Vasile Muste
Viaţa după poezie
(Din volumul Carte de vizită, Ed. ,,Grinta”, 2003)
m-a născut un crin
m-a crescut un vis
mi-am purtat senin
cerul interzis
m-am culcat cu flori
în acelaşi pat
noapte şi nici zori
nu ne-au cununat
m-a iubit o stea
m-a ucis un rost
roată pentru ea
inima mi-a fost
m-au legat de mâini
şi-am fugit prin gând
câinii de la stâni
au rămas lătrând
le-am zvârlit în porţi
lanţurile reci
am murit în morţi
să trăiesc în veci
Lucian Perţa
Viaţa după poezie
(Au fost vizate volumele : Constelaţia copilăriei (1998); Înstelarea frigului (1997) )
m-am născut cu barbă
nu mai contestaţi,
de ciudă să fiarbă
poeţii ceilalţi
toţi au câte-o stea
sus pe cer, ştiam,
numai eu, noaptea,
constelaţii am
când e înstelat
cerul şi e frig,
urlu, un urlat,
ori un strigăt strig
că-s legat de mâini
când se fac serbări,
umblu săptămâni
dup' sponsorizări
dar nu-ntrec măsura
că sunt lăpuşan,
ştiu să fac cultura
şi fără un ban !
Vasile Muste
Cu toate acestea
(Din volumul Coruienii, Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2006)
dar eu rămân în ţara acestui foc deplin
la care cu durere şi dragoste mă-nchin
mereu aţi crezut că nu aş veni dintre voi
îmi sângeră în ochi lumina-acestui timp
de aceea îi am dureros aplecaţi înăuntru
asemenea femeii ce-aşteaptă
s-aducă pe lume un prunc
lângă voi beau cafea şi fumez
pe porţile mele vă puneţi lozinci
mă bateţi în cuie pentru liniştea voastră
să uit că mi-aţi purtat
prin vuietul tăcerii din străzile pustii
sub tinere sălcii viaţa pierdută
cu toate acestea inima mea
e singura instituţie de pe pământ
care alcătuieşte
şi dăruieşte
nesfârşitelor galaxii de zăpadă
fulgul de nea
Lucian Perţa
Cu toate acestea
mereu aţi crezut că am venit la Sighet de la Coruieni aşa
să sânger pe asfaltul cu gropi de pe centru
scriind mici poeme, ei bine, spun ba,
venit-am în urbe aicea şi pentru
a duce cultura-n contemporaneitate,
a da jos lozinca şi-a pune reclame
m-aţi bate în cuie degeaba, dreptate
am până şi-n faptul că nu sufăr scame
să-mi puneţi şi-apoi, cu gest protector,
să mi le luaţi: vai, dom' director!
Cu toate acestea v-am dat făr' măsură
cartea mea de vizită la toţi,
cine n-o citeşte
nu mă preţuieşte
şi-atunci cum mai poţi
avea cultură?
Vasile Muste
Înseninarea înserării
(Din volumul Proprietarul de distilerii, Ed. ,,Galaxia Gutenberg”, Târgu Lăpuş, 2009)
să faci cărări pe muntele de aur
căruia-i spune lumea asfinţit
să locuieşti un cartier de îngeri
mai înainte de-a fi izbăvit
pentru alt cer şi alt pământ să porţi
în stânga păsări şi în dreapta flori
să urci mereu pe muntele acela
şi doar pentru iubire să cobori
să vină seara zorile-n rafale
şi-nsângerat să nu te-ntuneci foarte
încât să binecuvântezi şi să ai grijă
să nu rămâi în viaţă după moarte.
Lucian Perţa
Înseninarea înserării
să faci ce faci cât eşti la direcţiune,
să vezi Apusul cu orice turneu,
dar conştient că ce vezi e minune
şi că director nu vei fi mereu
de ai pământ şi alt pământ, socoate,
poţi să creşti păsări şi-o distilerie
urgent să-ţi faci, că ştii că nu se poate
să mai trăieşti numai din poezie
când vine vremea pensiei, atunci,
înseninat să intri în livadă,
dar să ai grijă, dup-atâtea munci,
să îţi rămână numele pe-o stradă !