cutremur  de ce se poate întâmpla…
VOCEA DIVINĂ: Adică…
SFÂNTU PETRU: Şi dacă ne spurcă turma cu vreun berbec zămislit de ei?
VOCEA DIVINĂ: Ei, Sfinte Petre, Sfinte Petre! Simt că vrei să te lepezi de mine uitând de puterea mea fără margini…
SFÂNTUL PETRU: Şi ce-o să faci, Doamne?
VOCEA DIVINĂ: Nimic deosebit: voi mai trimite pe cineva cu ei…
SFŢÂNTUL PETRU: Sper că nu v-aţi gândit la mine. Că mă dor toate cele, am toate beteşugurile, Doamne, că e un curent la poarta aia a Raiului de te zvântă…
VOCEA DIVINĂ: A, nu, nici vorbă. Pleacă şi o maimuţă cu ei…
SFÂNTUL PETRU: Aia cu şaptesprezece fii?
VOCEA DIVINĂ: Exact.
SFÂNTUL PETRU: Destrăbălata aia?
VOCEA DIVINĂ: Sfinte, nu păcătui!
SFÂNTUL PETRU: Vroiam să zic numa’ că…
VOCEA DIVINĂ: Asta e vrerea mea şi aşa trebuie să fie. Sfinţia ta o să vadă şi-o să priceapă că hotărârea mea e înţeleaptă, iar lumea toată va avea de câştigat…
SFÂNTUL PETRU: Aşa să fie, Doamne!
VOCEA DIVINĂ: Ţi-am zis: e vrerea mea!

    Insula Galapagos. Maimuţa şede pe-o buturugă şi se scarpină aprig pe burtă şi pe unde-apucă. Din când în când, dar nu rar, se aud sunetele junglei: ţipete, câte-un urlet, câte-un sâsâit de şarpe…

MAIMUŢA (Scărpinându-se, recită):
Doamne,-ţi sunt umilă slugă –
Nici nu dreg, da’ nici nu stric,
Ci doar stau pe buturugă
Şi mă scarpin pe buric;

M-ai adus aci,-n pustie,
Fără să ştiu cu ce rost;
Plină de păduchi şi râie
Şi un ciot drept adăpost…

Drept e că făcui păcate,
Că i-am părăsit pe-ai mei,
Da’ familii-abandonate,
Nu sunt, Doamne, câte vrei?

Am fost soaţa lu’ Gorilă,
Şi a lu’ Urangutan,
Da’ mi-a fost de ambii silă
Şi-mi urmai un alt alean…
VOCEA DIVINĂ: Alean? Vei avea! Vrerea mea e să te întorci la cele drepte, să zămisleşti prunc din pântecele tău…
MAIMUŢA: Al optişpelea, Doamne? Nu cred că mai pot…
VOCEA DIVINĂ: Ba vei putea, pentru că aşa vreau eu…
MAIMUŢA: Bine, Prealuminate, mă supun, da’ am şi eu o rugare: fă cumva să nu mai am de-a face cu Gorilă ori cu Urangutanu. Nici măcar cu Cimpanzeu, că tot un drac sunt toţi…
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Agresivă): Adică, eu, tu? Te fac talpa Iadului!
VOCEA DIVINĂ: Scaraoscule, şi-aci ai ajuns?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Da, Luminate: eu sunt şi-aci şi peste tot. Vei vedea că nimic nu se mai poate petrece fără mine…
MAIMUŢA: Doamne, apără-mă!
VOCEA DIVINĂ: Te apăr, dar trebuie să te întorci la cele sfinte şi cuviincioase, aşa cum ţi-am zis…
MAIMUŢA: Nu ştiu dacă mai am putere, Doamne: sunt plină de păcătoşenii…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: …Şi de râie, hi-hi-hi!
VOCEA DIVINĂ: Diavole, nu te băga…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bine, mai vedem…
VOCEA DIVINĂ: Îl voi trimite pe Apostolul Pavel să te instruiască pentru a te converti la credinţa creştină…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Până ajunge el aici…
VOCEA DIVINĂ: Lasă, Întunecate, nu avea tu grija asta! Cum a umblat de la Tars până la Roma, va veni şi-aici…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Ehe, alte vremuri…
MAIMUŢA: Deci, cu mine, cum va fi, Prealuminate?
VOCEA DIVINĂ: Vei naşte fiu care se va numi Adam al doilea…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Îmi vine să-mi fac cruce…
MAIMUŢA: Şi tată? Cine-i va fi tată, Prealuminate?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Să-i spun?
VOCEA DIVINĂ: Întunecate, ucigă-te toaca! Nu ţi-am zis să nu te bagi?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bine, hai, că am glumit, ce naiba! N-am voie să mai glumesc şi eu?
VOCEA DIVINĂ: Nu e momentul…
MAIMUŢA: Deci, pot afla şi eu cine-i va fi tată Adamului meu?
VOCEA DIVINĂ: Fiecare lucru la vremea lui, Maimuţo! Chiar şi eu am făcut toate cele într-o săptămână…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Şi-am văzut ce-a ieşit…
VOCEA DIVINĂ: Poftim?!?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Omul, cea mai, cel mai… Petru s-a lepădat de Isus, Iuda l-a vândut pe-un preţ de nimic – mare feaier! – Saul din Tars – ce să mai zic?
VOCEA DIVINĂ: Dar cum ai fi vrut să înveţe lumea, Diavole? Nu din pilde de sacrificiu?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: A şi învăţat! A învăţat, Luminate, de s-a rupt! Şi încă nu e gata: fiecare generaţie care se naşte e tot mai idioată…
VOCEA DIVINĂ: Necuratule, nu-ţi permit să-mi jigneşti oiţele!
MAIMUŢA: Începe să-mi fie teamă…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: E o jignire? Dacă e un neadevăr, Luminate, verifică şi, dacă mă vei afla vinovat, suport orice pedeapsă…
VOCEA DIVINĂ: De la reprezentanţii mei pe pământ nu aflu asemenea, asemenea…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Înseamnă că te mint, Luminate, fiindcă ei înşişi sunt nişte eretici, nişte hulpavi, nişte hapsâni, nişte…
VOCEA DIVINĂ: Ho, Întunecate, ajunge! Sunt oiţele fiului meu şi nu-ţi permit…
MAIMUŢA (Înfricoşată): Vai, nouă! Alungă-l, Doamne, în pustie!
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Cu răutate, Maimuţei): Aha! Ţi-e frică…
MAIMUŢA: Mie, de tine, spurcatule?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Fix de mine, că numa’ reprezentantul meu era de faţă când te prostituai prin mangrove…
MAIMUŢA: Eu! Prostituţie!... Doamne, trăsneşte-l!
VOCEA DIVINĂ: În privinţa trăsnetelor, eu hotărăsc… Ilie!
SFÂNTUL ILIE (Intrând în scenă) Prezent, Doamne!
VOCEA DIVINĂ: Ţi-ai refăcut rezerva de trăsnete?
SFÂNTUL ILIE: De unde, Prealuminate şi cu ce? Mercur şi Hermes au zis că toate fondurile pentru înarmare cu trăsnete au fost redirecţionate spre turism, spre infrastructură… Au încheiat un pact cu Diavolul, iar cu Antichrist au încheiat un contract pentru reconstrucţia autostrăzii spre Iad…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Eu nu ştiu nimic, pe cuvânt!
VOCEA DIVINĂ: Nu-ţi mai da cuvântul, Întunecatule, că aşa ai făcut şi cu Turnul Babel, şi-ai văzut ce-a ieşit: a trebuit să-mi pedepsesc o parte dintre oiţele turmei…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Oi proaste, Luminate!
VOCEA DIVINĂ: Le prosteşte Întunecimea ta…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Asta nu se înseamnă că se îndoiesc de tine?
VOCEA DIVINĂ: Nu. E vorba de altceva…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Să înţeleg că e vorba de-un compliment? Înseamnă că propagandiştii mei sunt mai buni decât ai tăi, Doamne?
VOCEA DIVINĂ: S-ar putea…
SFÂNTUL ILIE: Şi au mai zis Mercur şi Hermes că…
VOCEA DIVINĂ: Nu, Ilie: eu spun! Cuvântul meu e înainte de toate…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Apropo: mă întreabă unii dacă, înainte de toate a fost cuvântul sau materia…
VOCEA DIVINĂ: Întrebare indiscretă, Întunecatule, prea indiscretă. Îţi voi spune doar că eu, am fost, eu, pricepi? Ţine minte asta. Eu sunt începutul şi sfârşitul, Alfa şi Omega, Raiul şi Iadul… Cu mine a început lumea, cu mine se va sfârşi…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Cum adică, Luminate, şi Iadul? Păi, nu mi l-ai dat în păstrare cu repartiţie cerească?
VOCEA DIVINĂ: Ba da, dar ţi-ai cam depăşit atribuţiile. Ia adu-mi fişa postului…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Am pierdut-o, sau am rătăcit-o printre alte lucruri, că e o vraişte la mineeeee…
SFÂNTUL ILIE: Prealuminate, dacă mă învoieşti, eu pot rezolva totul cu vreo câteva trăsnete…
VOCEA DIVINĂ: Nu, nici vorbă, sfinte proroc!
MAIMUŢA: Fără iad am trăi bine…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Brava! Da’ tu, nu te băga!
SFÂNTUL ILIE: Dacă nu-mi dai voie, Prealuminate, atunci, să trăiţi bine…
MAIMUŢA (Cu disperare): Nuuuuuuuuu! Că a mai zis nu-ştiu-cine asta şi a ieşit o mare jale pe pământ…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Un mare rahat, ai dreptate, Maimuţo! Un rahat puţind a smoală amestecată cu ambrozie de prune, încât, pentru a nu muri asfixiate, multe oi au luat calea adevărului meu şi a binelui…
VOCEA DIVINĂ: Taci, Întunecate! Nici să nu mai gândeşti la aşa ceva! E turma mea şi a fiului meu, e lumea în care tu şi-ai tăi n-au loc…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Bine, am înţeles, da’, Luminate, lumea asta o mai poţi tolera mult? Mai ai răbdare cu toţi păcătoşii?
VOCEA DIVINĂ: Răbdarea mea e fără margini şi, oricum, nu te priveşte!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Mă rog-mă rog!
ILIE TESTVITEANUL: Eu, mai am treabă pe-aci? Că sunt solicitat cu nişte trăsnete…
VOCEA DIVINĂ: Parcă ziceai că…
SFÂNTUL ILIE: Folosesc din rezerva pentru Apocalipsă…
VOCEA DIVINĂ: Să nu faci asta! Atunci avem nevoie de multe focoase şi alte arme de foc…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Aha!, pentru focuri de artificii, ca să creadă lumea că e un joc. Ha-ha-ha! Brava! Nici mie nu putea să-mi treacă prin minte o chestie mai ingenioasă…
VOCEA DIVINĂ: Psssst! Muşcă-ţi limba, spurcatule!
MAIMUŢA: Auzi şi scuză-mă, Prealuminate: la urma urmei, tu chiar eşti cine cred eu?
VOCEA DIVINĂ: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău…
MAIMUŢA: Cum?!? Şi m-ai adus aici călare pe măturoiu’ lu’ Necuratu’? Pă cuvânt, dacă mai pricep ceva! Stau pe ciotu’ ăsta ca proasta-n târg – băga-mi-aş picioarele în ea de viaţă!...
VOCEA DIVINĂ: Cum?!? Înjuri, netrebnico, în faţa mea?
MAIMUŢA: Schiuz mi, Doamne – nu te văd…
VOCEA DIVINĂ: Îmi auzi glasul – ajunge… Şi mai taci! lasă astea în seama mea – pregăteşte-te…
MAIMUŢA: Prealuminate, începe să-mi fie groază…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Nu-zău! De cine? Da’ când te zbenguiai prin mangrove cu toţi…, nu te temeai?  
MAIMUŢA: Da, şi? Pe tine, Blestematule, te durea în fund de mine!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Poate pe tine – hi-hi-hi!
VOCEA DIVINĂ: Gata! Linişte! Parcă sunteţi la casa de nebuni. Şi, Întunecatule, nu-ţi mai băga codoiul în toate ale mele… (Maimuţei): Lasă, că va fi bine…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Da-da! Să vezi Luminăţia ta ce va urma datorită acestui nou Adam…
VOCEA DIVINĂ: Ştiu ce fac, cobe!…
VOCEA LUI SCARAOSCHI (Oarecum conspirativă): Gata, Luminate, am priceput!
VOCEA DIVINĂ: Şi-atunci? De ce nu taci?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Moştenire de la tatăl meu, Lucifer…
VOCEA DIVINĂ: Să nu mai aud de uzurpatorul ăla!
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Nici mie nu-mi mai prea place, fin’că în ultima vreme s-a cam ramolit şi ia nişte măsuri aiurea, vorbeşte neîntrebat, se enervează…
VOCEA DIVINĂ: Nu-l mai vorbi de rău, Întunecatule! Nu ştii cea de-a cincia poruncă a mea:  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Nu, nu e valabilă în domeniul meu şi nici nu mă interesează… La noi sunt alte porunci, şi le cunoaştem doar noi – hi-hi-hi! Când le află vizitatorii, e deja prea târziu, pentru că loc de întoarcere nu există…
VOCEA DIVINĂ: Ei, lasă, lasă, nu te mai lăuda…
MAIMUŢA: Prealuminate, scuză-mă: mă mai scarpin mult pe buric? Că mi se face rană…
VOCEA DIVINĂ: Taci, că ştiu eu ce fac: fiecare lucru la vremea lui. Eu merg încet, dar totdeauna sosesc la timp…
MAIMUŢA: Am înţeles, Prealuminate...
SCARAOSCHI: Din punctul de vedere al Luminăţiei tale, că din cel al pământenilooooor…, de cele mai multe ori…
VOCEA DIVINĂ: Taci, Întunecatule, că nu ştii ce spui!
SCARAOSCHI: Da’ Luminăţia ta, ştii ce spun oile tale una alteia? Lasă, că îţi va plăti Dumnezeu pe lumea cealaltă, exact după cum meriţi…
MAIMUŢA: Da, aşa spun…
VOCEA DIVINĂ (Maimuţei): Vezi-ţi de scărpinat şi taci! (Lui Scaraoschi): Te iert, că nu ştii ce vorbeşti, n-ai cei şapte ani de-acasă…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Şapte? Nu mi-au ajuns nici cei şapte mii – cam de când am apărut eu pe lume…
VOCEA DIVINĂ: Mai bine nu… Bine, lasă, mai vorbim… De fapt, a fost cineva nedreptăţit? Judecata mea asupra fiecărui venit în lumea de-apoi este cea mai dreaptă, Întunecatule.
SCARAOSCHI: E cu întârziere, Luminate. Tot mai des e prea târzie, iar oile nu mai au răbdare… Ştii ce-a zis o oaie înţeleaptă din turma ta?
VOCEA DIVINĂ: Oile – vorbesc şi ele, ce să facă?
SCARAOSCHI: A zis că secolul douăzeci şi unu, va fi religios sau nu va fi deloc.
VOCEA DIVINĂ: Cine, cine a cutezat să spună asemenea neghiobie?
SCARAOSCHI: Un pământean, una dintre oiţele tale…
VOCEA DIVINĂ: Nu mă interesează anonimii, Întunecatule! Vreau nume…
SCARAOSCHI: André Malraux…
VOCEA DIVINĂ: A, da, am auzit de oaia asta… Apropo: în ce veac ne aflăm acum? Că pe mine nu mă interesează trecerea veacurilor…
MAIMUŢA: Suntem în secolul douăşunu, Prealuminate.
VOCEA DIVINĂ: Deja? Nu e problemă – suntem în grafic! Scaraoschi!
SCARAOSCHI: Aici-s!
VOCEA DIVINĂ: Auzi: nu-mi mai împrumuţi un pic măturoiul?
MAIMUŢA: Iar, Prealuminate?
VOCEA DIVINĂ: Tu nu te amesteca! Noa, ce zici, Întunecimea ta?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Vezi, Luminate? Ce te-ai face fără mine?
VOCEA DIVINĂ: Lasă… Îmi dai măturoiul?
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Da, da’ cu delegat din partea mea…
VOCEA DIVINĂ: Bine, fie, da’ să nu-şi vâre coada în treburile mele…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Doamne-fereşte – scuze – nici vorbă. Transportatorii mei sunt instruiţi…
VOCEA DIVINĂ: Bine. Să vină…
MAIMUŢA: Prealuminate, nu-l crede…
VOCEA DIVINĂ: Taci, că nu pricepi. Aici e vorba despre zămislirea noului Adam…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Aşa e, Maimuţo: e prea complicat pentru mintea ta de dobitoacă nedusă la biserică.
MAIMUŢA: Prealuminate, m-a făcut dobitoacă şi mi-a vătămat onoarea.
VOCEA DIVINĂ: Bine, am înţeles, da’ nu e momentul să… Vei vedea că va fi bine…
VOCEA LUI SCARAOSCHI: Aşa ai zis şi la crearea celuilalt Adam şi… Aş crede că e vorba de o diversiune printre oiţe…
VOCEA DIVINĂ: Nici vorbă!
MAIMUŢA: Se vede apropiindu-se o corabie, Prealuminate…
SCARAOSCHI: Vine reprezentantul meu…
VOCEA DIVINĂ: Păi, cum? Nici n-am zis şi… gata?
SCARAOSCHI: Apoi, eu n-am timp, Luminate! O mie şi una de probleme aşteaptă să fie rezolvate…
VOCEA DIVINĂ: Bine-bine, da’ îmi dai o corabie?
SCARAOSCHI: Da, Luminate şi ţi-aduce şi oiţa…
VOCEA DIVINĂ: Oiţa? Care oiţă?
SCARAOSCHI: Cea pe care ai desemnat-o să…
VOCEA DIVINPĂ: De unde ştiai?
SCARAOSCHI: Vezi, Luminate, că mă subestimezi? Crezi că se întâmplă ceva pe lumea asta fără ştirea mea, mai ales în ultimii vreo sută de ani pământeni?
VOCEA DIVINĂ: Ok! Scuze…
MAIMUŢA (Ţopăind veselă, râzând): O corabie-o corabie!...
SCARAOSCHI: Te râzi ca proasta-n… Las’ că vezi tu, mă vezi, tu!...
MAIMUŢA: Adică, eu? O să-l văd eu pe dracu’?! Fii deştept, negroteiule!... Poate vrei să plăteşti pensie alimentară – hi-hi-hi!
VOCEA DIVINĂ: Linişte, păcătoşilor! Şi tu, Maimuţo, nici aici nu te linişteşti?
MAIMUŢA: Mi-e-n sânge meseria, Prealuminate…
VOCEA DIVINĂ: Bine, lasă… Scaraoschi, ia vezi ce e cu corabia aia…
MAIMUŢA: Scuze: nu cumva e a lu’ tata Noe?
VOCEA DIVINĂ: Nu-nu – aia-i altă poveste…
SCARAOSCHI: Păi, Luminate, ăsta e mijlocul de transport pe care l-ai cerut…
VOCEA DIVINĂ: I-auzi! Şi, de unde…? Adică, de unde ai avut fonduri să construieşti o corabie?
SCARAOSCHI: N-am construit-o, Luminate, ci am cumpărat-o pe-o monedă…
VOCEA DIVINĂ: O monedă?!?
MAIMUŢA: Care era falsă…
SCARAOSCHI: Tu să taci! De fapt, mi-a fost oferită de-un prieten…
VOCEA DIVINĂ: Bine-bine, da’ acolo-mi trebuie oameni, marinari….
SCARAOSCHI: Nu trebuie nimic – mă ocup eu. De altfel, când va ajunge la ţărm, Luminăţia ta o să vadă că situaţia e roză: totul este automatizat, fiindcă un singur marinar conduce corabia.
VOCEA DIVINĂ: Cum aşa? Nu pricep…
SCARAOSCHI: Ei, Luminate, e de-al meu… Iar ai mei, ştii cum sunt: se pricep la orice.
MAIMUŢA: Mai ales la nelegiuiri.
SCARAOSCHI (Maimuţei, încet): Şi? Vietateo, ai feştelit-o! Luminate, situaţia e sub control – îţi ştiu planul, da’-mi dai voie să preiau eu lucrarea?
VOCEA DIVINĂ: Nuuuuu! Nu mi-aş ierta-o niciodată!
MAIMUŢA: Aşa e: nu-l îngădui, Doamne, fin’că ar ieşi lucrul dracului, Prealuminate.
VOCEA DIVINĂ: Nu-ţi băga nasul!...
MAIMUŢA: Din moment ce m-aţi adus aici, nu e normal să ştiu şi eu ce se petrece?
SCARAOSCHI: Nu. Pentru tine normalul nostru e anormal, aşa că taci. Înţelegi? Taci! Deci, Luminate, corabia se apropie… Preiau eu acţiunea?
VOCEA DIVINĂ: Nu. Întâi rezolvi problema cu asta (Arată spre Maimuţă).
MAIMUŢA: Cu mine? Da’ ce problemă am eu?
SCARAOSCHI: Stai, că vezi tu!
VOCEA DIVINĂ: Da-da, vei vedea… Întunecate, nu mai pierde vremea!
SCARAOSCHI: Am înţeles. Maimuţo, hai cu mine!
MAIMUŢA: Nu vreau! Unde?
VOCEA DIVINĂ: Ba o să vrei, pentru că asta e vrerea mea, şi-i spre bine urmaşilor lui Adam al doilea.
SCARAOSCI (Chicotind) Da, da, spre binele!...
VOCEA DIVINĂ: Du-te cu el.
MAIMUŢA: Mă laşi pe mâna lui, Prealuminate?
SCARAOSCHI: (Maimuţei): Şăzi fain – situaţia e sub control.
VOCEA DIVINĂ: Suntem în grafic?
SCARAOSCHI: D-apoi, cum? Nu ştii? Unde pun eu umărul, dau cu cornul şi-mi bag coada, totul merge strună…
VOCEA DIVINĂ: Ok! La treabă!

            Scena se înceţoşează pentru scurtă vreme, iar când revine la normalul de lumină, în prim-plan, pe o sofa stă tolănită o femeie tânără, frumoasă şi îmbrăcată sumar. Corăbierul intră mai târziu, îmbrăcat cu un tricou marinăresc, pantaloni franjuraţi şi peticiţi…

SCARAOSCHI: Eşti mulţumit, Luminate?
VOCEA DIVINĂ: Întunecate, da’ nu e prea frumoasă?
SCARAOSCHI: Să nu ne luăm după aparenţe, Luminate… Eu am mers pe ideea că tot ce e frumos şi Luminăţiei tale îi place, da’ să fim înţeleşi: ce-i dincolo de aparenţe, îmi aparţine.
VOCEA DIVINĂ: Adică sufletul?
SCARAOSCHI: Să-i zicem aşa.
VOCEA DIVINĂ: Şi corabia? Unde-i corabia?
SCARAOSCHI: Păi, mai avem nevoie de ea: Am reţinut doar corăbierul… L-am dus la baie, se primeneşte frumos, îşi aranjează ţinuta şi chica…
VOCEA DIVINĂ: Chica? Parcă nu prea are…
SCARAOSCHI: Ei, şuviţa, cât are…
VOCEA DIVINĂ: Nu, jos cu ea! Că-i flutură şi face să fluture şi mintea corăbierului.
SCARAPSCHI: Bine, în regulă, sunt de acord – facă-ţi-se voia, Luminate!
FEMEIA: Eu ce fac? Mai stau mult aici? Că am mâncărime…
VOCEA DIVINĂ: Da’, ce ai, dragă?
FEMEIA: Râie căprească.
VOCEA DIVINĂ: Cum-cum?!? Scaraoschi!
SCARAOSCHI: Sunt aici, Luminate.
VOCEA DIVINĂ: Păi, ce făcuşi, Întunecatule? Ai transformat-o din maimuţă, da’ auzi că a rămas cu problema…
SCARAOSCHI: De mâncărime n-am putere s-o scap, Luminate. Am făcut tot ce e diavoleşte posibil, da’, n-am reuşit… Aici e chestie de măr…
VOCEA DIVINĂ: Întunecate, mie să nu-mi vorbeşti în metafore! Dar las’ că mă ocup eu, că nu mai pot avea încredere în nimeni, nici măcar în tine – piei de pe-aici!
SCARAOSCHI: N-o să poată rezolva problema nici Luminăţia ta… Doar corăbierul, cel puţin pentru moment.
VOCEA DIVINĂ: Bine – adu-l odată! Că această nouă facere a lui Adam mă oboseşte cu mult mai mult decât prima…
SCARAOSCHI: E normal, fiindcă lucrurile au evoluat, pretenţiile au crescut, oile au devenit mai deştepte…
VOCEA DIVINĂ: Aşa se cred ele…
FEMEIA: Adică, m-aţi făcut din maimuţă femeie, şi-acum mă faceţi şi oaie proastă? Vă reclam!
SCARAOSCHI (Aparte): I-auzi-o pe căpiată ce-i trece pe sub scăfârlie!
VOCEA DIVINĂ (Femeii): Nu te lua după zvonuri, femeie! Iar tu, Întunecatule, fii mai atent când vorbeşti…
SCARAOSCHI: Mă rog-mă rog! Dar acum, ca un semn al divinităţii şi al puterii tale, noul Adam, trebuie sau nu să fie o vietate performantă şi duplicitară?
VOCEA DIVINĂ: Performantă, da, însă duplicitară – nici să nu te gândeşti!
SCARAOSCHI: Ba da, fiindcă este procentul meu de contribuţie la Noua Geneză, şi îl folosesc aşa cum îmi convine...
VOCEA DIVINĂ: Vorbeşti nevrute de mine, Întunecatule…
SCARAOSCHI: Luminate, să ne înţelegem o dată pentru totdeauna: fără contribuţia mea, pământeanul n-ar fi fost decât o simplă unealtă în mâinile tale, s-ar fi plictisit…
VOCEA DIVINĂ: I-am dat minte, i-am oferit împărăţia mea…
SCARAOSCHI: Da, şi? Minte de oaie, care, oricum, i s-ar fi atrofiat, dacă nu-l puneam eu să treacă prin spaime, îndoieli, să cugete, să-şi facă iluzii… Cât priveşte împărăţia promisăăăăă…
VOCEA DIVINĂ: Tu i-ai învăţat să se îndoiască de cuvântul meu! Ia priveşte spre Pământ, Întunecatule! Ia vezi unde au ajuns oile mele datorită învăţăturilor tale. Şi-au făcut legi după chipul şi asemănarea ta, complicate, stufoase şi autodistrugătoare… Cugete, iluzii… A uitat până şi de cele zece porunci ale mele – cea mai simplă legislaţie.
SCARAOSCHI: N-am aici nicio vină, Luminate. Eu l-am ajutat doar acolo unde nu-l mai ducea mintea. Ei, da’ acum va fi omul de tip nou, multilateral care va trebui să facă faţă, fiindcă va fi o nouă evoluţie a speciilor…
VOCEA DIVINĂ: Ai uitat prima Facere, şi Vechiul Testament…
SCARAOSCHI: Mai contează? Nu luminăţia ta a dorit o nouă facere şi un nou Adam, Luminate? Va fi o nouă Facere…
VOCEA DIVINĂ: Parţială…
SCARAOSCHI: Mă rog, parţială-neparţială, ea se va produce. Deci: o nouă Facere, un nou Vechi Testament, regândit şi publicat în ediţie revăzută şi adăugită… Trebuie adaptat, Luminate, noilor cerinţe pământeşti…
VOCEA DIVINĂ: M-am săturat, Întunecate! Cu oile niciunei alte planete n-am avut atâta de lucru cât cu turma asta de pe pământ. Parcă nu mai sunt după chipul şi asemănarea mea…
FEMEIA: Nici eu? Ia priviţi-mă bine…
SCARAOSCHI (Aparte): Da-da: la înfăţişare, înger, la suflet drac – scuză-mă, Lucifere, dacă m-auzi… (Tare) Da, Luminate, din păcate, cam aşa e. Întrebarea e dacă ţi-au fost vreodată asemănătoare, ori numai chipul, Luminate.
VOCEA DIVINĂ: Cum? Ai curaj să spui asemenea prostii?
SCARAOSCHI: Ei, Doamne, nu trebuie să te superi, da’ în ultimii vreo mie de ani, mai degrabă aş spune că majoritatea oilor tale seamănă tot mai mult cu mine… Mai ales după întâmplarea cu Sodoma şi Gomora…
VOCEA DIVINĂ: O, da, da… O clipă n-am fost atent şi ţi-ai băgat codoiul…
SCARAOSCHI: La solicitarea oilor de-acolo, Luminate. Iar odată precedentul creat – ştii cum e…
VOCEA DIVINĂ: Dacă ştiam unde se ajunge, îl nimiceam pe Lucifer.
SCARAOSCHI: N-aveai nici un interes, Luminate! Şi-apoi, lumea pământeană fără prezenţa noastră, ar fi fost plictisitoare, fiindcă oiţele Tale n-ar mai fi putut să fie testate dacă îşi folosesc sau nu mintea corespunzător… Pe când aşaaaaaa… Tatăl meu, toată familia noastră, am avut şi avem posibilitatea să ajutăm la cunoaşterea de sine… Şi aşa s-a născut contradicţia care a dus la dezvoltarea şi emanciparea omului…
VOCEA DIVINĂ: Ia mai taci, Întunecate, că îi laşi idei lu’ ăla, cum îl va chema?
SCARAOSCHI: Socrate, Luminăţia ta.
FEMEIA (Scărpinându-se prin zona buricului): Dacă mă mai ţineţi mult aci.     Mă prostituez de cap…
VOCEA DIVINĂ: Ai dreptate. Întunecatule, lasă filozofeala şi adu-ţi corăbierul…
SCARAOSCHI: Vine-vine!
CORĂBIERUL (Intrând): Salut-salut! Ceva rom aveţi p-aci?
VOCEA DIVINĂ: Acesta e? Arătarea asta?
SCARAOSCHI: E tot ce am avut mai bun…
VOCEA DIVINĂ: Nu cred, da’ fie…
FEMEIA (Privind cu dispreţ): Vreţi să spuneţi că ăsta e cel cu care voi zămisli prunc nou pe care să-l cheme Adam?
SCARAOSCHI (Cu răutate): Ai ce meriţi şi mai taci!
VOCEA DIVINĂ: Da, el e cel care!
FEMEIA: Nici nu mă gândesc! Să mă prostituez cu urâtania asta? Niciodată!
VOCEA DIVINĂ: Doar o dată…
FEMEIA: Nu! Nu vreau…
SCARAOSCHI: Ba o să vrei, că altfel nu mai scapi în veci de mâncărime. De râie, vreau să zic – schiuz my.
CORĂBIERUL: Hai, fă, las-o moale, că nu-i fi vo zână
SCARAOSCHI: Gata, fără chestii d-astea, că nu-mi convin!
VOCEA DIVINĂ: E vorba despre oaia mea protejată, zeiţa Artemis – nu te băga, Întunecatule. Ea e zeiţa castităţii…
SCARAOSCHI: A fost…
VOCEA DIVINĂ: Ce vrei să spui, Întunecatule?
SCARAOSCHI: Păi, au mai fost două cu pretenţii, a început bârfa, invidiile şi, până la urmă, s-au dedat la…
VOCEA DIVINĂ: Taci, Întunecatule! Taci!...
CORĂBIERUL: Cum, n-aveţi un deţ de rom prin toată jungla asta? Sau măcar o palincă de Bihor… Hai, mândruţo, caută-mi tu, că mi-e o sete, deeeee…
VOCEA DIVINĂ: Corăbierule, aici nu se consumă băuturi alcoolice. Uite, scrie pe copacul ăla…
SCARAOSCHI: Luminate, lasă-l, că nu prea le are cu cititul. Ştii doar că e cam nedus la şcoală… Hai, fato, să te cazez… Da’ n-am decât o singură cameră liberă – hi-hi-hi!, da’, vă descurcaţi voi…
FEMEIA: Măcar să fie două paturi…
VOCEA DIVINĂ: Va fi după voia mea… E voia mea…
SCARAOSCHI: Şi încă ce paturi! Vă veţi simţi ca în… Luminate, îmi dai voie să zic rai? Mersi! Veţi dormi pe pat de frunze de eucalipt, pe perne umplute cu frunze de busuioc… Pasărea Paradisului vă va însoţi cu trlluri ameţitoare, iar în încăpere va pluti miros de tămâie – pardon! – şi aromă de mere ionatan…
VOCEA DIVINĂ (Cu asprime): Întunecatule – fără mere! Că nu vreau să ne repetăm…
FEMEIA: Nu-i vorba de asta, da’ am şi eu pretenţiile mele…
CORĂBIEUL: Hai, tu, lasă… Am înţeles că ai mâncăriciuni pe la buric şi mai jos…
VOCEA DIVINĂ: Scaraoschi!
SCARAOSCHI: Prezent!
VOCEA DIVINĂ: Ridică imediat nivelul de cultură al corăbierului!
SCARAOSCHI: Nu pot, Luminate! Şi-apoi, nu e decât un corăbier                                                                                                  nenorocit…
CORĂBIERUL: Eu, nenorocit? Eu voi schimba lumea, negroteiule! Pe când tuuuuu... Chiar: tu cine eşti, mă, fleţule? Cine moaş-ta te crezi? Ia, zii, fă: de cine-am dat eu pe-aci?
FEMEIA: De dracu’! De el am dat – amândoi!
CORĂBIERUL: Nu-zău!
SCARAOSCHI: Adică, de mine – hi-hi-hi!
CORĂBIERUL: Fugi, mă, d-acilea! Hai, caută-mă pe la Bermude…
VOCEA DIVINĂ: Hai, gata, că avem treabă! Intunecatule, du-i la cazare…
FEMEIA: Eu mă simt bine aci.
VOCEA DIVINĂ: Femeie, i-aţi trupul şi umblă! Urmează-ţi bărbatul…
FEMEIA: Da’ ce, e-al mieu?  
VOCEA DIVINĂ: Aici nu tu pui întrebări!...
FEMEIA: Şi-apoi, mie nu mi-i a mă culca…
CORĂBIERUL: Ba eu nu mai pot de somn, şi parcă-aş jumuli vo două-trei stacane de rom, da’ să fie Jamaica – se poate?
VOCEA DIVINĂ: Aici e un loc sacru, corăbierule…
CORĂBIERUL: Pe cuvânt? Chiar, sacru? Mişto de tot! Da’ cu dânsa, ce e pe-aci?
FEMEIA: Nu-mi convine – vreau să mă întorc la…
SCARAOSCHI: Nu te-ntorci nicăieri! Zii mersi că te-a ales Luminăţia ta pentru zămislirea noului Adam…
FEMEIA: Ei, mare sfâr! Altă maimuţă n-aţi găsit?
VOCEA DIVINĂ: Nu te priveşte pe tine!
FEMEIA: Da? Nu mă priveşte? Atunci, unde sunt libertatea şi democraţia?
SCARAOSCHI: Mai taci, ţaţo, că eşti în parcare, la prostituţie. Aici, toate rostuirile au o logică anume…
FEMEIA: Şi logica mea?
CORĂBIERUL: Şi-a mea?
SCARAOSCHI: Nu-i puneţi întrebări incomode Luminăţiei sale…
CORĂBIERUL: Aha! Da’ cu romu’ meu cum rămâne?
VOCEA DIVINĂ: Nicicum…
SCARAOSCHI: Lasă, Luminate – eu aş zice că un rom merge…
VOCEA DIVINĂ: Răspunzi!
SCARAOSCHI: Răspund, că, în ultima vreme, cam eu sunt vinovat de toate.
VOCEA DIVINĂ: Dacă-ţi bagi coada unde nu-ţi fierbe cazanu’…
FEMEIA: Da’ mie, nu-mi daţi un lichior, un ceva?  
SCARAOSCHI: Lasă, mă ocup eu de voi… Hai, la cazare…
CORĂBIERUL: Ok! Aşa e altă viaţă… (Aparte):  Doamne, da’  faină-i mândruţa asta!
SCARAOSCHI: Pssst! N-ai voie…
FEMEIA: E doar un compliment…
SCARAOSCHI: Nu contează. Ştiu eu cum e: el un compliment, tu un zâmbet, el o ocheadă, tu un măr… Nu mai ţine! Acum totul e după alt tipic şi nu vreau să mai trag eu ponoasele, să mai fiu acuzat că aş fi şarpe, că păcat originar, că… Acu, totul e pe calculator, totul – înţelegeţi? Luminăţia sa le are toate pe laptop…
CORĂBIERUL: Eu cred că…
SCARAOSCHI: Nu mai crede, fiindcă tu eşti doar spirit… Te supui voinţei noastre şi gata. Am adus aici doar spiritul tău. Rezolvăm cu tine ce e de rezolvat şi înapoi cu vreo două veacuri…
CORĂBIERUL: Nu pricep…
SCARAOSCHI:  Nici nu trebuie…
VOCEA DIVINĂ: Taci, Întunecatule, mergi şi rezolvă-i…
SCARAOSCHI (Femeii şi corăbierului): Hai, gata, la culcare!...

    Scena se întunecă pentru câteva minute. Când se luminează din nou, Maimuţa şade pe-aceeaşi lespede din scena întâi, se scarpină violent  pe burtă în timp ce intră Corăbierul…

CORĂBIERUL (Căscând): Oah, ce-am mai dormit! Unde-or fi ăştia, să-mi dea un romuleţ, că mi-e uscat gâtlejul… Ia uite şi-o maimuţică! Ce faci aici, frumoaso?
MAIMUŢA: Mă scarpin – nu vezi?
CORĂBIERUL: Ay, trăsni-m-ar – o maimuţă care vorbeşte? Ce dracu? Sunt beat, sau nu m-am trezit încă?
MAIMUŢA: Nici una, nici alta, Corăbierule, stai liniştit… Eu sunt cea cu care ai fost cazat în aceeaşi cameră…
CORĂBIERUL: Ay, să fiu al dracului, de mai pricep ceva!
VOCEA DIVINĂ: Scaraoschi!
SCARAOSCHI: Prezent, Luminate!
VOCEA DIVINĂ: Ocupă-te de Corăbier… Vezi cî începe să se agite şi să înjure prin împărăţia mea şi nu-mi convine…
SCARAOSCHI: Gata-gata! Corăbierule, haide, i-aţi pălinca şi umblă!…
CORĂBIEUL: Acum e voie?
SCARAOSCHI: Depinde de moment…â
CORĂBIERUL: Unde mă duci?
SCARAOSCHI: Ţi-e gata de drum corabia…
CORĂBIERUL: Nu, zău! Şi romul meu?
VOCEA DIVINĂ: Pălinca…
CORBIERUL: Da’ data trecută am primit rom…
SCARAOSCHI: Ei, au fost interese majore…
MAIMUŢA: Majore-majore, da’ mie ce-mi pică la afacerea asta?
SCARAOSCHI: Eşti mamă de Adam, a noului Adam – nu-ţi ajunge?
MAIMUŢA (Arătând spre Corăbier, rânjind satisfăcută): Înseamnă că el e tatăl…
SCARAOSCHI: Mda…
MAIMUŢA: Şi-atunci, fiul nostru va fi un mai maimuţoi?
VOCEA DIVINĂ: Va fi ce-am poftit eu să fie!
CORĂBIERUL: Ei, fraţilor, eu vă cam salutez. Mulţam pentru găzduire! Ciao!
SCARAOSCHI: Hai, taci şi umblă!
MAIMUŢA: Şi cu mine, cum rămâne?
VOCEA DIVINĂ: Nicicum. Vei dispare ca specie…
MAIMUŢA: Vă bateţi joc de mine?
SCARAOSCHI: Aşa e datul…
VOCEA DIVINĂ: Asta e vrerea mea.
SCARAOSCHI (La celular): Aghiuţă! Rapid: o coadă de mătură autopropulsată…
MAIMUŢA (Scărpinându-se cu înverşunare): Deci, strămoşul omului va fi o maimuţă… Aşa, da, îmi convine. Nu e rău, nu e rău deloc… Auzi, Corăbierule? Auzi, ce făcurăm noi doi?
CORĂBIERUL: Taci naibii, să nu mai audă cineva!
VOCEA DIVINĂ: Scaraoschi, ia-l pe noul Adam şi păzeşte-l ca pe ochii din cap. Maimuţa o izolezi, să dispară ca specie, adică ştii tu ce ai de făcut. Corăbierul a plecat? Da? Bun. Aşadar, îl avem pe noul Adam. Acum începem Apocalipsa, Întunecatule – înţelegi? Să nu mai rămână piatră pe piatră… Ia legătura cu reprezentaţii mei, faceţi selecţia şi…
SCARAOSCHI: Am înţeles, Luminate, mă ocup…
VOCEA DIVINĂ: Scaraoschi!
SCARAOSCHI: Ei!
VOCEA DIVINĂ: Nu acţionezi sectar… Constituiţi o comisie, şi analizaţi totul cum se cuvine şi fără grabă…
SCARAOSCHI: Mai folosim Purgatoriul, sau îl desfiinţăm?
VOCEA DIVINĂ: Nu cred că mai are rost. Rămân doar Raiul şi Iadul, dar fără subiectivism, Întunecatule!
SCARAOSCHI: Adică, Luminate, nu mai ai încredere în corectitudinea şi puterea mea de discernere?
VOCEA DIVINĂ: Nu, tocmai de aia am hotărât să înfiinţaţi o comisie…
SCARAOSCHI: Ok! Gata, Luminate, sunt gata…
VOCEA DIVINĂ: Pe timpul Apocalipsei, la fiecare sfârşit de zi, îmi prezentaţi situaţia… Constituiţi comisia şi la treabă! Hai! Da’ vezi ca numărul membrilor să fie fără…
SCARAOSCHI: Las’ că ştiu…
VOCEA DIVINĂ: Iar reprezentativitatea să fie aşa: doi de-ai mei, unu de-al tău – altfel, toate hotărârile comisiei le voi abroga…
SCARAOSCHI: Bine – cheamă-ţi, Luminate, pe cei care trebuie să facă parte din comisie…
VOCEA DIVINĂ: Lasă, că ştiu eu ce am de făcut.
SCARAOSCHI: Numa’ că eu mă cam grăbesc…
VOCEA DIVINĂ: Aici nu se face cu graba, Întunecatule! Sunt miliarde de oi…
SCARAOSCHI: Va merge repede, fiindcă s-a făcut în mare parte selecţia naturală, adică fără nici un juriu sau comisie.
VOCEA DIVINĂ: Cum aşa?
SCARAOSCHI: Păi, cele mai multe oi au trecut de multă vreme în sectorul meu…
VOCEA DIVINĂ (Strigând tare): Adunare generală! Să vină toată lumea: apostoli, arhangheli, îngeri…  Trâmbiţaşii – unde-s trâmbiţaşii?
VOCI: Aici, aici…!
SCARAOSCHI: Păi, stai, Luminate – ce faci? Trâmbiţaşii îmi trebuie mie, la Apocalipsă…
VOCEA DIVINĂ: E doar o adunare generală mai restrânsă, de analiză…
SCARAOSCHI: Bine, da’ îţi spun, Luminate: pe majoritatea covârşitoare a oiţelor tale le-am transferat la mine…
VOCEA DIVINĂ: Cum ai îndrăznit, Întunecatule? Cum ai cutezat să…?
SCARAOSCHI: Toate transferurile au fost făcut la cererea personală a fiecărei oi şi respectarea…
VOCEA DIVINĂ: Respectare? Care respectare? Respectare a ce?
SCARAOSCHI: Dispoziţiilor legale.
VOCEA DIVINĂ: E o nelegiuire, ai creat un haos…
SCARAOSCHI: Nu te supăra, Luminate, eu, cu ai mei, doar am încercat… Ne-am luat după zicerea aia: Divide et impera!
 VOCEA DIVINĂ: Nu înţeleg… Nu mai înţeleg nimic: oiţele mele dragi să…? Nu-mi vine să cred…
SCARAOSCHI: Aşa au zis şi ele, după Biblie: crede şi nu cerceta şi… nimic. Apoi, au început să cerceteze, să-şi pună întrebări, să… Şi tot nimic. După-aceea, s-au răzvrătit, fiindcă tot ce venea de la Luminăţia ta era misterios, de neatins…  Trimişii tăi pe Pământ nu ţi-au înţeles vrerile şi au interpretat care cum a putut Sfânta Scriptură… Aşa au apărut părerile diferite, chipurile cioplite, furtişagurile, preacurviile…
VOCEA DIVINĂ: Propaganda ta, diavolească, Scaraoscule! Propaganda ta neloială înţelegerii primordiale dintre mine şi Lucifer. Aţi distrus tot frumosul din lume, speranţa…
SCARAOSCHI: Noi le-am dat realitatea, concretul, Luminate, nu abstractul, adică oaia să se bucure de binefacerile împărăţiei tale după moarte…
VOCEA DIVINĂ: Păi, tocmai aici era schepsisul: fiecare oaie trebuia verificată, Scaraoscule, fiindcă nu oricare berbec avea dreptul să intre în împărăţia veşnică a cerurilor şi să o moştenească. Trebuiau îndeplinite anumite condiţii…
SCARAOSCHI: Prea grele şi prea multe. Fiecărui oi i-ai dat suficientă minte pentru a înţelege că oarece nu era în regulă, aşa că rând pe rând au venit la mine, la noi, să se lumineze…
VOCEA DIVINĂ: Şi le-ai luminat – cu focul Geenei.
SCARAOSCHI: Luminate, eu ţi-am mai spus: n-am obligat pe nimeni. Nu cred că există vreo singură oaie care să se plângă că a fost agresată de politica noastră. Da, lucrurile sunt limpezi… Pot să iau în loc de trâmbiţaşi nişte saxofonişti?
VOCEA DIVINĂ: Ia-ia şi du-te. Du-te…
SCARAOSCHI (Strigând puternic): Hei, aduceţi-mi trei, nu şapte saxofonişti dintre cei mai buni, dintre cei care au venit mai recent… Aghiuţă! Hei! N-auzi?
VOCEA LUI AGHIUŢĂ: Vine băiatu! Vineeeee!
SCARAOSCHI: Adună-i pe ai noştri, că avem treabă!
VOCEA DIVINĂ: …Şi vom curăţa pământul de păcatele oamenilor până când va striga spre noi că e curat ca lacrima.
O VOCE: Deci, stârpim tot ce există?
VOCEA DIVINĂ: Absolut tot!
VOCEA: Şi Adam cel nou? Cu el cum rămâne?
VOCEA DIVINĂ: L-am dat să-l crească Tălpii Iadului – că are experienţă – şi se va juca o vreme cu Michiduţă…
VOCILE DRACILOR: Uraaaaaaaaaaa! Uraaaaaaaaaaa!

Cortina