
Vasile Mureşan
poem în care nu mai merită să crezi
(Din volumul Poemiada Ed. ,,Brumar”, Timişoara, 2004)
de-aisbergul răni mele îi sta să-l ocoleşti îmbarcă-mi
nostalgia pe-un feribot de şoapte popoarelor de linişti
din marile poveşti ce-au năvălit orbeşte la gura
sobii-n noapte ecoul despărţirii să-l prade de minuni
dorinţele de mine cum nu-ţi vor trage aproape de
portul mângâierii ferit de reci furtuni cu de-a-ntristării
zare ce-mi lăcrima sub pleoape şi-ţi voi mima
solfegiul întoarcerilor iar deşi-nţeleşi mi-s munţii cu
ale lor zăpezi că nu ţi-am fost decât un basm întârziat
cu-o seară şi-o rugă-n care nu mai merită să crezi
Lucian Perţa
poem în care nu mai merită să crezi
de aisberg-uri se topesc în versurile mele
tu să ştii iubite cititor că nu schimbarea climei face ca tot mai
multe poezii să apară cu tot mai mult spor din marile
poveşti de odinioară spuse iarna la gura sobei n-a mai
rămas nimica să găseşti şi-acuma ni le reinventează snobii
fiecare popor cu minunile sale din care poeme încearcă
poeţii dar ce să mai crezi cum să crezi cântăreţii când toate
solfegiile sunt copii greşite cum poţi să mai scrii nici nu-ţi
vine a scrie aşa că şi eu stau acasă cuminte
vara la neamuri la sat şi iarna-n baia sprie


























