(Pilule fără efecte secundare)

            1.Regretul este laptele bătut al căinţei.

            2.Atât de mult regretă unii oameni nefăcutele, încât nu le mai rămâne timp să se căiască pentru relele făcute.

            3.Filosofia este acea ispită a despicării firului în patru, cu ajutorul căreia omul şi-a ridicat nedumeririle şi îndoielile la rangul de artă cu pretenţii de ştiinţă.

            4.Cel care se crede neştiutor are vocaţia înţelepciunii, pe când cel care se crede atotştiutor are vocaţia mărginirii.

            5.Mult mai ştiutor este acel care ştie cu exactitate ce nu ştie, decât acela care ştie cu aproximaţie ceea ce ştie.

            6.Un dascăl bun îşi îndeamnă elevii să lupte cu neştiutul, pe când unul slab îi sfătuieşte pe elevi să trăiască-n pace cu ştiutul.

            7.Lăsând pe Dumnezeu să-l ajute, omul face dovada că nu-şi este sieşi duşman.

            8.Când cineva suportă mai degrabă mânia lui Dumnezeu decât iubirea Sa, înseamnă c-a ieşit la plimbare pe bulevardul necredinţei.

            9.Omul are nevoie de Dumnezeu în fiecare clipă a existenţei sale, iar Dumnezeu are nevoie de existenţa omului pentru a nu uita noţiunea de clipă.

            10.A crede că omul L-a creat pe Dumnezeu este totuna cu a crede că eternitatea a fost zămislită de clipă.

            11.Nu-i orb nevăzătorul care crede, ci atoatevăzătorul care nu crede.

            12.Când omu-n necredinţă se-opinteşte, ea sporeşte; când Domnul necredinţei îi ajută, ea slăbeşte.

            13.Ca oamenii să-şi poată trăi clipa, omenia este pretutindeni crucificată.

            14.Dacă în continuare cei mai mulţi dintre creştini preferă pâine, iar nu cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu, ipocriţii se îndoapă cu sandvişul făcut din pâine unsă cu cuvântul Domnului.

            15.Sufletul omului este puntea de legătură dintre neant şi veşnicie. Cum atâtea poveri s-au înghesuit de mii de ani pe ea, încă nehotărându-se în care parte să o ia, nu-i de mirare că puntea stă gata-gata să se prăbuşească.

            16.Într-o lume a impermanenţei şi relativismului, prieteniile tind să devină duşmănii ireproşabil mascate, iar măştile duşmăniei sunt înlocuite cu cele ale prieteniei.

            17.Mai poţi avea pretenţia să te suporte ceilalţi, când tot mai des eşti în situaţia să nu te suporţi pe tine însuţi?!

            18.Prieteniile devin adevărate de-abia după ce se hrănesc cu amintiri.

            19.Unii prieteni sunt admirabili atâta timp cât n-ai nevoie de ajutorul lor.

            20.În majoritatea prieteniilor relaţiile de afecţiune funcţionează după următoarea schemă: unii se străduiesc să dea, pe când ceilalţi consideră ca de la sine înţeles nu doar să primească, ci şi să aştepte tot mai dese şi mai consistente dovezi de prietenie.

            21.Când prieteniile ajung mai istovitoare ca duşmăniile declarate, interschimbabilitatea lor este doar o chestiune de timp.

            22.Doar femeile ultrarafinate au capacitatea de-a coborî prietenia la nivelul robiei şi de-a ridica duşmănia la rangul de artă.

            23.Fiind interesate în conţinut, prieteniile se străduiesc să fie dezinteresate măcar în formă.

            24.Dacă întreaga viaţă omul crede că ştie ce înseamnă prietenia, la bătrâneţe el este convins că nu ştie cum arată ea la faţă.

            25.Civilizaţia îl învaţă pe om cum faţa să-i arate prietenoasă, chiar dacă are inima câinoasă.