Poveștile Brăilei au fascinant  mereu. Lazăr Bobi cu primul volum din trilogia Din umbra timpului intitulat Ulicioara patimilor  se înscrie pe aceeași direcție de reconstituire a Brăilei. El se concentrează pe un singur cartier Lacu Dulce și de acolo alege o singură stradă numită generic Ulița patimilor. Pentru cei care cunosc Brăila ea se poate identifica cu reprele pe care autorul le menționează și anume cantonul căii ferate, construcția școlii intitulată azi Anton Pann, apropierea de cimitirul Sfântul Constantin. Întrega acțiune a acestui volum se învârte în acest perimetru cu ieșiri uneori în Brăila sau la marginile ei. Personajele sunt conturate din descrieri sau din spusele altor personaje iară bârfa e folosită uneori măiastru.



Acțiunea este lentă și întortocheată precum pârâul care străbate cartierul. Autorul construiește mai multe paliere care se tot intersectează și amestecă.

Primul palier este cel al locuitorilor uliței. Sunt urmărite pesonaje care au casele unele lângă altele, vecini ...de multe ori înrudiți prin cumetrii. Avem de la muncitorii necalificați de la Laminorul care trag la țagle la cei din port sau din alte mici locuri din Brăila. Ca maximă realizare profesională este un aprod. Sunt croitorese, birjari, muncitori cu ziua iar cel mai înstărit are un garaj. Nu lipsesc cârciumarii, cantonierul și binențeles lumea mărută a hoților și țiganilor. Din când în când mai apar și diversele autorități reprezentate fie de milițieni fie de consilieri ruși.

Al doilea palier este cel politic. Avem capitole de atmosferă politică pline de comentarii dure și uneori chiar șugubețe. Lazăr Bobi afirmă că uite noua orânduire a identificat hoții nației în cei care nu vor să intre în colectiv. Fiind considerați grei de cap, aceștia trebuie să ducă muncă de lămurire pentru a li se aprinde în căpățână lampa lui Ilici. Prezintă într-o formă inedită noua organizare politică a țării Ați aflat de noua constituție al cărei titlu este scris cu majuscule Republica Populară România? Auziți titlu pus cu șustă de aleșii poporului. Care aleși? De ce credeți că toți șefii partidelor existente până acum sunt depozitați în casele de odihnă de la Canal, Gherla, Periprava și altele?

Al treilea palier e constituit din viața și faptele unui personaj care încet, încet ajunge a fi cel care dă tonul pe uliță intitulat peste tot Codoșul dar purtând numele de Alionte Costică. Numele este parcă ținut secret și este menționat doar o singură dată în tot romanul! Dar a spune despre acest personaj că este doar un codoș ar fi o jignire față de bogata sa activitate infracțională. Are o listă întreagă de preocupări de la furtul de cai, întreținere de tinere fete în cea mai veche meserie din lume, furtul de lemne, șantajul, excrocheria până la ceea ce face cel mai bine și anume să manipuleze oameni, întâmplări și destine. Este asemenea unui șef de clan mafiot care pune la cale lovituri, răsplătește generos pe cei fideli și îi elimină pe cei care-i stau în cale sau care îi strică socotelile. Acesta este cel mai complex personaj al volumului.

În fundal există războiul cu urmările lui fizice sau psihice. Avem un ciung dar și un fost soldat care la un moment dat de mare tensiune familială ajunge să înebunească și să se sinucidă.

Deși nu este ținta directă a autorului biserica este și ea prezentă. Discretă uneori dar, părtașă la toate momentele vieții din uliță. Preotul este dincolo de omul lui Dumnezeu ...un om care, nu se sfiește să se dezbrace de hainele sfinte la propriu, pentru o partidă de zaruri. Dracul nu doarme și nici nu construiește biserici în care tronează pe pereți mutrele adversarilor lui și pentru a-și face de treabă își bagă coada printre cei care stau afară, pentru a le încurca cărările scrie la un moment dat Lazăr Bobi.

Ulicioara patimilor este un roman de atmosferă. Deși autorul nu precizează nici un timp putem înțelege că totul se petrece în perioada 1945 – 1958. Cred că Lazăr Bobi se poate alătura din acest punct de vedere unui predecesor brăilean care a suprins viața comunității evreiești interbelice – Ury Benador.

Scris cursiv și interesant volumul păcătuiește totuși prin lentoare. Dinamica dialogului este bună, deși avem multe întâmplări diverse peste toate care plutește o atmosferă de încremenire în timp. Da, se întâmplă toate acestea și ...? Ei bine nu mai vine nimic după acest și care să ridice romanul la un nivel dincolo de medie. Uneori aveam impresia că toate personajele vorbesc același limbaj, folosind același ticuri verbale, același fond de cuvinte.În plus o altă scădere o constituie lipsa unui redactor de carte. Găsim o colecție întreagă de greșeli de tipar, de cuvinte unite, de dezacorduri care la un moment dat devin enervante și chiar îngreunează cititul. Un alt paradox îl constituie faptul că avem o copertă a IV-a mai frumoasă decât prima de parcă s-ar fi vrut ca totul să se desfășoare în sens invers. Indiferent de toate scăderile sale preocuparea autorului pentru Brăila, pentru recrearea atmosferei și a întâmplărilor unei epoci interesante și zbuciumate trebuie lăudată. Să vedem în următoarele două volume Strigătul tăcerii și Aripi frânte unde va duce personajele și mai ales cu ce mijloace literare o va face.  

Lazăr Bobi, Ulicioara patimilor, Brăila, editura Lucas, 2017, 267 pagini.