Nicoară Mihali

Sonetul istoriei

( Din volumul Psihologia sângelui, Ed. ,,Zestrea”, Baia Mare, 2004)

 

Sunt generaţii azi ce s-au născut pierdute

Din specia bolnavă ce a fătat hibrizi

Pe scările umane ei sunt doar invalizi

Într-un război în care n-au mai avut redute

Conduc neputincioşii în arta bărbăţiei

Cu operaţii multe schimbărilor de sex

Nici pâinea nu-i pe gustul căţelului meu Rex

Se tot încoronează în lumea avuţiei

Idoli făţarnici ce vor la prânz cultură.

Femei degenerate cu pântecul lăsat

Pe străzi umblă o haită ce caută friptură

S-au ras în cap soldaţii, sunt gata de pozat.

Mai am o întrebare, fără de răspuns

Unde-i istoria măreaţă, unde s-a ascuns?

 

Imaginea contează, s-o facem să dureze

Guvernele de cârpe, mai sus, pe metereze.

 

 

Lucian Perţa

 

Sonetul istoriei

 

Sunt poeţi ce s-au născut degeaba,

Din specia perdanţilor aezi,

Ce orice spun nu-ţi vine să îi crezi

Că nu ştiu ce doresc şi care-i treaba

Cu ei, în ce numim literatură.

Iubiri politice invocă unii,

Cică aşa i-au învăţat străbunii

Şi tu nu poţi decât să taci din gură.

Sunt rezervaţi în tot ce scriu de bine,

Că în infern adesea fac popas

Şi vin de-acolo cu stilouri pline

Cu scântece de muze fără glas.

Nu-i întrebaţi de ştiu psihologia

Că roşu văd în faţă, rup hârtia.

 

Lăsaţi-i, că oricum, încet dispar

Din carte în revistă, apoi ziar !