ACTUL I

Scena 1

(în biroul familiei Duțescu, d-na Elvira, Bogdan, Sabina,  C-tin, Dinu, se aude o muzică de fundal cântată la pian).

Elvira - Dragul meu, într-o jumătate de oră am și eu nevoie de calculatorul cel mare. Ți-aș fi foarte recunoscătoare Bogdane, dacă ai trece pe laptop-ul tău. Mă supără scrisul mărunt și aș vrea să-mi văd mesajele.

Bogdan - Cred și eu, când încep femeile să discute, nu se mai sfârșesc subiectele lor. Mai mult chiar, copiii au devenit subiectul zilnic de discuție și asta chiar nu-mi place. Ești în spațiul virtual, nu știi ce este de fapt dincolo de ecran.

Înțeleg că vom sări peste masă?

Elvira- Nu fii ironic dragul meu, când ai sărit tu peste masă? Tocmai se rumenește în cuptor o prăjitură foarte bună, rețetă englezească, chiar dacă tu ești așa de ostil și eu nu înțeleg de ce.

Să nu tai din ea cât este caldă, vreau să o ornez frumos, îi fac o poză și i-o trimit lui Emily, să vadă ce operă de artă mi-a ieșit.

Sabina- (intră desfăcâd o portocală) - Cum ați ajuns voi părinți, la vârsta asta să stați ore întregi pe internet? Alții la vârsta voastră au grijă de nepoți.

Elvira - Ai tu ceva în plan de care eu să nu știu nimic? Surprizele de acest fel nu-mi fac nici o plăcere dragă dar, dacă va fi...binevenit să fie.

Sabina- Am alte planuri deocamdată, nu te impacienta, nici entuziasma de pe acum.

C-tin –(cu un pahar de coniac în mână) - Cu astfel de lucruri nu se glumește, eu sunt sigur că fata noastră nu ne-ar face o asemenea...surpriză.

Dinu – Dacă despre Sabina vorbiți, ea este precum croitorul; măsoară de trei ori, iar când taie, merge la sigur și este definitiv. Cineva... nu mai are scăpare. (face un semn către calculator, aluzia fiind directă către Tom) O să-l înveți să mănânce sarmale iar el ca să-ți facă pe plac va cere și supliment. Obez scrie pe fruntea lui. (obese writes on his forehead).

Sabina – Ia te uită! A sosit înțeleptul familiei. Ce ai făcut astăzi la teză? Să-mi spui adevărul că oricum îl aflu mai târziu. Dacă va fi obez va fi de la prăjiturile lui Emily. Parcă l-a pus la îngrășat, îl cam bate vântul. Zice că face sport...

Dinu – Te-am mințit eu vreodată? Află că am lucrat ”perfect”, sau aproape perfect, știi și tu că perfecți sunt doar profesorii. Ei își dau nota cea mai mare. Noi parcă suntem elevi pe viață... Știți ce mi-ar plăcea? Măcar odată la ora de dirigenție să mă pună pe mine la catedră și profa în banca mea, s-o iau eu la întrebări. Ha, ha...

C-tin – Nu este cazul să-ți ironizezi profesorii. Fac mari eforturi să scoată oameni din voi. Democrația asta o înțelege fiecare cum îi convine dar, când te prezinți la un interviu și nu știi să scrii o cerere sau să faci un test, cum te simți? Îți zice patronul:

- Cine ți-a pus măi pixul în mână și nu te-a învățat nimic? Pentru ce ai mai venit aici să-mi pierd și eu timpul? Am dreptate sau nu ?

Dinu – Mai am până atunci, mă descurc eu cumva. Ai să vezi că nu voi apela la niciunul dintre voi pentru ajutor. Am eu metodele mele. Parcă voi nu ați trecut prin școli și nu cunoașteți decât ... toceala. Eu nu tocesc, eu sintetizez materia, nu-mi umplu capul decât cu ce-mi trebuie la examene.

C-tin – Învățatul temeinic este metoda cea mai bună. Ai deja câteva exemple în familie, să nu faci vreo prostie cu copiatul sau altceva. Atunci chiar vom avea o problemă. Cultura generală are și ea rostul ei, în alte împrejurări, nu neapărat în domeniul în care vei lucra.

Bogdan – Atenție, a intrat tata în priză. Noi ne retragem în camerele noastre. Aaa,  să nu uit, mi s-a propus să merg undeva la specializare, patru săptămâni. Încă nu se știe unde, Canada, Anglia, sau altundeva. Se va decide zilele acestea. (serious people, not cake recipes...)

Sabina – Cere și tu Anglia, poate o cunoști pe prietena virtuală a mamei și...familia ei.

Bogdan – Nici dacă ar fi în orașul lor nu aș face asta. Una este spațiul virtual, alta este cel real.(iese)

Elvira – Ce are? De ce se comportă așa?

Sabina – Nu are încredere în cunoștințele de pe internet. Așa mi-a spus mie. Poate că a fost dezamăgit de cineva...nu știu.

Dinu – Așa a fost el mereu. Este cu picioarele pe pământ. La cât de pasionat este de munca lui, așteptați voi mult și bine nepoțeii...

Elvira – Te rog să nu fii obraznic și mergi în camera ta. Te chem când ne așezăm la masă.

Hai, hai, la lecții ... auzi la el ... nepoțeii...

Ah, tinerii de astăzi ...