(Pilule fără efecte secundare)

             1.Redus doar la aspectul său decorativ, nasul a ajuns de râsul lumii după ce și-a pierdut rușinea tot amușinând în dreapta și-n stânga.

            2.Ce bine ar fi pentru lumea noastră dacă o seamă dintre oameni ar putea să moară de rușine!

            3.Admirabil lucru să auzi că unii dintre semenii noștri (e drept, din ce în ce mai puțini) sunt gata să moară de rușinea altora. Da, dar nu înainte de a-și vedea de propria rușine...

            4.Cum omul civilizat e tot mai incolor, rara roșeață a obrajilor a ajuns să se rușineze de ea însăși.

            5.Era absolută nevoie de cel de-al șaselea simț ca nesimțirea să-i poată veni de hac bunului simț.

            6.Politicienii de carieră – indivizii cu un miros atât de dezvoltat, încât nu mai au nevoie de ochi și urechi pentru a-și urma calea întortocheată spre țintă.

            7.Politica a devenit artă de-abia după ce a preschimbat duhorile din lăuntrul său în izuri amețitoare pentru cei din afară.

            8.Foarte puțini dintre cei care dobândesc vor să dăruiască, deși este știut că toți care dăruiesc vor dobândi.

            9.Modestia – încântătorul refuz al unui spirit ales de-a se privi în oglindă.

            10.Smerenia este o scară cu dublu sens: Omul nu poate să urce scara veșniciei decât după ce se decide să coboare scara timpului în care trăiește!

            11.Câți dintre oamenii cărora lucrurile le-au mers din plin în viață se simt cu adevărat împliniți înainte de moarte?

            12.Nimeni nu poate sluji deodată la doi stăpâni, adică nu poate veghea cu folos, în același timp, la împlinirea sufletească și la cea trupească.

            13.Singura risipă pe care și-o îngăduie zgârcitul – mai mult să dea binețe decât să primească.

            14.Eternitatea de-aceea este ca zgârcitul să devină mână spartă.

            15.Neputând să se bucure de mângâierile generozității, cărpănosul caută delicii sub papucul risipei.

            16.Nemulțumit că-i doar un om obișnuit, neom s-ajungă s-a silit.

            17.Când trebuie ascunsă bogăția, mult mai de preț e sărăcia.

            18.Nu-i bogat acela care are pentru că nu dă, ci acela care dă pentru că vrea să aibă.

            19.Mai grăitoare decât vorba lată, tăcerea înțeleaptă se arată.

            20.Cu cât numărul palavragiilor este mai mare, cu atât comunicarea dintre oameni este mai dificilă.

            21.Tot mai mulți oameni învață să trăncănească și tot mai puțini dintre ei știu să vorbească.

            22.Vorbele cu miez sunt auzite și înțelese doar de aceia care știu să tacă.

            23.Mai înainte de a fi rostite, cuvintele cu rost în minte-s rânduite.

            24.Vorba scurtă este unitatea de măsură pentru înălțimea gândirii.

            25.Raportul dintre calitate și cantitate este în inseparabilă legătură cu bunul simț.