Am cunoscut-o pe doamna Valentina Geambașu (și am început să iubesc versurile dumneaei) cu ocazia participării la Cursul de Televiziune, organizat în cadrul Școlii Populare de Arte și Meserii, Pitești. M-a impresionat prin sinceritate și naturalețe, trăsături pe care le-am regăsit și în poeziile pe care le scrie. Mi-am zis că o astfel de prezență nu poate trece neobservată și doamna Geambașu a răspuns pozitiv propunerii de a-mi acorda un interviu, bogat în versuri și trăiri. Vorba ceea : Verba volant, scripta manent.

    Adelina Sorescu: Ce sentiment vă încearcă, având în vedere că v-ați născut în satul lui Marin Preda?
     Valentina Geambașu: Sentimentele care mă încearcă sunt de nostalgie, dor, de ce nu și mândrie, acest lucru mă onorează.... Relevante sunt poemele mele scrise atât în memoria lui Marin Preda, a satului  meu natal si al domniei sale,... bunicilor, familiei, mamei mele...Iubirii...
 Acasă este locul unde ne-am născut,
 Locul unde înfloresc, se scutură salcâmii,
 Este casa copilăriei  în care am crescut,
 Locul unde ne sunt străbunii.
........................................................
DOMNULE PREDA
(În satul din Siliștea Gumești)

 E atâta tristeţe şi atâta iarnă  
 În satul meu, al domniei tale de poveşti,
 Amintiri adunate într-o casă memorială
 Cu tine domnule Preda din Silistea Gumești.

 Mă bântuie, mă răscoleşte o amintire
 O ultimă vară, ca multe alte ce s-au dus,
 Păstrez imaginea cu tine, pentru nemurire
 Tu geniul satului... dus în al geniului apus.

 De la deal la vale coboară lume multă
 Indiferenţi pe drumul lor sortit,
 Timpul nu are răbdare, viaţa e atât de scurtă
 Pentru ei domnule Preda, eşti, ai fost... rămâi un mit.

 Merg îngânduraţi azi săteni pe stradă
 Ascultând pe alocuri poveşti cu ,,moromeţi,,
 ,,Întâlnirea din pământuri,, ,,Viaţa ca o pradă,,
 Relatate de prozatori, critici sau poeţi.

 Din sat au plecat tinerii... mai toţi
 Pe la oraşe, îndepărtate ţări străine
 Protagoniştii tăi majoritatea sunt morţi
 La porţi mai latră a pustiu câte un câine.

 Rămâi, domnule Preda, amintirea unei veri
 Pentru mulţi ,, Cel mai iubit dintre pământeni,,
 Prozatorul tuturor timpurilor de azi şi ieri
 Marin Preda,  idolul meu dintre săteni.

A.S.: Ce înseamnă poezia pentru dvs.?
        V.G.: Pentru mine, poezia  a fost și este limanul meu salvator când lacrimile, durerile mi-au inundat  sufletul și viața. De felul meu, am fost şi sunt o luptătoare... Au fost şi sunt momente când scriu şi plâng, plâng şi scriu ; sunt fata care zâmbeşte, plânge şi merge mai departe. Mărturie sunt versurile mele... Tot ce scriu, scrie sufletul meu/ Pictând speranţe şi vise,/ Într-o lume grăbită,/ De fiecare dată…gând încolţit,/Cu care deși  am plâns ...v-am zâmbit.
    Sunt a timpului prizonieră, / prin destin mereu/ Purtată de îngeri în vise,/ pe braţe de Dumnezeu,     /Sunt fereastra deschisă pentru gândul tău, /În poemul vieţii” (vol. Din petalele Sufletului meu).
Al treilea volum, POEME CU ARIPI DE ÎNGER, încheie trilogia Din Petalele sufletului meu, Polen de cuvinte, departe de a închide un capitol din creaţia mea.
Pentru mine, poezia este viaţa, este izvor, este noapte, este răsărit, este lacrimă, este zâmbet. Mă hrănesc cu glasul cuvintelor, parfumul lor, îmi dau putere, speranță, o stare de linişte.


    A.S: Cât de însemnată este poezia pentru dumneavoastră! Cintind versurile pe care le     scrieți, citim „pagini” din sufletul unui om atât de bogat...

    V.G.:
 Tăceri ascult cu sufletul în spume
Viscolit de vântul atâtor ierni,
Călător sunt cu el prin lume ...
Pe aleile vieții cu ploi și troieni

 Rătăcesc pe drumuri fără nume
 La braț cu muza și poezia  mea
In primăveri încercănate-n brume
Cu Dumnezeu și straluciri de stea.

    A.S.: Cum de v-ați apucat să scrieți poezie și când a început această „călătorie” în lumea versurilor?
    V.G.: Cu poezia am cochetat stângaci încă din anii de liceu, am scris pentru şcoală, prieteni şi cunoştinţe, dar niciodată nu am publicat. Am participat la diverse concursuri școlare, județene și interjudețene… Singura diplomă şi amintire pe care o păstrez (din cele trei câştigate la concursurile de poezie) este cea din 1989 la Concursul Interjudeţean  ,,Argeşule plai de dor’’, Premiul Sindicatului Învăţământ pentu Poezie, în 2015, Premiul Uniunii Scriitorilor Europeni, Menţiune Specială la Concursul Internaţional de Poezie, Alexandru Macedonski, 2015 şi Premiul 1 la Concursul Naţional (cu participare Internaţională), Steaua Severinului, 2015.
Debutul meu editorial a fost în Vise târzii, prima mea apariţie într-o antologie de poezie contemporană, pe 1 iunie la Târgul Internaţional de Carte Bookfeest, 2014, urmată de volumul Din petalele sufletului meu, cartea mea de suflet  lansată la Primăria Mioveni și Gaudeamus 2014, de data aceasta ca autor, volumul POLEN DE CUVINTE (lansat la Turnu- Severin, 14 octombrie 2015 şi 21 noiembrie la Gaudeamus Bucureşti),si  Poeme cu aripi de înger ,, lansare Gaudeamus Nov.2016.

A.S: Presupun că răsplata sau recunoașterea nu a întârziat să apară...
V.G.:
Într-adevăr. Sunt  membră a Uniuni Scriitorilor Europeni.  Am fost promovată în Antologia A.S.P.R.A. (Asociaţia Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice, 2015), în revista Cafeneaua Politică Literară (decembrie 2015) şi în revista U.S.E., 2016.., in Revista eCreator 2nov 2016
Trăiri autentice în ”Polen de cuvinte” 8 ianuarie , 2017  Revista EgoLitera.
 Lansare Craiova ,, Iubirea o arma letala,, .. ,,, Antologie contemporana. ( Biblioteca Judeteana Alexandru si Aristia AMAN / Consiliul jud. Gorj) Aprilie 2017.
In curand poemele mele vor fi inserate in Antologia Aniversara USE 2017 (  Acesta va fi transmisa tuturor Bibliotecilor judetene, universitare, municipale si marlor librarii. Antologia va fi difuzată legal (7 exemplare) la Biblioteca Naţională, 5 exemplare la Biblioteca USE, 5 exemplare la Consiliul Europei şi câte un exemplar la fiecare Bibliotecă Judeţeană.

A.S: În ce fel v-a schimbat poezia viața, modul de a vedea lucrurile, oamenii?
    V.G.: M-am reapucat să scriu după  decesul mamei mele, în  toamna anului 2013, când doar poezia, credința și Dumnezeu  m-au ajutat și mă ajută să trec peste multe încercări, dureri și suferințe ale vieții... Am păşit în această lume fascinantă a poeziei în momente de cumpănă, de dor, de semne de întrebare, sperând că, doar aşa, descărcându-mi  durerile de pe suflet,  decepţiile, pot merge mai departe şi pot găsi unele răspunsuri... la tot destinul meu, un destin adesea frânt : decesul fetiței mele, al soțului, al cumnatului, al cumnatei mele, în urma cărora au rămas orfane două fetițe, și nu în ultimul rând, decesul  mamei mele -  a fost picătura care a umplut paharul... Atunci am început să-mi scriu suferința, durerea, să scriu poezie. Au fost zile și nopți când plângeam și printre lacrimi izvorau cuvinte, scrânceau în fașă versurile mele...
Fiecare suflet are poezia lui,
Are lacrima ascunsă în zâmbetul soarelui;
Fiecare suflet pictează câte un dor
Încolţit din lumina de lună, doliu și nori
Fiecare suflet revarsă furtună și curcubeu,
Are gânduri, cuvinte ce se împletesc cu Dumnezeu
    A.S.: Se pare că  Muza poeziei „v-a șoptit” să mergeți înainte, indiferent de greutatea încercărilor vieții...
    V.G.: Așa cum spun și versurile mele, de fiecare dată, cu ajutorul lui Dumnezeu am găsit puterea să merg mai departe. Atunci, au apărut zile însorite, pline cu zâmbet, nopţi albe în care am încercat să pun pe hârtie sentimente şi momente din viaţa mea şi a fiecăruia, transferând o parte din sufletul meu în poemul vieţii, Din petalele sufletului meu, încurajată de cititorii mei și fanii mei din Grupurile de poezie online și din rețeaua de socializare. Ei au fost și sunt cei care mă ajută să merg mai departe, mă încurajează și, atât cât pot, am să le ofer o picătură de viață, dragoste, speranță  prin versurile mele.

A.S.: V-ați vedea scriind și proză?
    V.G.: Proză am scris  prin 1989 -1991, Orfani de iubire, un roman al adolescenței, al primelor sentimente de dragoste neîmpărtășită ... netipărit însă (era sub formă de manuscris, în 300-400 de pagini). Viața, mai bine-zis destinul, a făcut ca acest manuscris să ardă odată cu multe alte lucrururi după decesul soțului meu, la o lună, în 2007... Au mai rămas doar câteva pagini, foarte puține pentru a reface acea carte... Atunci am zis că nu voi mai scrie, însă nu se știe ce îmi / ne rezervă viața...
    A.S.:  Într-adevăr, nu putem ști ce ne rezervă ziua de mâine. Bucurie, poate tristețe... Un lucru e sigur: să luptăm pentru valorile în care credem și să privim viața în față. În încheierea acestei discuții, vă  întreb cum ați caracteriza condiția poetului, în zilele noastre?
    V.G.: Fără poezie, viața e pustie, deși  nu se mai citește atât de mult în ziua de azi, totuși sunt cititori  care se regăsesc în poezie sau în versurile unui anumit autor. Am întâlnit atât în revista Confluențe Literare, (revista internațională unde public poemele mele ), dar și pe rețeaua de socializare, în grupurile de poezie, persoane care te citesc, așteaptă să le oferi ceva nou, retrăiesc cu tine  nostalgia copilăriei, locului unde s-au născut, se regăsesc în versurile tale.
    A.S.: Poezia încă mai are un cuvânt de spus, iar secolul vitezei mai are nevoie de oameni care să oprească timpul în loc prin autenticitatea trăirilor, prin transpunerea în versuri a atâtor provocări ale vieții.  Am simțit încă de la citirea primelor dumneavoastră poezii că am găsit, iată, unul dintre oamenii care, prin talent și sinceritate, reușesc să ne rețină atenția, să ne aducă mai aproape de noi înșine, să ne dăruiască frumosul prin cuvinte. Vă mulțumesc pentru acest lucru și pentru că ne-ați lăsat, prin acest interviu, să cunoaștem și omul din spatele poetului!
V.G.:

 În tristeţea mea, fărâmă de lumină-n singurătate
V-am dăruit ,,Din petalele sufletului meu’’ o carte
În ea am pus bucăţi, fâşii din gândurile mele
Cu versuri de dor v-am înfăşat nopţile cu ele.
..........................................................................


. Din marea mea de gânduri despletite
În versuri va-mpletesc ,,Polenul  de cuvinte’’
În felinare de suflet lumină vă strecor
Din ochii mei scăldaţi în picături de dor.
...........................................................................
 Poeme cu aripi de îngeri   
 Mi-e gândul răscolit de toamnă
 În rime reci şi calde mă-nvelesc,
 În poeme de dor cu tine dragă doamnă,
 La graniţă între ieri şi azi trăiesc.
...................................................
Azi  scriu silabe desculţe-n singurătate
 Cu voi renasc,  păşesc pe alt drum
 Spre cer cu aripi de îngeri într-o carte,
 Ca pasărea Phoenix din propriul scrum.

   Important este ce rămâne în urma noastră, ce dăruim. O simplă picătură de iubire poate topi o mare de ură.
                      Şi eu îţi mulţumesc Adelina Sorescu pentru şansa acordată de a împărtăşi o parte din gândurile, trăirile mele transpuse în versuri de dor.