Emoții de seară
                           
Emoții de seară,adunate-n orologiu,
Vădit ,cuprins de taina clipei,
Amuțesc cuvintele pe ace de ceasuri,
Așteptând pașii să răsune la primul ecou,




Emotii de clipe pierdut-n așteptare,
Se scurg pe străzi umbrite de cuvinte,
Ce-și caută pașii pe umbre șterse,
Și calcă pe suflet cu clipe umbrite.


Imaginea pictată din oră in oră,
Așteaptă-și umbra să o scape de dor,
Dar umbra nu s/așează,
Și pleacă furată de decor.


Mă lași să-i fiu dorului amantă,
Și tu vorbești cu stelele,
Să-mi țină ființa-n iubire de tine,
Îmi răstorni cerul cu stele căzătoare.


Tu iubești o mare de stele,
Și eu aștept la umbra de ceas,
Și tu- mi trimiți un simplu răvaș,
Că limba ceasului s-a lepădat de ore.


Lăsat-ai dorul să mă cuprindă,
Când orologiul bate-n noapte,
Și pământul odihna o cunoaște,
Și aduce clipe cuprinse de moarte.






Plouă iubite
                  


Plouă iubite,peste a mea ființă,
Plouă cu aburi de durere,
Plouă cu mărgele de neghină,
Îmi plouă în gânduri,pe gene.


Îmi picură sângele-n neștire,
Îmi tremură ființa de-atâtea suspine,
Plouă nestingherit și tu ai plecat,
Îmi plouă cu durere mută,peste păcat.


Plecat-ai tu fără să-mi scrii,
Un răvaș când cerul fost-a senin,
Și pământul era gătit în flori
Și pași-mi erau mângâiați de fluturi mii.


Acum când plouă-n neștire,
Lăsat-ai dorul să mă-nchine,
Acum când totu-i fără viață
Și cerul este îmbrăcat în ceață.


De ce nu vrei să-mi bați la poartă?
Să-mi stâmperi dorul ce mă-neacă
Că-mi spală,ploaia norocul
Și pași-mi încalțat-au lutul.


,








Pământul flămând de viață
                                           


Se așterne cuvântul mut de durere,
Pe iarba ce încet,încet piere
Și se pierde nestingherit glasul,
Să nu-și dezamăgească așezământul.


Se așterne frunza,obosită de viață
Pe pământul uscat și însetat de moarte,
Și ține frunza încă vie,
Locul nestrămutat în veșnicie.


Se așterne viața obosită,
Peste pământul însetat de viață,
Că pleacă sufletele în arendă,
Să-și dea socoate pe la vamă.


Se așterne bruma voioasă peste soartă,
Și mândră-i tare că locul nu i-a pierit,
Și razele flămânde de apă,
O sorb încet în răsărit.


Se așterne întunericul peste gene,
Și iarba geme de-atâta durere,
Când vede pământul cum se hrănește,
Cu neființele ce le primește.






Suflet semănat
                          


Ți-am semănat în suflet credința,
Eterna iubire fără amăgire
Și te-am uns cu mirul fericirii
Să miroși a dragoste curată


Te-am încununat cu gândurile mele
Sunt prinse prin mine de tine,
Și vor starui în zile umbrite
Să-mi fie chinuri fericite.


Te-am îmbălsămat cu roua din priviri,
Te-am înfășurat în haina fără pată,
Te-am acoperit cu dragostea-mi curată,
Și te voi ferici cu iubirea-mi toată.


Te voi purta în ochii-mi vădiți de tine,
Și nimic nu-mi va fura privirea
Îmi ești statornicia vie
Ce-mi cutreieri sinele din mine.






Miroase a salcâm iubirea
                                           


Miroase bruma din salcâm,a tine iubire
Și tălpile mi le încalzeste frunza caldă
În zorii dimineții ninse,
O altă rouă cazu pe la ferestre.


Miroase dorul a salcâm iubite
Și-mi încărunțește mâinile aprinse
De neputința atingerii pieli încinse.


Miroase a dragoste împletită în jene
Când somnul viselor e trainic
Unde degetele dezgolite
Sărută urma din brumă,lăsată de tine,


Un iz de aromă nouă
Îmi bântuie buzele amândouă
Și vor a fi sărutate-n bezna,
Visurilor ce-și așteaptă sub salcâm împlinirea,


Din îmbrățișările furate nopți
Am rămas cu aroma ta iubite
Și mă pătrunde fiorul dragostei atinse
De aroma salcâmului din pielea-ți.








Eterna dragoste din toamnă
                           


Se dezmiardă toamna în culori păgâne,
Se leapădă de haina atât de străvezie,
Așteaptă cu nerăbdare să-și dezgolească nurii,
Să fie răsfățati de briza brumei.


Se înfruptă toamna din dorințe arse,
De durerile dorului suspinate,
Și-și cântă chitara-n ploaia de frunze,
Ultimul vals invitându-și mirele.


Se așează-n goliciunea lăsată de frunze,
Pe brațele ce-au legănat ,atâtea insomnii,
Și-și fac culcuș mirii îmbrățișați,
Să-și stâmpere dorul cel mult așteptat.


Se lasă toamna ușor ademenită,
De răcoarea vântului iernatic,
Ce-i poartă frunzele păgâne,
Să ademenească nunțile pe viață.


Minune din minune ești tu ,toamnă,
Trimiți iubirile în brațe calde,
Și le ții în goliciune îmbrățișate,
Să se umple cu dragoste eternă.














Pe ritm de vals
                     


Pe ritm de vals vino-n pustiu-mi,
Să-mi simți tălpile cum imi ard,
De-atâta durere mi-au putrezit și pașii,
Călătorind prin patimi de dor.


Pe ritm de vals eu voi pleca,
Îmbătată de cerul în floarea luminii,
În vârful muntelui mă va purta,
Să-mi fac-un culcuș la umbra bradului.


Îmi va mirosi trupul valsat,
A brad gătit de sărbătoare,
Tu  doar un pahar cu picor să-mi aduci,
Să aduni lacrimile-mi dulci.


Pe ritm de vals să mă petreci,
Dincolo de zorii zilei flămânde,
Să mă primească pământul in liniștea-i cuminte,
Unde trupul-mi va înflori sub veșminte.


Sub tălpile-mi pline de durere,
Valsând vor crește crizanteme negre,
Udând urma din țărâna caldă,
Cu lacrimile-mi reci,din cupă adunate.






Mă apasă cerul
                   


Mă apasă cerul,înnorat de gânduri
Și norul prea plin,așteaptă desfrâul
Să-mi spele spuma de vorbe stricate,
Ce se găsesc în cuvinte aruncate.


Mă apasă glasurile stridente,
Pline de vorbe nemestecate,
Ce fi-vor vândute pe parale,
La glota din ce în ce mai mare.


Mă apasă gândurile unora necurate
Ce vor să-și croiască un loc spre urcare,
Folosind orice mijloc nepotrivit de lansare,
Doar să-și atingă mândria mare.


Mă iubește norul meu cuminte
Și mă hrănește zi de zi cu seninătate,
Cu vorbe din bătrâni lăsate
Pure și nestrămutate.


Cum în prezent,nimeni nu le dorește
Îmi vor fi mie,hrană nealterată
Și nici ispita, nici nesăbuința,
Nu îmi vor cuceri credința.












Iubire străină
                       


Hrănește-mi neputința mea ,străine,
Cu ultima fărâma neînstrăinată de iubire,
Și fă-mi  sufletul să zboare,
Alături de raza ce poartă fluturii în zare.


Străin ești acum de-a mea iubire,
Acum când aripile-mi au rămas croite,
Și te-ai desprins ușor ca puful,
Din iubirea-mi unde ai prins legămantul,


Străin îmi ești când fostu-mi-ai înger,
Și drag ți-a fost sub croiala mea,
Și te hrăneam cu sânu-mi dulce,
Și-mi îmbrăcai inima-n fericire.


Străin imi ești acum ,iubite,
Acum când aripile-mi sunt scrijelite,
Tu ai înaripat o altă ființă,
Și o înveți să-ți zboare alăture.


Strain îmi ești acum când, m-ai înstrăinat iubite
Și m-ai purtat pe aripi de visare,
Îmi jurase-și cu atâta ardoare,
Credință,iubire și zbor ferice.


Eu te-am hrănit cu a mea iubire,
Ti-am dat și ultima fărâma de credință,
Și ti-am făcut statuie-n a mea ființă,
Și tu ai zburat alături de altă aripă.














Te chem
    .        


Te chem acum ,când lumina-mi apune,
Să-ți dau povară peste a mea clipă,
Să mă ții trează-n veșnicie,
Acum când timpul îmi vine.


Te chem să-mi dai din a ta clipă,
Să-mi luminezi a mea orbită,
Să-mi cânți cântecul nostru îndrăgit,
Cu glasu-ți cel mult iubit.


Te chem acum când fără de mine vei rămâne,
Să te lepezi de-a ta credință,
Să pășești în a mea voință
Să-mi faci clipa de fericire iubită.


Te chem să-mi îmbrățișezi trupul firav,
Să ne contopim în al nostru infinit,
Să mă săruți ,să te sărut,
Să ne hrănim din fructul oprit.


Te chem acum când ziua-mi este scurtă,
Când soarele viclean nu răsare,
De după norii ce se gătesc de sărbătoare,
Să verse valuri de lacrimi peste clipa-mi stinsă.


Te chem acum în dulcea-mi taină,
Să te măsluiesc cu iubirea-mi curată,
Pe care inima-mi ninsă a slăvit-o,
Și s-a hrănit cu glasu-ți din altă sferă.


Te chem acum, să ne pecetluim iubirea,
Să-mi fie ultima clipă,caldă de bucurie,
Și sarutu-ți să-mi inunde ființa,
Să duc în sfânta taină iubirea împlinită.