Te iubesc

Te sărut, cu fluturii suflării...,
Te cuprind, cu braţele gândirii...,
Te înalţ, prin focul rugăciunii...,
Te doinesc, prin picurii luminii...,
Te vrăjesc, cu aura visării...,


Te încing, cu liana sperării...,
Te iubesc, cu energia firii...


Dans final

Încă un dans iubite, te rog,
Vreau ca sufletele să cadă
Strivite de paşii de ceară,
Tresăltând discreţi în seară.

Încă un dans iubite, te rog,
Să ne fie ultim mir în deşert
Înainte de a fi doar regret.


Albastru maxim

Strâng umerii copacilor
Şi plâng cu strigăte albastre

Sorb lacul perlelor din scoici
Şi plâng cu măscărici albaştri,

Sting focul rădăcinilor,
Şi plâng cu balene albastre,

Smulg seva urmei de umbră
Şi plâng cu pescăruşi albaştri.


O mare de lacrimi, Cătălina

M-am născut din lacrimi,
M-am plămădit cu lacrimi,
M-am exprimat prin lacrimi,
Am vieţuit prin lacrimi,
Am rezistat, cât o lacrimă,
Am visat printre lacrimi,
M-am alintat, cu lacrimi,
Am iubit, fiecare lacrimă,
Am dispărut într-o lacrimă,
Am trecut în Apoi – fără lacrimi,
Apoi e viaţă fără lacrimi.


Apusul dimineţilor

La apelul ritual
Azi n-a răspuns dimineaţa,
Se adormise cu poveşti
Pe crupa unui nor
Din faurii serii.

La chemarea zării
Ieri nu ardea apusul,
Se amăgise cu ploi
Pe harpa unei corăbii
Din nările mării.

La apus de dimineaţă
Ne mişcăm năuciţi
Visăm de mâine treziţi
La straja unui soare
Din ochii incolori.


Sub zodia căderilor libere

În dictatura mănuşilor fine,
Sub zodia speranţelor debile,
Mişcăm o roată fără ax,
Sorbind puterea în balans.

În patimile inimilor sterpe,
Sub povara zborurilor cerate,
Purtăm o soartă fără ceas,
Zorind căderea în extaz.


Revelaţie

Când plânge pădurea
Pe brazde de oţel,

Când sfârâie pruncii
În felia lor mamă

E jale în lume
Prăpăd pe pământ,

Când iertarea-i arsă
De-o secetă oarbă,

Când pacea e-nchisă
În carcere ude,

Ruşinea dispare
Omătu-i infect,

Pierdută e viaţa
Şi rodu-i deşert.


Somn de toamnă

Prin focurile toamnei
Calci ne-nţeleasă fată,
Netrebnica cenuşă
Cu văluri te îmbie

Prin pale jucăuşe
Treci fără de sfială,
Torida lor cântare
Cu întrebări te cheamă.

Prin rotocoale repezi
Dansezi copilă brună,
A viilor descântec
Te gâdilă-n căuşe,

Prin mijlocul vâltorii
Păleşti fiică uitată,
În ameţirea calda
Tăcândă te topeşti...


Jocuri paralele

Dumnezeu a dat în lume
Pulsul silabelor sale,
Surâzând printre suspine
Ordonă un marş agale,
Către cetele de roze
Care plouă printre lauri,

Domnul meu a srâns în vânturi
Jocul duhurilor sale,
Suspinând printre surâsuri
Hotărî un zbor andante,
Pentru hoardele de vise
Care adie printre fauri,

Sus dorm virgule saline,
Pretutindeni doar balauri.


Uman

E toamnă, iar e toamnă
Şi-n suflet şi-n inimă,
Pustiul a intrat uşor,

O iarnă, iar o iarnă
În viaţă-mi va sosi,
Şi totul va fi ce-a fost
un nor,

Un vânt, iar un vânt
Va bate trupu-nălţat,
Pustiul va fi doar vis,

O furtună, iar o furtună
Va răscoli mutul vis,
Şi totul va fi ce-a fost
un dor,

O ploaie, iar o ploaie
Îmi va ploua iubirea,
Şi ochiul înegrit,

O speranţă, iar o speranţă
Va apărea în veri târzii,
Şi totul va fi ce-a fost,
nimic,

O tăcere, iar o tăcere
Va toarce a vieţii caier,
De încercări de zbor,

O căldură, iar o căldură
Va topi dorul din duh,
Şi totul va fi ce-a fost,

        amintire.


.