Am parte de o iarnă ca-n poveşti la Sibiu. Nici nu visam atât de frumos în vară, când călcam desculţ nisipul fierbinte din Sulina alături de doamna vieţii mele şi mama Cristinei (fiica mea), Gabi. Nu credeam atunci că boemul din mine şi-a găsit liniştea interioară şi are răbdarea să-şi bage minţile în cap, cât de cât, să se aşeze la „casa lui” alături de mama fiicei sale, a mele, mă rog, că voi putea după atâţia ani să scot căţelul la plimbare, să mă odihnesc, să scriu pentru ziar, să mai arunc câteva versuri pe desktop, unele mai mult, altele mai puţin reuşite, dar care se pot lua la mestecat oricând, că voi lenevi la gura sobelor înalte din mijlocul Sibiului, că voi deveni răspunzător de clipele pe care nu le-am trăit lângă familie, că voi uita un pic de boema care mi-a ţintuit viaţa în ritmul inconfundabil al aerului dătător de imaginaţie, fie ea de multe ori bahică.

Am crezut că la Sibiu voi uita de senzaţiile literare care bântuie Muzeul literaturii şi alte boeme din jurul lui. Ei, bine, nu a fost să fie. În gerul sibian, la minus câteva grade bune, există spiritul unui cenaclu născut din întâlnirile de zi cu zi ale poeziei cu iubitorii ei, pe site-ul poezie.ro. Aici, la Sibiu, am descoperit o lume boemă poate mai pătimaşă decât cea bucureşteană, în felul ei, dar tot atât de doritoare de frumos şi de ascultare a frământărilor născând poeme. Cenaclul Artgothica îşi desfăşoară şedințele, de câteva luni, într-un local boem al centrului istoric al Capitalei Europene – Atrium. O locantă pitorească, unde un pian vechi îţi face cu ochiul de la intrare şi unde îţi dai seama că trebuie să se întâmple lucruri frumoase cu el când se aşază jazz-manii la sfat cu stăpânul acestuia. Atrium este o cârciumioară cochetă, discretă, aflată într-un demisol plăcut aranjat şi plin de curiozitate. Într-o cameră de oaspeţi a restaurantului, un separeu mai bine zis, s-au strâns sâmbăta care a trecut invitaţii lui Călin Sămărghiţan, iniţiatorul Artgothicii. Aici şi-au dat întâlnire poeziile unor consacraţi din afara Sibiului, dar şi din bătrâna fortăreaţă ardeleană. Din Bucureşti au poposit Dana Banu, Florin Caragiu şi Adrian Suciu, aduşi cu poezia în proţap de Călin şi mai noul lui amic piteştean, poetul „Pământului de nicăieri”, Florian Silişteanu. O întâlnire unde consacraţii locului au fost prezenţi prin haioşenia şi poezia lui George Precup, nins de iernile vieţii şi întrezărit ca un Crăciun autentic ascuns sub pletele dalbe ale liricului. Un cenaclu nonconformist, despre care o să povestesc pe îndelete săptămâna asta, un cenaclu unde fiecare îşi comandă un ceai sau o bere ori o tărie şi stă la sfat cu poezia, invocând, oximoronic vorbind, peripeţiile ei atât de triste.