1
Ca într-o agonie a morţii ,era nemişcată într-un fotoliu şi privea cum ploaia cădea într-o perdea continuă.Se prelingea pe geamul ce înlocuia peretele exterior ,Lara cu ochii aţintiţi desena din privire diferite imagini ,trăiri anterioare . nimic nu ar fi făcut-o să se ridice .Telefonul suna pe noptiera tixită cu căteva cărţi care le citise de curând şi în care se regăsise aproape în întregime . totul părea o copie la indigo…Cineva insista să sune, nu auzea nimic ,nici nu clipea, o zduncinaseultima parte a cărţii abia terminată.mesageria telefonului o trezi din visarea destul de sumbră..Numărul necunoscut şi un mesaj simplu ,,bună , ce faci?o trezi din poveste imaginară,,nu avea nici cea mai vagă idée de unde poate fi şi aruncă telefonul.
Nu poate fi el.A trecut foarte mult timp.nu mai avea numărul lui,nu şi-l amintea.
-Ce vrea ?e prea familială intrebarea lui .

Cu reţinere apelează dar i se respinge apelul mult prea repede .Ceva mai târziu mesageria sună din nou .Teama.Mister.Răspunde cu aceeaşi calmitate şi răceală ca şi cum tristeţea anterioară nici nu fusese pe chipul ei.
.Revine la decorul ce ploaia încă îl picta cu atâta maiestrie încât vedea chipul acelui bărbat care nu-l mai văzuse de multă vreme dar îi vorbeamereu.
…………….
-Lara , e doar cineva care te cunoaşte şi te-a salutat .Maya, o ştia de-o viata pe Lara , erau prietene din scoală,erau mai mult de-atât,îi ştia drama ce o trăia de câţiva ani ,dar de ceva vreme nu-i plăcea ce se petrece cu ea . nu mai era acea femeie plină de viaţă care râdea tot timpul, care îi plăcea călătoria , ieşirile spontane .să povestească orice.îi disparuse totul .Viaţa din ultimii ani ii aşternuse Larei pe chip o altă privire , o altă infăţişare plină de intrebări fără răspuns , o lume ce o acaparase,deşi era plină de oameni ,se simţea singură,plină de prieteni ,i se păreau necunoscuţi,ştia că nimeni nu o poate ajuta cu nimic .Erau impreună cănd s-a intămplat acel eveniment neplăcut .
…
Ieşirea necontrolată a Larei a dus la replici tăioase între ea si Comisarul ce aştepta de multă vreme să o prindă neajutorată.Comisionul îl încasase cu mult timp în urmă.Nu ştia cine era cel care îi dăduse banii si nici prea multe despre Lara.numai ca ea ,o femeie foarte elegantă , inteligentă ,ştia bine sa-şi ingenuncheze interlocutorii ,indiferent de situaţie , doar că acum ,era prea răvăşită , avea prea multe probleme si se simţea epuizată si fără nici un ajutor , 2.fără nicio iesire .Cu toatea astea nu lăsa sa se vadă acest lucru.Machiajul discret şi rujul ce îi evidenţiau ochii şi gura ,îi acopereau grimasa tristă.Un chip angelic şi un corp bine definit acoperit de vestimentaţia clasică cabrată pe talie , făcea sa fie privită îndelung de cei din jur .Tocurile cui , nelipsite îi alungeau şi mai mult picioarele pîna la fusta dreaptă ce niciodată nu lăsa să îi acopere genunchiul.Era foarte atentă cu ce se îmbrăca.In acea zi s-a lăsat captată de dimineata racoroasă , punăndu-şi o pereche de ginşi de un albastru închis şi un tricou nu prea decoltat negru dar lipit de talia mult prea evidentă pentru vărsta ei.
Avea o obsesie in ce priveşte vărsta femeilor ,o deranja enorm subiectul trecutelor de 40 de ani .nu voia sa ajungă să spună la fel.voia sa-si pastreze formele de adolescentă .Punea foarte mult accent pe ţinută ,aşa ştia sa citească mai bine caracterul oamenilor.Ura femeile neângrijite,dependente de barbaţii lor.Stia cât de puternică este şi că poate face faţă oricărui obstacol.
……
Comisarul îi adresă căteva intrebări destul de dure care nu aveau nici o legatură cu ceea ce se intâmpla ,defapt nici nu reusea să desluşească motivul conversaţiei dintre ei .Deodată se trezi ameninţată .Lara îi urmări privirea acestuia care îsi plimba ochii pe corpul ei din tălpi până in creştet .Era obişnuita cu astfel de măscărici -,,Vei vedea căt de slabă sunt destul de repede.
,Comisare!.Haina ta şi privirea ,,,spun altceva decât ai vrea tu,indiferent cât te-ai umfla în pene si cât de autoritar vrei să fii.,,
-Nu-ţi semnez niciun proces,dă-mi un motiv intemeiat şi o voi face .
-Vom vedea ,mă obligi să vin cu cei abilitaţi şi vei semna .
_E hărţuire Comisare,te grabesti să mă intimedezi ,
,,,Maya cu privirea speriată îi făcu semn să tacă ,să se domolească si să semneze.
Lara s-a înfuriat şi mai mult.
-Trimite-mi hârtia prin poştă . La revedere ,îmi ocupi timpul.
Comisarul, nu se aştepta la asemenea duritate din partea ei şi ştia foarte bine că totul este un joc doar de el ştiut ,
-Nu ştiu al cui subordonat eşti ,dar voi afla.
-Nu am încălcat legea nici într-un fel,probabil tu ai învăţat altă legislaţie referitoare la locurile publice ,cu atăt mai mult, turistice.
-Ai ales prost persoana Comisare,nu te mai lua după aparenţe.

Comisarul se enervă auzind tonul autoritar.porni maşina furios dar revine peste 15 minute ,cu un zâmbet ironic şi bine pregătit, credea el că a mai făcut o victimă,împreună cu cei doi colegi . Cei doi ce îl însoţeau nu ştiau de planul Comisarului,nu ştiau că era plătit pentru scenariul în care erau implicaţi.
-Dă-i actele , semnează , uite-l că vine iar, atragi atenţia asupra ta şi-apoi eşti in ţara lui , in ţinutul în care el se crede stăpân ,de ce nu înţelegi?
-nu vede nimic .pentru că este needucat , nu ştie să se comporte cu o femeie . Ceilalţi doi ,luase poziţia de drepţi lângă comisar ,aşteptând semnalul să acţioneze.
Lara îi intinde o carte de vizită celui, căruia mai devreme îi vorbi urât ,apoi îi zâmbi politicos,urându-le, o zi bună .Comisarului, déjà îi trecu prin cap să fie mai dulce cu Lara ,avea presimţiri că va încasa şi de aici ceva bani.
-Ce-ai făcut?ăştia au venit să te incătuşeze pentru o parcare neregulamentară?,
-Ce legi au aici?
Furioşi ca ai şters pe jos cu funcţia lor ,iar acum nu scot un cuvânt privind la numele tău şi chiar ţi-au zâmbit.
-Ce faci Lara,cum,,,?
-Nu ştiu de ce cred că acest clown nu are nicio legătură cu haina ce o poartă.
-I-am privit in ochi.Dacă totul era in regulă ,continuau şarada,dar….şi-au dat seama că jocul lor nu poate fi jucat cu oricine .Atât am făcut .e o regulă psihologică,agresorului răspunde-i cu privirea agresivă şi îşi va uita rolul…
S-au făcut nevăzuţi cei trei .Maya a analizat fiecare privire îndreptată spre Lara , dar avea sa observe unul dintre ei că ar fi vrut sa se retraga inainte de vreme , ceva scanteiase , se aprinsese in acei ochi verzi care nici nu clipeau să nu piardă niciun gest ce ea il făcea , chiar dacă erau din furie .
Lara de ceva vreme declarase război sexului masculin ,indiferent cine era. Nu mai voia să audă de romantism . totul i se părea fals ,şi apoi ea nu a avut nici timp să remarce cum arătau .
……
Hai să uitam si să ne bucurăm de câteva ore de linişte , aer proaspăt de munte .
_Unde vrei să mergem?
-Asta e al tau .rucsacii cu cele necesare drumeţiei erau pregatiţi .Maya ,o fire veselă ,micuţa de statură, zâmbi intrebând-o pe Lara,
_Ai vazut cum te privea ?oare cine sunt aceştia?
Lara pentru o clipă cazu pe gânduri.Maya ,cine ştia că venim aici?eu nu am spus nimănui ,doar dacă iar mi-a instalat Tom emiţatorul in maşina,dar când?am incuiat-o aseară ,nu ştia că plec….dacă e aşa s-a distrat copios dar şi fierbe de nereuşita.-Oare cu cât i-a plătit nenorocitul să-mi facă asta ?ce pune la cale iarăşi?...
-Nu cred , iar îţi faci scenarii.Cărarea îngusta şi pietrele ce fugeau sub picioare le-a facut să renunţe la subiectul care ştiau amândouă că le-ar fi întristat, urcănd în linişte şi atente la peisajul ce se derula încet pe lângă ele .
-Spune-mi de ce-ai vrut să venim aici?Ce este în acest munte de vii mereu ?
-Vei vedea .aşteaptă .Au urcat aproape două ore ,Maya o urmărea foarte atent ,voia să afle misterul ce o apăsa ,voia să o provoace să vorbeasca dar in acelaşi timp voia să alunge această clipă ştiind că totul va auzi la momentul oportun.
Furtuna de câteva zile in urmă, rupsese copacii mai înalti ,foşnetul crengilor era mai puternic în timp ce urcau.Cărarea abruptă le obosi .O stâncă umedă era îngropată chiar în calea lor.
-Cred că e cel mai confortabil loc ,sa ne asezăm puţin ,apoi mai este un pic şi ajungem deasupra lumii,vei vedea căt de frumos e acolo sus. E cam răcoare . Scoate termosul să bem un ceai,ce zici?

Mai bine să mâncăm ceva , e trecut de 13,00,doar un fruct.
-Aşteaptă atunci şi în apropiere este drumul ce duce la un Popas ,poate e deschis deşi sezonul e abia la început .
-De ce să nu fie ?suntem în luna mai déjà …
Popasul lui Firenţe, un tip de 45 de ani ,singur ,moştenise cele trei cabane mici şi micuţul lui restaurant de la familia ce îl adoptase într-un fel ,cu 30 de ani în urmă , după prăbuşirea unui avion de mici dimensiuni al familiei.Firenţe era numele ce i-l dăduse cei doi .nici acum nu-şi aminteşte cine este si de unde vine ,doar poveştile ce s-au spus atunci ,frânturi .părinţii lui au decedat .nimeni nu i-a căutat .totul a rămas in trecut.Un bărbat cu suflet minunat , cu un trecut ascuns si o cicatrice imensă pe obraz si umăr.in rest nimic nu ştia .Lara mai fusese aici de câteva ori ,chiar s-a cazat într-o cabana doua nopţi.atunci a descoperit liniştea şi ca aici poate sa-şi puna ordine în gânduri.Intr-o noapte nu era decât ea si Firenţe ,vântul puternic o înspăimânta , Firenţe era foarte grijuliu cu turistii poposiţi la el ,bătându-i în uşa cu o cană de ceai fierbinte ,deşi era trecut de miezul nopţii ,Lara i-a deschis şi aşa şi-au spus poveştile lor şi s-au cunoscut .Intre ei s-a legat o prietenie pe viaţa.
Prea multe nu ştia ,dar era mulţumita ca în creerii munţilor cunoaşte pe cineva şi ca se poate baza pe el.
Cel puţin asta o bucura ,nici nu voia mai mult .Lara ,o fire foarte iubitoare ,iubea oamenii ,natura ,dar nu se putea împaca ,cu idea de ce nu poate trece peste ura ce o simţea faţa de barbaţi….un subiect tabu pentru ea.
-Uite, se face focul la cabană ,înseamnă ca Firenţe e aici,poate e şi Otto şi Martin şi merg cu noi sus dupa ce mâncăm .
Igor ,câinele găsit de Firenţe în josul râului ,era mic atunci când l-a vazut prima oară , acum o cunoscu pe Lara si sări in braţele ei .
-Lara!?...Tu,aici?De ce nu m-ai anunţat ca vii?Deşi el ştia toate planurile Larei ,nu voia să arate acest lucru ,fiindu-i teamă pentru ea .
-Bună Firenţe.totul a fost neprevăzut.Stii că eu sunt spontană şi mereu fără timp,aşa că am luat-o pe Maya si iată-mă .
-Maya ,el e Firenţe,un prieten vechi…Firenţe,…in graba lui specifică de a fi ospitalier cu cei veniţi ,le luă rucsacii şi făcu loc la o masă.Sala nu era mare ,doar o camaruţă cu 5 mese ,dar cu un ambient destul de fin ,mirosul de răşina se simţea imediat ce intrai . mesele masive ,închise la culoare cu nelipsitele trofee agăţate deasupra lor şi câte o lampă ce lumina mai tot timpul,fiind mai întuneric din cauza brazilor ce umbreau cele două ferestre îmbrăcate cu muşcate albe.
Lara îl fixa,îi treceau mii de întrebări prin minte ,ceva o făcea să creadă că ceva i se ascunde .
-Povesteşte-mi ce faci?dacă totul e bine de cănd ne-am văzut ultima oară.Firenţe,ştia mult mai mult despre Lara ,dar nu lăsa acest lucru vizibil
-Intr-un fel da. Aveam nevoie de linişte ,zâmbi Lara ,deşi Firenţe o cunoştea , văzu că ceva nu e in regulă .şi-au vorbit puţin ,au mâncat toţi trei,apoi Firenţe ar fi vrut sa vorbeasca doar cu Lara .
Ma ajuţi să duc astea la bucătărie?
-Sigur ,sigur ,vin cu tine.
-Ce este Firenţe?de cand am venit ai o mie de întrebări să-mi adresezi.ce s-a întâmplat?
Lara,mai întai dă-mi numarul de telefon pe care să te găsesc.
-Dar nu,trebuie sa-ţi spun…
-Ce este?nu mă fierbe.
Dupa ultima ta venire aici,te-a căutat un tip ,nu a vrut să-mi spună numele,doar atât pot spune ca-şi aprindea ţigară după ţigară şi era foarte nervos.
-Doamne ,Tom???...nu avea cum să afle că am fost aici , in acea noapte a jucat poker cu ai lui ,inclusiv cu cei din Sankt Petersburg.Stiu că au băut toată noaptea pâna la 4,00 dimineaţa apoi au plecat toţi cu o singură maşină . Erau toţi foarte agitaţi si grabiţi .Unul dintre ei , mi-a spus Lia că se enervase din cauza ceasului ,îl auzi-se înjurând că nu trece mai repede.nu cred că am fost pe lista lui de priorităti in acea seară .Tom, mă caută doar atunci când rămâne descoperit la cărţi,în rest nu-i pasă,
-Lara ,Tom are mari probleme,iar oamenii lui sunt puşi să te urmărească peste tot.
-Baţi câmpii,Firenţe,ce ai?
-M-a întrebat de tine ,am fost mai ceva ca la poliţie ,după câteva luni,am coborât în sat unde l-am văzut cu, Comisarul la aceeaşi masă.Ceva nu-mi place , am încercat să dau de tine pe diferite căi,am lăsat poza ta şi răspuns la prima casă ,unde şi tu te-ai oprit.Acolo se opresc mai toţi turiştii care vin in munţi ,e mai bine de un an ,nu mi-a plăcut figura lui înspăimântătoare ,ce vrea de la tine?de ce te urmăreşte?
Tu nu mi-ai spus nimic din toate astea , că ai probleme de acest gen.Ai probleme cu poliţia?sau ….
-Firenţe ,azi am avut un conflict cu, Comisarul şi încă doi ,nu-i cunosc , nu i-am mai văzut,dar cred ca e o legătura între ei .îţi aminteşti ce-am vorbit în acea noapte?să nu spui nici un cuvânt nimănui că am fost aici şi că voi avea nevoie de ajutorul tău.
Maya îi privea pe cei doi ,şi nu ştia ce se întamplă,nu întreba nimic ,timpul se scurgea foarte repede.Vântul şi ploaia băteau cu forţă in ferestrele cabanei.
-Hai sa ne întoarcem Lara ,uite vremea a devenit capricioasă,nu vom reuşi mai târziu,şi apoi se face noapte ,vei conduce greu ,ştii ca nu-ţi place …
-Trebuie sa rămâne-ti aici peste noapte ,e târziu şi nu se poate coborâ.
-Nu putem , avem maşina jos parcată .
-Cum???tu ai lăsat maşina în parcarea de la poalele muntelui ?ai uitat?ţi-am zis unde să o duci dacă vii..
-Am uitat, Firenţe .
-Larei îi tremura bărbia şi cu ochii în lacrimi îi cerea răspunsuri lui Firenţe ,apoi o privi pe Maya fără să spună nimic .Maya şi-a dat seama că misterul în care era încorsetată Lara începe să prindă contur.
-De când ai venit ?
Cred că sunt aproape patru ore ,dar de ce?Firenţe încerca să sune repede la prietenul lui ,bătranul căruia i se spunea Sora,nu era numele lui dar aşa îl ştiau toţi.
-Sora,mergi repede în parcare şi ia maşina Larei,a venit in munţi ,ascunde-o acolo unde ştii,repede.

Ai grijă cum faci să nu fii văzut.Sora , un ucrainean trecut de 60 de ani ,dar bine instruit ,cu un corp bine lucrat ,sportul de munte fiindu-i hrana zilnică si roadele acestuia ,mereu gândea ţinând un băţ în mână .Nu-i plăcea să vorbească mult ,nici nu ştia prea bine limba,dar cu o dexteritate a simţurilor bine dezvoltată.
-Bine ,merg.Calm ,chiar foarte calm îi răspunde ,ştiind de cele întâmplate Larei în parcare.
-Comisarul e in legătura cu cel care o căuta anul trecut ,iar Lara a fost oprită de el de dimineaţă cu cei doi .anunţă-mă cănd ai terminat.
-Stiu,
Stii?şi disparu de la celalalt capăt .
Firenţe ,ce dracu se întâmplă şi aici ?am venit aici să scap de calvarul de-acolo.Totul se întâmpla cu o repeziciune de nedescris .
Firenţe,deveni din ce în ce mai agitat,într-un mod foarte rapid facu legatura între toate întâmplările petrecute în ultimii ani ,aveau legătura una cu alta .Era o caracatiţă a minţilor diabolice ,nimic nu-l mai făcea să aiba îndoieli în privinţa celor din jurul lui.
-Lara,Maya ,îmbrăcaţi-vă cu astea .Le adusese câteva haine specifice zonei,rucsacul Larei a fost dat lui Igor.
Igor ,du-l pe marginea râului ,acolo unde am fost ieri .Bravo baiete,fugi!!!
Maya se speriase dar se conforma celor din jurul ei .
-Hai ,haide-ţi cu mine .Am construit o cabană undeva mai sus , e drumul greu de străbătut dar trebuie să ajungem acolo,vom rămane peste noapte,nimeni nu ştie de ea decât eu şi Martin.Igor are grijă mereu sa oprească pe oricine se îndreapta spre acel drum.
-Dar aici?pe cine laşi ,cum rămâne ?de cine fugim Firenţe,în numele lui Dumnezeu ,spune-mi!..
Nu avem timp acum ,totul este aşa cum am vorbit cu Sora.Mi-a fost teama de clipa asta dar iată ca se întâmplă.

Ploaia rece si văntul trecu prin hainele lor ,deşi era luna mai ,aerul rece de pe zăpada înca se simţea.
Maya căzu, se lovise la un picior .nu spunea nimic urmându-i pe cei doi.
Ridică-te ,nu avem timp .Teama se instala tot mai mult în mintea lor ,dar nimeni nu ştia de ce.
Firenţe ,deşi era tăcut ,calm ,nu-şi găsea liniştea ,voia să afle cine sabota-se avionul parinţilor lui , nu avea prea multe informaţii,ştia ca într-o zi va afla adevărul .Sederea lui in munţi l-a ajutat enorm să mediteze si să cunoască multe persoane mascate de alte funcţii mai puţin apreciate,cu toate că mai toţi care îi treceau pragul aveau acea privire înfioratoare.urmăritori ,sau chiar urmăriţi .ucigaşi sau viitori ucişi.
Un labirint în care întrase şi Firenţe imediat după un an de şedere la acel Popas .Bătrânii lui ,nu i-au spus mai nimic , nici de conturile bancare ,nici ce se ascunde în spatele acelei clădiri ponosite din lemn din vârful muntelui şi nici de camera săpată în pământ la câţiva metri distanţa de popas,un beci în care pereţii acestuia erau tixiţi cu diferite hărţi care indicau locaţiile reţelei,fotografii şterse ,nedesluşite din cauza umezelii dar înscrise cu numele fiecaruia şi câteva adrese lipite de masă undeva ,printre câteva vase prăfuite ,o cutie încuiată cu date importante despre accidentul avionului şi provenienţa lui Firenţe.
Lara prevestise totul nu demult ,a trăit acelaşi suspans zilele trecute ,fiecare amănunt în parte .Acum nu se gândea la nimic decât la urmări si adevăratul motiv care a adus totul în real .
Ii părea rău că o luase şi pe Maya cu ea,dar era singura persoană căreia putea sa-i spună ce o frământa.
Stia că soţul ei făcea parte dintr-o reţea din Sankt Petersburg, ce se ocupa cu chestii ciudate.Larei i s-a ascuns tot timpul ceea ce face el ,ceea ce ştia, că-i plac jocurile de noroc ,unde pierdea mai mereu iar când trebuia să vină un membru din grupare la ea acasa era mereu sedată fără sa ştie.Unul din prietenii lui Tom ştia totul ,dar ii era greu să ajungă să vorbească cu el .era urmărită tot timpul inclusiv telefonul.A rămas mult timp pe gânduri,işi răscolea prin minte poate găseşte un fir de care să se agaţe să afle ceva ,orice,nu mai suporta stresul din ultimul timp.
…..
Au ajuns aproape de locul bine ascuns,prăpastia ce işi lăsa gura adâncă să se vadă îi dădea fiori atât Larei cât şi Mayei.S-au privit una pe alta fără să spună nimic.
-Trebuie sa trecem o punte,aveţi grijă ,ploaia se transforma in lapoviţă , întunericul se lăsa cu repeziciune .
Podul improvizat,de un copac doborât de furtuna, lega acel loc misterios de lumea reală .Nimeni nu şi-ar fi dat seama că se ascunde ceva dincolo de mărăcinii de pe mal .
-Grăbiţi-vă să ajungem înainte de a se înnopta.
-Firenţe,eu nu pot trece, îmi este frică.Hăul adânc de sub copacul nu prea gros,nu îti dădea stabilitate si încredere de a păşi pe el , îti îngheţa sângele în vene.Si Maya şi Lara aveau gura încleştată,dar ştiau că se pot baza pe bărbatul de lănga ele.Cel puţin aşa voiau.
-Maya ,dă-mi mâna ,trebuie să treci .Uită-te la mine ,nu te uita în jos .Ecouri sinistre răsunau din adănc ,de parcă nu ar fi fost de-ajuns furtuna picată parcă la comandă .
Lara,strigă Maya._Lara ?!...
-ce este ?hai ,mai avem un pic .
-Lara ,foloseşte-ţi puterea ,cheamaţi ajutoarele.Fă ceva , dacă nu vrei să-mi crape inima pâna mâine,răsuna într-un fel aparte glasul Mayei,ce pană acum nu a scos un cuvânt.
-Nu te teme !de când am plecat de la Popas vorbesc.Vom trece ….
-Lara ,dă-mi telefonul tău.In timp ce-i întindea telefonul ,Firenţe déjà era pe punte cu rucsacul Larei ,îl întreba nervoasa ,
-Ce naiba îti trebuie acum ?nu are semnal .
-Dă-mi-l odata când îţi spun .Ajuns la jumatatea punţii ,îi dă drumul în prăpastia întunecată,
-Ce faci ,de ce l-ai aruncat?
-Iti voi spune totul la cabană,nu avem timp,grăbiţi-vă .Ploaia rece cu gheaţa lovea fără milă,obrajii lor erau acoperiţi de firele de păr îngheţate.
Trecu şi Maya ,Lara rămânând ultima.totul era cuprins de beznă , nu era nici o cărare făcută , sau un semn ceva să te poţi ghida , avea dreptate Sălbaticul ,cum i se mai spunea lui Firenţe.Nimeni nu v-a găsi acest loc .
In mintea Larei déjà erau multe scene , multe întrebări ce avea sa i le adreseze. Ajunşi ,totul era rece ,nu mai conta pentru niciunul din ei ,atâta vreme cât nu mai şiroia apa şi vântul nu-i mai străpungeau ca nişte suliţe de foc .Erau cateva lemne într-un colţ aruncate pline de păianjeni ,totul era uitat de vreme.
O sobă improvizată din ceva de tablă rotund ,care aveam impresia ca e doar de formă ,un pat din lemn decojit şi o buturugă mare neşlefuită ce ţinea loc de masă.nimic mai mult .salteaua făcută din iarbă uscată încă mai lăsa mirosul de fân cosit să te îmbete ,bacancii noştri plini de frunze umede au îmbăiat camera îndată cu aroma ploii.
Lara iubea ploaia ,indiferent de natura ei ,ştia că aşa se va elibera de tot ce o întristează ,dansa prin ploaie , săruta ploaia spunând ca aşa poate trimite mângâiere celor ce nu au fost niciodata atinşi.
-De când nu ai mai fost aici ?când ai făcut acest loc şi de ce ?
Firenţe nu o băga în seamă ,căutând sub salteaua patului câteva pături şi haine ce le adusese cu mult timp în urmă,miroseau foarte urât,dar nimeni nu spunea nimic , s-au dezbrăcat şi s-au schimbat .
Chibriturile erau umede în buzunarul lui.
-Cred că o să ne învelim cu păturile astea,nu avem cu ce aprinde focul.
-Am eu bricheta şi ţigările Larei ,să vedem dacă se aprinde .
-Maya ,ce bine !uite vezi ?de asta te iubesc aşa mult , tu, mereu ai grijă de mine.
-Ce e cu acest număr de telefon pe brichetă?al cui este?era inscripţionat foarte subţire la baza brichetei dar el l-a văzut .
-nu-ţi face griji ,e al unui prieten care mi-a zis să apelez oricând am nevoie de ceva .
-Lara, nu cumva să-l suni ,l-ai sunat vreodată ?spune-mi!...

-nu ,nu am avut pentru ce ,şi nu-l am de mult timp.e un tip ce m-a ajutat cu maşina acum o lună , rămăsesem fără lumini undeva in cămp.
-De unde a apărut acest om acolo unde erai ?
-Nu ştiu ,era în urma mea când veneam din Tinutul Cascadelor.Probabil a fost şi el acolo.nu ştiu….
-Să nu cumva să foloseşti acest număr .
-De ce mi-ai aruncat telefonul în prăpastie Firenţe ,ce avea ?
-Telefonul tău este urmărit.acolo în fundul prăpastiei sunt câmpuri energetice puternice şi-l vor dezactiva ,apoi se v-a pierde.
-Bine dar rămane prăpastia ,locul pe unde am trecut.
-nu-ţi face griji .nimeni nu poate ajunge aici.
Cabana începu sa se încălzească.
-Acum vom bea cate un ceai ,apoi vom vorbi în linişte despre tot ce se întâmplă.Flăcările din foc si scânteile din lemn de brad , te fermecau ,te purtau în neştirea munţilor ,puteai adormi ,visa ,cânta şi tot nu te-ai fi săturat de acea aromă de verde ,de conuri ,de linişte şi Rai.flăcările atârnau tablouri nedefinite peste tot .
Maya abia aştepta sa afle adevărul ,cu ochii mari ,deşi era frânta de oboseala ,îngheţata , cum erau şi ceilalti doi ,voia sa ştie în ce a intrat .Ghemuiţi în faţa focului işi savurau singura bautură ce o aveau.
Se priveau toţi ca nişte străini ,întrebători.Nimic nu se auzea în camera din lemn fără ferestre ,decât focul trosnind.
-Lara,spune-mi de ce ai ajuns aici azi ?ştiam că vei veni dar nu aşa repede .
Il privi lung încruntată şi imediat se gândea dacă să aibă încredere în el sau nu.Pentru câteva secunde credea că face parte din aceeaşi grupare a lui Tom.-oare e la fel ca Tom,face aceleaşi lucruri?deodată deveni reticentă ,inteligenta ei iute o ajută sa schimbe oarecum subiectul ,deviind spre ceva evaziv ,fără prea mare împortanţa.
-De unde ştiai că vin in munţi ?eu n-am vorbit cu nimeni.Dimineaţa am sunat-o pe Maya si am hotărât să plecăm . Aveam nevoie să vorbesc cu cineva departe de casă ,departe de tot ce se întâmplă acolo .Voiam cum ţi-am mai spus şi la prânz ,o oază de linişte .Si ştii foarte bine că in munţi eu mă simt liberă.Maya a vrut să mănânce ,altfel cred că te vizitam la întoarcere. Aveam de gând sa ajung pe platou ,să simt din nou lumea la picioare,să simt că pot zbura aşa cum o faceam în trecut ,să pot râde fără să mă gândesc că mă aude cineva ,voiam să fiu eu .
-Lara de câteva zile voia sa vorbim cum o făceam demult ,eu nu prea am avut timp ,iar azi i-am spus că sunt la dispoziţia ei şi o voi asculta ,dar nu ne-am gândit că se va ajunge aici .Si Lara a luat ceai si câteva fructe în rucsac,spunea ca ne vom întoarce repede în staţiune pentru a mânca ,numai că acel Comisar ne-a cam dat programul peste cap.
-Cine este el ,cine sunt ei ,aceştia toţi despre care tot vorbiţi?ce se întâmplă cu Lara ,de ce o urmăresc toţi?
Câteva minute se aşternu tăcerea.nimeni nu scotea un cuvânt.devenise din cei mai buni prieteni ,acum trei tabere diferite .O luptă pentru supravieţuire ,o luptă din care desi erau toţi buni luptatori cu necunoscutul ,acum fiecare voia să iasă câştigător.Nici Lara ,nici Firenţe nu cunoşteau întreaga reţea şi nici de ce era Lara, principala cheie din tot acest joc.
-Lara ,eu,îţi sunt alături ,vreau să te ajut.trebuie să rămai în munţi până trece acest val de căutari.Parcarea care ai vazut-o şi ţi-ai lăsat maşina este păzită dacă pot spune,de unul din oamenii lui Tom .Mai sus hotelul în care ai dormit acum câteva luni ,este hotelul tău ,iar oamenii care lucrează acolo sunt oamenii lui Tom.ceea ce face Tom cu cei din Rusia,este ilegal .Tom nu are niciun ban nici într-o banca ,toţi banii sunt pe numele tau.El ţi-a transferat tot ce iţi luase cu ani în urmă ,înafară de case.Aceşti bani sunt murdari ,vor să te lase pe tine să răspunzi de faptele lor.La fel şi bunurile unui bun prieten ce a lucrat cu Tom şi ceilalţi dar care a fost ucis.Spune-mi, Lia cand ţi-a spus ce a auzit ,te-a văzut cineva cu ea?
-Firenţe,despre ce vorbeşti?Tom e doar un împătimit al jocurilor de noroc şi mai nou vinde tot ce am avut,ce tot spui ?nu e in stare de nimic înafară de ameninţări.Cred ca e doar o marionetă a celor ce-şi petrec timpul cu el .nimic mai mult.In acea seară nu cred să mă fi văzut ,
-Nu. Am vrut doar un pahar cu apă , nu m-a auzit cănd am strigat si am mers eu la bucătărie , ea işi termina treaba , deşi mi s-a părut tărziu pentru a vedea un teanc de vase murdare ,nu am întrebat nimic .nici a doua zi nu am mai vorbit despre asta , apoi a zis că trebuie să plece pentru două săptămâni .
A trecut atâta vreme dar nu a mai venit .Erfet a zis că a sunat să anunţe că nu se mai intoarce,işi găsise alt serviciu la sora ei .atat ştiu.
Lia e disparuta si ea,si Andi împreuna cu Anastasia.Toţi au început să dispară pe rănd.Eu am aflat de curând de moartea lor .
-Firenţe!?..De unde ştii toate astea .eu nu ţi-am vorbit mare lucru atunci ,deşi aş fi vrut să scap de povara mistuitoare .Asta a fost motivul venirii mele in munţi .
-Stiu.unul din oamenii lui Tom este omul meu.El îmi spune totul.
De ce tot spui ,,oamenii lui Tom?
De ce Firenţe?cine eşti ?Ce mama dracului se întâmplă in jurul meu ,ce ucigaşi mănâncă la masa mea?
-Cum ,de când ,cine sunt aceşti oameni?....
Lara se ridică brusc ,uitase că e dezbrăcată şi înfăşurată doar cu pătura ,făcu doi paşi, pantalonii nu prea uscaţi şi-i trase în grabă ,tricoul la fel de umed se lipi de corpul ei ca o mănuşă , Firenţe şi Maya au rămas înmărmuriţi privind-o.Lara nu era o fire extrovertita,mereu inhibată ,pudică ,nemulţumită de cum arată,dar atunci a fost totul spontan.Firenţe ,se lăsă dus de fantezia luminii ce îi scălda trupul si îl contura atat de bine încât uitase pentru ce sunt acolo toţi trei .tălpile goale pe duşumeaua din lemn prăfuit ,îi dădu o alură mult mai sexi decăt o avea . ochii îi străluceau a furie ,simţea ca se transformă într-o ucigaşă a propriului destin .Maya ,de teamă îşi pusese capul în palmele strânse pe genunchi.
-Lara opreşte-te!!!...Aşteaptă până dimineaţa .Firenţe ne va ajuta.
_Lara .aşează-te şi îţi voi spune totul ,dar te rog ascultă-mă bine .Promite-mi că nu vei spune nimic nimănui .Nici tu Maya.
Sânii voluptoşi ai Larei,îl făcu să vorbească incoerent.Vorbea ,dar ochii nu şi-i dezlipi de la pieptul ei.Se opri fără să-şi dea seama pierzându-se total.
-Firenţe,ce e cu tine ?vorbeşte ,de ce te-ai oprit?ce vrei să spui?
-Sunt in tabăra adversă a lui Tom şi ceilalţi.Ai dreptate , nu Tom este principalul ,dar este cheia aici,ceilalţi sunt împânziţi în toată Europa.Unii stau ascunşi ,alţii umblă deghizaţi în diferite personaje.Capul reţelei încă nu s-a arătat până acum
desi toţi ştiu de Vladimir,dar nu suntem siguri,să nu fie şi el o marionetă ca toţi ceilalţi.
-.se pare că din toate informaţiile adunate în timp şi parinţii mei naturali au fost victimele aceluiaş asasin .mi-a luat timp ,ani ,nopţi ,această căutare mi-a furat cea mai frumoasă parte din viaţă .
Tot ei mi-au ucis şi familia adoptivă .Cabana de tranzacţii era pe celălalt munte din faţa noastră . La mine doar erau în trecere , timpul cât mâncau se făcea transferul ,altfel cei implicaţi erau daţi disparuţi.
In acea noapte când ai vorbit cu Lia ,au fost anunţaţi că sunt descoperiţi şi că cei din Sankt Petersburg sunt aproape de ei .de atunci elimină fără milă tot ce li se pare suspect.
-Adică ,acele cutii din masina mea ,defapt erau pline cu arme ,şi că nu s-a greşit portbagajul maşinii ,ci totul a fost bine gândit şi făcut .Si că eu am traversat doua ţări cu maşina blindată cu…..?
-Da . şi cu multe altele ,gps-ul maşinii tale a fost programat sa te rătăceşti şi să te dirijeze spre o altă locaţie.Aşa ai ajuns in ochii lui Vladimir.
-Dar nu m-a oprit nimeni ,vama era liberă .
–Da . totul a fost bine calculat.
-Vladimir?cine e Vladimir?unde m-am întâlnit eu cu el?....
-Unde dispar cei care nu se conformează planului lor?cum dispar?
-Simplu.Aici e o altă poveste care o vei auzi altădată.
Telefonul lui Firenţe sună ,se aştepta să fie sunat .Afară ploaia se domolise ,dintr-o furtună urâtă ,se transformase într-o ploaie plăcută , măruntă dar tot rece.
Era trecut de ora 22,00.
-Da.
-Unde eşti?totul e liber ,te poţi întoarce.Martin urcase la Popas dar fără Otto.Otto rămăsese la poalele muntelui cu cei doi şi Comisarul .Voia să scoată câte ceva de la Comisar .Allan ,era nou venit în grupul de salvamontişti,nu ştia mare lucru ,deşi i se citea pe chip mai mult mister decât Comisarului .
Martin ,rămân cu Lara si Maya sus în noaptea asta .
-Nu. Intoarce-te ,lasă-le singure . acolo sunt în siguranţă.Noi trebuie să mergem la staţie ,avem ceva de făcut . grabeşte-te…
-Bine,ajung în jumătate de oră.
Fetelor ,rămâneţi singure ,nu va fie teamă totul e sub control.încercaţi să dormiţi,măine ve-ţi afla totul.
-bine, dar nu mi-ai spus cine e Vladimir….
Vorbim mâine dimineaţa .promit că voi fi aici.noapte bună .
-Lara sunt de partea ta .
Maya ,tu vei pleca spre casă .te va duce o maşină . Lara înca mai rămâne ,şi fereşte-te să vorbeşti despre Lara .
-Bine . Nu voi spune nimic nimănui .Oricum nu ştie nimeni că am plecat împreună.
Inchide uşa la fel cum am închis-o eu.
-Maya dă-mi telefonul ,mai bine rucsacul cu tot ce e în el….
Uşa întredeschisă lăsa un val de aer rece să intre după care se închise brusc . Bezna de-afară îţi dădea fiori şi te purta într-o lume oarbă ,nu se vedea nimic . indiferent cât de puternic ai fi fost ,în câteva minute ai fi murit de teamă . adierea uşoară a vântului ,lăsa sa se audă o simfonie unică acompaniata de foşnetul frunzelor şi din când în când de crengi ce cădeau trosnind uşor .
Pentru un timp liniştea era cea care acoperea durerea de cap şi presiunea ce pusese stăpânire peste mintea celor două .
-Auzi?!-Ascultă!! ,surdina muzicii de-afară o acapara-se pe Lara ,uitând teama ,motivul pentru care se afla în acel loc . nu-şi mai amintea aproape nimic , se pierduse total ,fredona uşor ,aproape cu ochii întredeschişi.Oboseala era din ce în ce mai vizibilă.Dar cel mai mult gândurile şi întrebările o oboseau.
-Lara , tu crezi ce a spus acest om ?eu nu vreau decât să plecăm de-aici.
-Maya, tu vei pleca dar să faci aşa cum ţi-a spus .
-Mă tem pentru tine , ce se va întâmpla?cum s-a ajuns aici?
-Maya începu să plângă cerându-şi iertare că nu şi-a putut face timp să o asculte .
-Nu ai de ce Maya , când am început să aflu câte ceva l-am întrebat pe Tom dacă totul este în ordine .Totul a început după acea zi blestemată.Mi-a râs în faţă spunându-mi că nu mă priveşte şi că …
,,de azi vei face doar ce spun eu .Să-ţi iasă din cap totul,vei fi sclava mea , să nu te aud.Am alte treburi mai importante .Nu pune întrebări ,nu te priveşte nimic .,,
,,târfă ordinară ,ce credeai că te iubesc ?eşti un bancomat pentru mine ,nimic mai mult ,cu mana infipta in pieptul meu….
-Da, aşa voi face ….cu ochii strânşi ,Larei îi ţâşneau lacrimile,cu inima bătând îşi trecu toată viaţa prin faţă ,întrebându-se de ce i se întâmplau toate acestea …
Din femeia liberă ,frumoasă ,elegantă,ajunsese acum prizoniera propriului destin .din fata cu ochii verzi pătrunzători ,zâmbitori ,acum era doar parfumul unei umbre greu de desluşit ….
…..
-Mi-a fost teamă să-ţi spun prin ce trec.Acum…….vreau doar să se termine totul Maya.E o lume în care nu mă regăsesc,nu-mi aparţine.Mă simt de parcă aş fi într-o cuşca ,deşi sunt liberă ,sunt legată,nu mai pot vorbi,nu pot face nimic ,totul e atât de straniu,mi s-au spulberat toate visele,trebuie să fiu foarte atentă la cei pe care îi întâlnesc,merg pe stradă cu inima strânsă în pumn,……….mă simt urmărită tot timpul.
…..
Martin îl aştepta , Igor se întorsese şi el .La masa de lânga fereastră era un el şi o ea . nu aveau feţe de simpli turişti . ea cu o dantură bine îngrijită ,perfectă , un parfum ce părea destul de scump,cu haine ce nu atrăgeau atenţia nicicum dar cu unghiile bine conturate ce lăsa de înteles că nu era o oarecare ,el mai ponosit îmbrăcat ,doar privirea şi poziţia mâinilor dându-l de gol că nu era cine voia să pară . Martin apăruse cu puţin timp înaintea celor doi ,fumase o ţigară şi îl sunase pe Firenţe. Nu a scos niciun cuvânt ,în schimb îşi purta privirea tăcut către
18
cei doi ,în timp ce Firenţe îşi făcu apariţia cu un braţ de lemne ude ,cizmele pline de frunze şi părul şiroind pe faţă . Lăsă lemnele în faţa şemineului din piatră ,
-câteva flori mărunte de munte ,le-am cules din desişul ce coboară spre cascadă , s-au cam strivit , am stat la dos sub piatră cu câţiva turişti ce nu au vrut să urce . una din femei era bolnava si au coborât la hotelul din staţiune .
Cei doi îl privi cu mare atenţie şi îl ascultau să simtă cumva agitaţia din glasul lui Firenţe.
Martin rămăsese blocat , nu ştia ce e cu prietenul lui .
-Ti-am spus să nu mai pleci de unul singur când e furtună .
-A trebuit să ajut acei oameni să coboare muntele .
-Vă pregătesc ceva de mâncare dacă doriţi .Protocolar din fire ,Firenţ,ştia bine să se facă umil.
-Nu. Doar bem ceva şi plecăm imediat ce stă ploaia .
-De ce ?rămâneţi peste noapte , avem cabanele libere . de ceva vreme ne cam ocolesc turiştii,nu mai rămân peste noapte .m-aş bucura sa ştiu că nu sunt singur în vârf de munte.
Ea , îi zâmbi ironic , el întrebător fără să schiţeze un gest, rămânem dacă ne pregăteşti cabana cu numărul 3.
Firenţe ştia ce avea acea cabană , Martin nu întelegea mai nimic din toată povestea .
-Sigur e pregătită , doar să verific focul ,
-Nu ,nu e nevoie .
-Firenţe dispăru imediat ,
-Totul e pregătit ,puteţi merge dacă doriţi…
-Mai vrem ceva de băut apoi mergem , suntem obosiţi ,numai să ne trezeşti dimineaţa în zori .la 8.00 trebuie să fim jos .
-Sigur .
Martin cu Firenţe işi puneau întrebări din priviri.Nu aveau cum să vorbească să nu fie auziţi.
Igor lătra scurt,apoi porni în fugă către cabana 3…Martin ieşi repede să vadă ce se întîmplă,bărbatul misterios ,deşi nu era decât lumina lămpii din cabană ,i se zări corpul destul de mare în rază,era ceva mai sus ,se uita în jur ,căuta ceva anume.
-Sterge tu masa si adu-mi paharele Martin,gesticulând sa verifice cu atenţie sub blatul mesei.
La acea masa,acum câţiva ani au stat trei barbaţi,care au băut o noapte întreagă,au jucat carţi si au cântat ruseşte pâna în zorii zilei.Atunci imi amintesc ca s-au spălat mulţi bani dar,pentru ultima oară în acest loc.Firenţe se întorsese în timp pentru câteva clipe….
-Cine naiba sunt ăştia ,cum au ajuns aici ?ai vorbit cu ei ,i-ai întrebat ceva?
-Nu.n-am avut timp. Imediat ce am închis cu tine ,au deschis uşa.S-au aşezat la masă şi au cerut de băut.Au fumat căteva ţigări ,nu am înteles ce vorbeau ,cred că vorbesc şi altă limbă , mai mult s-au privit în ochi destul de nervoşi.
-De unde vin aşa de târziu?Martin oare sunt de mult timp prin preajmă?
_Cănd ai plecat cu Lara sus ?
-De câteva ore,nu cred că erau în apropiere ,iar vremea a fost destul de precară ,nu cred .
_De ce au vrut cabana 3 ,ce e cu ea?Firenţe, sunt lucruri de care eu habar nu am ,îmi spui te rog totul să ştiu şi eu ce şi pe cine căutăm?
-Bine,bine iţi spun .Lara a stat acum doi ani în acea cabană ,era pentru prima dată,îmi amintesc chipul ei speriat şi tăcut şi acum ,nu a cerut nimic ,decăt să aibă linişte .A stat pe pătură tot timpul cu un braţ de hârtii,în rest nimic.Firenţe înca nu voia să destăinuie totul ,nu se ferea de Martin dar nu considera aşa important .
-Restul ştii.
-Firenţe,Comisarul era bucuros azi ,Otto a rămas cu el ,poate reuşeşte să afle ceva ,ce pune la cale,dar sigur a încasat bani frumoşi ,vorbea de o investiţie .
-Cine este cel înalt ,e nou aici ,ce ştii despre el?Eu nu l-am văzut deşi voi vorbeaţi despre el .
-Nu ,nu este nou ,doar că nu ai avut ocazia să-l cunoşti .A fost aici acum căteva zile cu un grup de turişti,tu erai plecat la vânătoare cu Sora.
-Sora a luat maşina Larei fără probleme.
-De ce e atâta agitaţie de când au venit femeile astea aici ?ce-au păţit?
-Martin ,oare au adormit ăştia doi?hai să vedem.
Pe cine caută ,nu cumva după Lara au venit?
Aflăm mâine dimineaţa,apropos ,mâine trebuie să urc la Cabana Neagră,să iau şi ceva de mâncare pentru Lara,pe Maya o vei duce tu acasă cu motorul.
-Ce ?eşti nebun ?unde să o duc ,sunt ataţia km , e departe .
-Stiu,vei merge până la jumătate tu ,apoi o va lua Clissa,te va aştepta la restaurant.Telefonul lui Firenţe bruia ,nu înţelegea mare lucru ,dar a desluşit numele Larei ,Martin se uita mirat şi gesticulând cu mâna îl întreabă ce e?
-şşşt, pe Lara o caută.
Am lăsat un ……..în cărămida de la şemineu,trebuia să ştiu cine sunt şi ce vor ,
-Păi nu m-ai lăsat să termin de spus ce-am văzut jos ,
-Ce dracu e cu tine Firenţe,nu eşti atent la mine deloc?
Otto spunea că oamenii Comisarului sunt aici,despre ei e vorba?
Ce are femeia asta de e aşa păzită?
Lara ,nu ştie nimic concret,Tom e dator putred lui Vladimir,a făcut o ghiduşie cu tranzacţiile bancare crezând că nu va afla nimeni .împreuna cu Andi şi Anastasia.Au transferat câteva sute de mii din conturi ,în conturile Larei cele vechi,cu numele anterior,poate că nu se afla nimic dar,Tom cănd bea ,vorbeşte mult şi s-a aflat la jocul de poker din casa Anastasiei din Kiev.Anastasia ,o rusoaică frumoasă cu ochii albaştri ,şi părul buclat ,blond ,cu un corp de
invidiat,înaltă,mult râvnită de Vladimir, avea ochii foarte ageri ,simţea foarte repede când era luată în vizor.Vladimir crezând că o poate avea, îsi făcea diferite planuri pentru ai atrage atenţia.Anastasia fără să gândească mult ,vazându-l pe acesta că o urmareşte tot timpul ,într-o zi se aruncă în braţele lui Andi ,să creadă că sunt împreună .Vladimir ţinea foarte mult la Andi,îl respecta .Aşa au rămas cei doi, iubiţi ,în ochii celorlalţi.
In rest nimic nu este între ei,doar aparenţa.
-Cât timp o vei ţine pe Lara aici?-De ce te implici în problemele ei?
Martin, cei ce o urmăresc pe Lara ,sunt aceeaşi care îi caut demult ,ucigaşii parinţilor mei şi a bătrânilor ce m-au găsit .e o poveste care o vei afla în întregime în altă zi.Lara nu ştie nimic.Vreau să o ajut să afle adevarul .Tom o sedează mereu de câte ori se întâlneşte cu ceilalţi.Sedată a semnat tot ce a vrut Tom.
Nu ştie că a rămas fără nimic la fel cum nu ştie că e doldora de bani.
Tom,s-a folosit de un cont ce l-a întreţinut mereu cu valori mici ,pe numele Larei .Multe tranzacţii sunt făcute pe numele ei.Andi si Anastasia au aflat răsfoind un dosar vechi.
Vladimir îsi atrage prietenii la poker mizând pe valori mari ,apoi îi lasă fără nimic şi le foloseşte identitatea .
_caracatiţa asta mie nu-mi place.
_De cât timp durează acest joc murdar?
-Nu ştiu.Ceea ce ştiu ca şi Tom a intrat la fel în cursa morţii.Se folosesc de el.
-Deşi nu sunt sigur pe informaţia care o am dar Lara nu e Lara.Lara e oalta femeie mizata şi căzută in cursa lor.adevărata Lara are legătura cu părinţii mei şi bătrânii.Unii spun că ar fi vorba de fiica lor ,nu ştiu.Vom afla pe parcurs.
De ce voiai să mergem la staţie ,ce să facem ?
-Nu a sunat Otto ,aşteptăm să vedem …
Când îi vei spune Larei toate astea .
-nu cred că o să-i spun .Poate după ce se va sfârşi totul ,daca v-a scăpa cu viaţă până atunci .Deşi sunt informat cu tot ce face ,nu pot sta lângă ea.sper să fie la fel ca până acum ,neinteresată şi precaută în acelaşi timp.
_da ,sigur,are grijă Tom să fie neinteresată.
……..
-Comisare ,mai bem ?fac cinste ,apoi ce zici de doua fete în noaptea asta?
Comisarul tresări şi îşi reveni pe loc din beţie ,credea ca e vorba despre Lara şi Maya.Il privi încruntat pe Otto ,apoi roti ochii mici către Allan si John.Allan nu schiţa niciun gest ,pasiv din fire,foarte rezervat ,părea un tip care nu îl afecta nimic .
_de ce ai tresărit ,eşti bine?Am două fete frumoase la 100 de metri ,s-au cazat de curâd în hotel.Ii revenise culoarea atât Comisarului cât şi lui John,care credea că va începe schimbul de replici ,cunoscându-l pe seful lui cât de agresiv poate fi atunci când bea.
Allan ,vrând să îndulceasca atmosfera ,confirmă cele spuse de Otto.
Otto,ce e cu femeiuştele care au urcat la Firenţe?Le-ai văzut?Una dintre ele trebuie să o am ,am mână libera ,aş opri-o în cabana mea de nu ar trebui să plec săptămâna viitoare.Cred că mi-ar prinde bine câteva zile de distracţie cu ea ,ce zici?Bâiguia să poată devia subiectul.
-Da, dar au plecat déjà,au lăsat maşina în parcare ,nu ai vazut-o?au venit doi după ele şi au trecut munţii.
Comisarul se înfuriase foarte tare ,Allan şi el .
Allan o văzu pe Lara şi simţi că e o femeie fără ajutor ,că ascunde ceva ,dar nu putea vorbi despre asta .credea că a doua zi o va vedea şi va afla mai multe.A fost părtaş la comportamentul grosolan al Comisarului .
_De unde le ştii Comisare ,de ce te-ai luat de ele ,ce-au greşit?
Nu le ştiu ,am mai vazut-o o data pe aia înalta ,aşa am dispoziţie să-mi bat joc de ea.Fumând ţigară după ţigară ,începu să transpire ,teama că a intrat în ceva ce-i umplea contul săptămânal şi că nu avea nicio vină femeia îl copleşise.In sufletul lui nu era atât de rău .Nu mai avea cum să dea înapoi ,să renunţe la acest joc mârşav.Ceea ce nu-i dădea liniştea ,nu întelegea ce avea această femeie ,părea vulnerabilă ,sensibilă,copilăroasă ,dar nu cunoştea regimul în care trăia .Credea orice numai că vrea să fugă de propria viaţa nu ar fi crezut.Ordinul să o reţină pe Lara,nu era menţionat ca ar fi soţia lui Tom,credea că e una din femeile lui de vacanţa.
_De unde îl ştie pe Firenţe?vine mereu la el?
-Nu păreau a se cunoaşte ,ştii că el aşa se comportă cu toti turiştii,ce vrei?e un tip neieşit în societate,nu-l vezi că e singur?şi-apoi nici nu vorbeşte bine ,doar ai văzut şi tu că e bâlbâit.s-a obişnuit să stea acolo singur.
-Da ,de când au murit bătrânii ,nu prea mai trec turişti prin popasul lui,se duce de paragină locul ăla care cândva era frumos.eu am mers puţin sus ,dar poveştile circulă.Venea numai lume bună cu bani acolo ,se închidea drumul când se cazau.
Nu ştiu Comisare ,eu nu sunt de mult timp în zona asta ,dar spune-mi ,îmi place să ştiu mai multe despre aceste locuri.Otto ,cunoştea acei munţi ca pe ochii din cap,dar voia să afle ce îl interesa .ştia cum să joace la psihic pe oricine .era omul cu o mie de feţe .Intâlnirile cu Firenţe şi Sora erau bine deghizate.nimeni nu şi-ar fi dat seama că sunt prieteni buni.
Privind foarte atent la Comisar ,cum fără să-şi dea seama ,povestea din timpurile care se făceau tranzacţii fiind şi el la fel de implicat ca toţi ceilalţi care veneau,nicidecum că era un simplu Comisar.John si el un pion de joasă calitate ,juca foarte prost rolul alături de seful lui.Totul începea să se elucideze,Un puzzle căruia ieri îi lipseau câteva piese ,azi apar din senin.
Otto şi-a dat seama din ziua în care venise aici ,îi cunoşteau orice mişcare ,inclusiv telefonul acestuia era ascultat .
-Ar trebui să ne retragem ,mâine am o zi grea ,trebuie să aflu unde a plecat şi cu cine această femeie.deşi era beat ,Comisarul era atent la cuvinte.
-Otto,ce zici îţi întinzi antenele puţin mâine dimineaţa ?apoi ne vedem aici…
Allan urmărea pas cu pas orice discuţie ,gest făcut de cei doi .El nu era interesat decât sa nu i se întâmple nimic Larei.Simţea pericolul din jurul ei ţesut de Comisar şi ceilalţi..
-Mâine ,nu sunt aici ,dar dacă aflu,te sun…
-Martin, mare lucru nu am aflat ,decât că are dispoziţie şi el se conformează instrucţiunilor,nu a dat niciun nume şi nici mai multe detalii.Vin şi eu sus…
Nu-i de mirare ca a fost trimis în gura lupilor,e cam împrastiat pentru a fi ceea ce vrea să pară.
Asta va dispărea curând din lumea celor mulţi.
-Ai grijă ,rămâi la bază ,s-au cazat doi în cabana 3 ,par destul de suspecţi,nu vorbesc bine limba şi cred că au legătură cu Lara ,nu veni..
-o iau pe la cascadă şi merg la Cabana neagra,voi sta cu ele …
Ok.
…………………………………………
Tom era extaziat de reuşita lui planificată ,dar nu ştia că înca nu era finalizată .Nu-I cunoştea şi nici nu bănuia că cei din munţi o vor ajuta pe Lara,cu atât mai puţin că sunt adversarii lui.cu al treilea pahar de coniac băut îl sunase pe Comisar ,doar că era mai beat decăt el şi nu-i răspunde .
Tom ,nu a fost un bărbat bogat ,dar şi-a jucat cartea cu Lara pariind la Poker că o va lua de soţie.
Peste puţin timp reuşeşte profitând de naivitatea Larei şi luând în considerare contextul primei întâlniri unde s-au cunoscut ,Lara a crezut în el .
Tom ,iubea călătoriile enorm ,nu-i plăcea să stea într-un loc ,dar unde ajungea îsi făcea ,,prieteni,,din înalta societate ,care la fel ca şi el bântuiau prin Europa şi explorau cele mai frumoase locuri de vacanţa.Aşa s-a cunoscut cu majoritatea din reţea ,jocul a pus stăpânire pe el ,contul lui scăzând foarte repede .Cazinoul Coastei de Azur şi faimoasei Veneţia au în visteria lor o sumă destul de mare din buzunarul lui ,femeile de bani gata erau mereu în preajma lui ,era bine văzut de toţi jucătorii de poker.
Pentru neatenţia lui şi flirtul cu soţia unui magnat a plătit foarte scump ,atat cu banii ce-i mai avea ,cât şi cu libertatea . A fost nevoit sa-şi schimbe numele ,ţara dar fara sa renunţe la ideea că a ajuns falit .
De Lara a auzit o discuţie cap coadă exact ce-l interesa şi avea nevoie în acel moment într-o Agenţie,numai că era vorba despre altă Lara..Era distrus în acea vreme .Cei doi agenţi îi căutau Larei o casă retrasă pe insulă cu o anumită arhitectura ,nu voia orice .
-Punct ochit,punct lovit.Trebuie sa o cunosc cât mai repede,altfel mă vor găsi.Cîteva zile a vizitat agenţia sub diferite pretexte până a întâlnit-o.Invitaţia la cafea într-un restaurant scump ,nu i-a dat nimic de bănuit Larei,îl vedea un domn educat ,manierat .Lara în acea vreme suferea eşecul unor afaceri ,fără să stea pe gânduri l-a acceptat pe Tom urmând foarte repede căsătoria lor .Vestea ,a
cam zdruncinat atat lumea din jurul ei cât şi viaţa ei imediat după oficializare .Era începutul unui sfârşit tragic al vieţii Larei.
Destinul îşi juca,cartea cum nu se putea mai rău pentru a doua oară în viaţa Larei.
……………………..
Lara si Maya aţipise povestindu-şi şi căutând răspunsuri ,căutând o cale de a scăpa de tot acest calvar.
-Maya,cred că voi renunţa la tot şi voi pleca din ţară,altfel cine ştie ce se întâmplă?Nu mai vreau nimic decât liniştea care o aveam odată .Am obosit să alerg prin acest labirint.
Ambiţia m-a costat enorm,atât financiar cât şi sufleteşte.Nu ştiu ce să fac ?Ajută-mă.
-Lara eu zic să nu te grabeşti,Este prematur pentru a lua decizii radicale.Cum să pleci şi de ce ,din cauza lui ?Tu chiar nu gândeşti ca el asta aşteaptă?
_Maya,am pierdut totul,nu mai vreau nimic din ce am avut,dacă aş rămâne ,aş trăi în continuare coşmarul interminabil.
-Cu ce preţ am plătit acea furie care m-a cuprins acum câţiva ani?
-unde am greşit?
-Nu ai greşit,destinul tău a fost crud ,dar poate că nu e sfârşitul aici ,poate că mai târziu va fi aşa cum ţi-ai dorit.
-Mi-e teamă de toţi acei oameni,nu ştiu cine ar suferi daca nu aş mai fi ,nu aş regreta decât că nu am făcut tot ce am vrut ,să fi lăsat ceva în urmă .
Paşii lui Otto se auzeau de-afară ,Maya tresări privind spre uşă .
-Lara ,sunt Otto,deschide!...
Lara îl cunoştea pe Otto,nu prea mult dar ştia că e prieten bun cu Firenţe şi ca poate avea încredere în el.
-De ce ai venit aici ,ce s-a întâmplat?Otto mirosea a băutură ,îmbrăcat în hainele de camuflaj ,se aseză alături de ele .-voi rămâne cu voi până vine Firenţe dimineaţa , Maya ,tu vei pleca ,dar să uiţi acest loc .Nu povesti nimănui.Martin va
veni la 4.00,până la 8,00 trebuie să ajungi la Clissa,apoi vei merge cu ea ,veţi face câteva cumpărături în oraş,îti vei schimba hainele,apoi vei merge acasă .
-Cine este Clissa?Ce să-i răspund dacă mă întreabă ,nu ştiu,
-Nu te v-a întreba nimic ,ştie totul ,e o femeie simplă necunoscută de cei de-aici ,cu atăt mai puţin la voi în oraş .E doar o prietenă şi atât pentru cine te va vedea .Stie cum să acopere totul .
-Lara ,tu vei mai rămâne aci .Toţi cei din staţiune ştiu că ai plecat inclusiv Comisarul,maşina a luat-o Sora,stai fară grijă .
-Otto acea maşină are dispozitiv ,o vor gasi ,mă vor gasi .
-Nu-ţi face griji,Sora a verificat-o ,şi a deviat totul ,e un bun profesionist.
Si eu cum voi ajunge acasă ?
Dispozitivul e aproape de oraşul tau ,nu are cum sa afle Tom unde eşti,e instalat de ieri pe alta maşina .Acum va raspunde Comisarul,totul e dus în eroare,nu va înţelege mare lucru.
Când vei ajunge aproape de casă ,va fi din nou pe maşina ta.
Adormise toţi trei ,numai somn nu era ,dar oboseala îi doborâse.o noapte atât de lunga şi atâtea întâmplări încât ţi-ar trebui o viaţă să poţi povesti.
Dimineaţa, Martin venise aşa cum trebuia să o ia pe Maya,trebuia să ocolească foarte mult pentru a ajunge la bază pentru a nu fi vazuţi.Ceaţa densă îi ajuta să treacă neobservaţi ,Motorul era undeva la caţiva km de staţiune .Au optat pentru alt traseu deşi mai lung dar era mai sigur.Au ajuns la timp.
7,45. Clissa işi făcu apariţia în locul stabilit,cu o maşina ruginită,bine mascată .Ajung şi Martin cu Maya,fac schimb imediat ,se salută din mers apoi fiecare se îndepărtează în direcţii opuse .
……..
Comisarul parcă era turbat de dimineaţa ,fiind trecut de 8,00 ,Otto nu era prezent să-i dea informaţia cerută ,desi se considera foarte puternic ,avea oarecare reţinere fată de Otto,nu putea sa-şi joace rolul aşa cum voia.
Nu aflase mai nimic de Lara ,cum a reuşit să plece fără să o vadă ,nimeni nu o văzuse.
Allen,mirosise ceva ,pusese cap la cap tot ce auzise şi ceva nu se lega .Se bucura în felul lui că a dispărut fără urmă dar ,îi părea rău că nu a schimbat niciun cuvânt cu ea.
…..
Deja era 8.00 dimineaţa,Lara se înfrupta cu mirosul zorilor ,cu ceaţa care se lăsase ,îi plăcea acest peisaj ,uitase pentru câteva clipe de ce este acolo.Ar fi vrut să se plimbe prin împrejurimi dar ştia că trebuie să apară Firenţe să-i spună ce trebuie făcut .
Ar fi vrut o cafea ,un ceai ,orice,era tabietul ei de fiecare zi ,să adulmece fiecare rază de soare cu o cească de cafea şi privirea ţintuită spre cer ,gândind acelaşi plan de evadare din acel loc .
Avea părul răvăsit,obosită ,ochii roşii când apăru Firenţe,stătea pe acel prag ud cu picioarele goale .
_Lara, hai să mănânci ceva şi apoi plecăm de-aici.vom trece munţii în partea cealalta ,nu ne va lua mult timp,dar trebuie să ajungem până la pranz.Comisarul e nervos şi face mare vâlve că nu ştie când ai plecat ,se simte încolţit şi-apoi Allan cred că vrea să te ajute.
Firenţe ,vreau doar să plec acasă ,ma tem pentru ce se poate întâmpla.Tom va deveni nervos ,déjà a trecut o noapte ,cu siguranţa voi avea parte de un regim special când voi da ochii cu el.
-Nu-ţi face griji ,Tom e plecat în Sankt Petersburg,imediat după tine .A intrat în conflict cu Vladimir ,deşi nu se cunosc personal ,l-a sunat sa mearga urgent acolo.Si-a jucat viaţa la ruletă de această dată .
Comisarul trebuia să-I rezolve treaba în ceea ce te priveşte.
-Hai!
Lara a înmărmurit ,nu mai înţelegea nimic , o viziune fugară îi trecu prin faţa ochilor ,nu era despre nimeni, decăt despre ea.
-Firenţe ,m-am văzut căzând ,am ajuns un obiect scos la licitaţie de un om caruia i-am dat toată încrederea,ma doare ,mă doare amarnic,
-Te vei ţine de mine ,nu ai cum ,eşti obosită doar atât.
-Nu Firenţe !,m-am vazut căzând ,nu ştiu unde şi când ,dar sigur mi se pregăteşte ceva.Firenţe nu ştia de viziunile Larei,o privi cu teamă iar în drumul lor până la Sora ar fi vrut să o scoata din starea ei.
Lara era obişnuită cu aceste viziuni,nu mai conta unde apăreau ,pe stradă,în vis sau cu persoane necunoscute.devenise rutina şi aproape distractive uneori.
Ajunşi la celălalt punct ,Sora îi aştepta cu maşina Larei ,murdară ,numai noroi ,nu se cunoştea ce maşină e.
Urcă.Eu voi fi în faţa ta ,mă urmezi până unde se bifurcă drumul .Te ţii de mine .Nu trebuie să pierdem timpul .Totul era contracronometru.
Lara se simţea epuizată,nu era genul să doarmă noaptea ,cel puţin în ultimul timp ,veghea ascultând muzica ei favorita, Vivaldi,o ajuta foarte mult să mediteze,dar acum teama ,fuga, tăcerea ,misterul o încorsetase prea mult .nu spunea nimic .S-a urcat în maşina ,plecând în trombă după Sora,.
Tot drumul nu auzea decât ţipetele din capu ei ,se întreba cum să spună şi ce ,când va fi intrebată .
Acest scenariu care nu avea nicio legatură cu realitatea o enervase .
-De cine mă tem,de c e ar trebui să-mi fie teamă de el?Nu sunt vinovată .Gata .Ajunge .Voi merge şi îl voi înfrunta ,Voi încerca să vorbesc cu Gregory sau Antoni,doar ei mă pot ajuta ,mi-au promis că o vor face.Drumurile celor doi s-au desparţit repede ,apoi Lara a luat-o spre casă mai curajoasă ca niciodată ,era pentru prima oară după foarte multă vreme ,ochii îi luceau ,lăcrimau dar în acelaşi timp zâmbea ,incepuse să se simtă liberă,Nu avea haine de schimb ,erau murdari ginşii şi pantofii sport ,La 300 km o pri maşina într-o parcare pustie din mijlocul unei păduri care de fiecare dată Lara se oprea pentru liniştea şi aerul curat.uneori îşi lua câte o frunză de mesteacăn să-i poarte noroc ,aşa ştia că nu va fi singură .
-Doamne ,atâtea s-au întâmplat aşa de repede !oare de ce face Tom toate astea ,cum a ajuns să aiba asemenea prieteni ?Cât de oarbă am fost .
…..
Totul este în regulă ,a ajuns déjà în parcarea din pădure ,Clissa e în urma ei ,o va urmări pană a doua zi când o va vedea .
Acasă,linişte de mormânt ,nicio mişcare .Totul era intact aşa cum lăsase,nici zahărul împrăştiat de ea cu o zi în urmă nu era curăţat.
Răsufla uşurată ,Işi aruncă repede hainele la gunoi şi intră în duş ,începuse să revină la viaţă ,puterea pusese din nou stăpânire pe ea.Voia cu orice preţ să-l demasce pe Tom,voia să o vadă că revenit la cea care o cunoscuse ,nu o înteresa ce va face el doar să fie liberă.Deşi liniştea din casă ii plăcea ,simţea că ceva nu e în regulă .
-De ce trebuie mereu să gândesc negativ?Se privi în oglindă şi începu să-şi facă reproşuri.
Imbrăcată în halatul ei preferat ,albastru ,ieşi din baie ,işi făcu un ceai şi în grabă spre CD.rom îl lăsă pe Vivaldi să invadeze camera .Afundată în canapeaua moale se trezi fredonând,îi disparuse somnul ,amurgul era acea culoare care îi plăcea cu miros de ploaie de mai ,uşa întredeschisă spre verandă lăsă să intre usor adierea de vănt răcoros făcând-o să se ghemuiască asemenea unui prunc ,pentru câteva clipe visa departe ,visa la acea clipă cănd va spune ,,Lara eşti tu ,cea dintăi ,,
Era trecut de nouă seara ,la acea ora nu era obişnuită să fie tăcere în casa ei ,dar acum era învăluită de aceasta stare .Adormi ,acelaşi somn profund de zece minute ,parcă avea un ceas care o trezea brusc ,indiferent căt de obosită era .perdeaua fluturată de vănt lăsa uşor să se audă ca o simfonie în surdină ploaia maruntă .Ieşi pe verandă cu mainile întinse vrănd să adune picăturile reci ,cu picioarele goale ,stătea nemişcată mult timp .Muzica se opri fără să-şi dea seama ,era pierdută în gănduri.Apa şiroia pe gleznele ei ,tremurul se simţea în tot trupul .
Uşa trântită o făcu să-şi revină brusc .Tom intrase vorbind la telefon ,nu întelegea despre ce este vorba dar rămâne nemişcata ,crezând că face acelasi lucru ca de fiecare dată mergând în dormitorul lui fără să întrebe nimic ,doar că acum o striga pe nume destul de furios ,ceea ce nu mai facuse mult timp .
-Lara,unde eşti?vino aici ,

-Ce vrei ?Bună seara călătorule .Nu ţi-a ieşit partida în seara asta ,de ce eşti nervos?
Tom rămăsese uimit de tonul Larei,privind în jur ,crezând că nu e singură de are curajul să-I răspundă, de regulă ea , tăcea cu gura încleştată şi asculta vocabularul lui grotesc.
-Ce este Tom?-eu sunt,aşa e că nu eşti obişnuit ?
Halatul ei scurt ,aproape desfăcut ,îi lăsa decolteul destul de vizibil şi picioarele să se vadă pâna sus .
Nu voia să-l provoace dar avea curajul necesar să-l pună la punct .
Tom ,furios se apropie de ea ridicând mâna să o lovească,Lara rămâne nemişcată ripostând cu acelaşi gest .
_Lara ,ce faci ?te opui ?De când ai tupeul ăsta târfă ordinară ?unde ai fost,,te-ai văzut cu el ?,,ţi-ai tras-o bine ,a venit aici să te apere,cine este ,hai ,spune-mi?!...
Dacă aflu că m-ai înşelat, mori odată cu el.
Lara ,ar fi râs ,dar nu simţea teamă, ci doar milă.voia să-l provoace mai mult ,de aceasta dată ea era cea care pentru prima oară voia să se certe.
-Am făcut ceea ce trebuia să fac mai demult ,Am încetat să accept jocul tau murdar,am încetat să fiu ce ai creat în ultimii 20 de ani,
-Cu ce bani plăteşti gorilele tale mizerabile să mă urmărească?Ce mai vrei de la mine?Ai tot ce ţi-ai dorit,ia-le şi pleacă,nu-mi trebuie nimic ,numai sa nu te mai văd,Cine eşti?Tom?Vladimir sau alt gunoi care nu face altceva decât să înşele .
-Câţi bani ai lăsat în Veneţia,Dar la Paris?sau Sankt Petersburg,Kiev ,unde îti faci viaţa cu banii mei?
Tom se enervă şi fără să scoată un cuvânt pleacă trântind uşa .
Lara îl urmări ,vorbea iar la telefon,ploaia nu lăsa sa se înţeleagă nimic,dar observă altă maşină oprită în faţa casei cu două persoane .au plecat toţi trei .
Lara era fericită după multă vreme .In acea noapte descoperi şevaletul şi işi dădu frâu liber imaginaţiei.
Nu voia pictură ci îşi alege o planşa mare să poată schiţa toata povestea prin care trecuse doar într-o zi.
Toate aveau legătură dar,nu întelegea de ce era ea in mijlocul lor.Firenţe cu ceilalţi din munţi ştiau mai multe despre tot ce se întâmpla cu ea,oameni care păreau destul de simpli şi totusi destul de implicaţi in tot acest joc.
Dimineaţa îl sună pe Gregory la prima oră deşi devenise sceptică in privinţa tuturor .Işi frământa mâinile neştiind cum să-I spună ş ice să-I spună.
-Gregory,Lara sunt.Aş bea o cafea dar,povestită ar avea alt gust.ce zici ai timp pâna la prânz?
-Lara ?mă bucur să te-aud ,te-astept,chiar voiam să te sun.
-Ce-ar fi să-l invit pe Gregory la o plimbare să putem vorbi deschis ?
Lara deşi obosită, arăta proaspătă,costumul simplu curgea pe corpul ei.Culoarea ocru îi lumina faţa si machiajul discret scoteau în evidenţă o femeie puternică cu o privire impunătoare,dură.Mersul destul de elegant,hotarât nu te-ar fi lăsat sa te apropii uşor de ea.Stia ce vrea,ştia că trebuie să termine cât mai repede totul.
Uşa biroului era întredeschisă,o aştepta déjà .Gregory ştia despre ce vor vorbi,dar mai voia detalii ce doar Lara le avea.
-Bună Gregory,am venit repede.Nu vrei mai bine să înlocuim cafeaua cu o plimbare plină de suspans?
Mi-ar prinde bine puţin aer proaspăt şi cred că şi ţie ,apoi sunt sigură că ai multe întrebări să-mi adresezi.
-Lara,cum faci ca ştii mereu când vreau sa vorbim?
-Nu fac,doar răspund celor ce ma striga în gând.
-Glumesc Gregory.Vreau să vorbim dar departe de acest loc.
Gregory ,un tip destul de arătos,bine pus la punct,întotdeauna cu un pas în faţa celorlalţi,cu un palmares judiciar bine cotat.Deşi considerat un diavol în breaslă,Larei nu-I era teama de el,ba mai mult se simţea destul de relaxata în prezenta lui şi putea discuta deschis.Uneori discuţiile lor se aprindeau indifferent de subiectul abordat.Lara nu ştia sa piardă decât cu bună ştiinta cu exceptia lui Tom .
O privi zâmbind ,vedea în fata lui femeia ce o cunoscu-se demult,seducătoare ,impunatoare ,femeia care răspundea înainte de a-I adresa întrebarea.
Lui Gregory îi apăru în faţa chipul fiinţei iubite iar,un pic de tristeţe se aşeza pe chipul lui.
-Lara dacă vrei ,îl aşteptăm şi pe Antonio şi putem face o plimbare.
Gregory avea câţiva ani de când era singur,accidentul în care fusese implicată soţia şi fiica lor îi furase zîmbetul de pe chip.Spitalul de neuropsihiatrie era cea de a doua casă pentru el,fiica fiind internată imediat după accident.O vizita zilnic,deşi ştia că recuperarea ei este imposibilă,aştepta un miracol .
Cu Lara s-a vazut prima oară in cabinetul dr.Michael,un chirurg renumit pentru profesia lui deşi nu reuşise sa-I salveze soţia,au rămas prieteni,Lara externându-se în aceeaşi cu decesul soţiei.
Câteva cuvinte au schimbat toţi trei apoi fiecare şi-a cautat de drum,neuitînd dr,Michael sa i-o prezinte.
-Lara,Lara Graft,o pacienta destul de veche,aş putea spune o prietena de peste 20 de ani .
-Incântat sa va cunosc.
Lara îi intinsese mâna ,destul de abatuta şi îi zîmbi politicos.Gregory văzu ceva asemanator soţiei lui dar îsi continuă discuţia cu doctoral.
-La revedere domnilor.
-Dr.Michael ,ne revedem în doua săptămâni.Multumesc.
-Pe curând,Lara şi nu uita să respecţi tot ce am prescris.
-Negreşit,aşa voi face.
Cu ochii mari părăsi spitalul ,era septembrie,palele de vânt îi scalda chipul dându-I o lumină aparte.
Gregory îşi aminti toate astea şi căzu pe gănduri.De-atunci ţineau legătura mereu.
-Bine.Il aşteptăm,aşa poate găsim răspunsurile necesare .
…….
Firenţe nu a uitat să-I trezeasca pe cei doi .bătu în uşa de cateva ori dar nici un raspuns.
Deschise uşa,în cabană nimic . Se pare că nici nu au stat peste noapte .Patul nemişcat ,două hârtii pe masă schiţate haotic în creion ,nimic în rest .
-Otto, cei doi au plecat în cursul nopţii.Caută-l pe comisar şi află cine erau .Martin urca agale pe cărarea ce venea dinspre cascadă ,Igor din urma lui .
-Martin cred că avem probleme.bine că a plecat Lara.Pot răscoli toţi munţii.Sora se întoarce şi el ,totul a decurs conform planului .
Comisarul e scurt şi puţin nervos în conversaţia cu Otto.
-Comisare ,ce se întâmplă ?eşti cam agitat,
-Nu ,nu sunt.Dar el déjà primise câteva replici cam tăioase .Incep regretele şi găndul pentru a pleca din acest loc.A esuat ,nu a reusit sa duca la final planul.Stia ce se întîmplă cu cei ce iau în derâdere ordinul.Masca ce o purta aşa zisul Comisar începe să cadă ,să fie descoperit ,işi făcea planuri de evadare ,atăt din munţi căt şi din ţara .Stia că nu va dura mult această mascaradă.Sora în drumul lui telefonase cîţiva amici ,care aveau mai peste tot oameni ce furnizau informaţii.Comisarul nu era decât un pion ,dar plătit de Tom să stea acolo pentru a-I aranja într-un mod elegant moartea Larei .Ii era teamă de Tom ,chiar şi de cei care-i transmiteau ce să facă.
Allan îl auzise vorbind destul de vinovat la telefon,dând explicaţii ,incoerent ,tonul celuilalt destul de agresiv ,l-a făcut să-şi strângă dinţii înjurând .
-Allan ,eu trebuie să părăsesc acest loc .vei avea al partener.
_Stiu ,,Comisare,,ţi-ai jucat cartea nu atât de bine pe cât crezi tu,ştiam ca eşti un fals.Ar fi bine să pleci azi ,nu mâine,nu te mai întoarce nici mort aici.
Ia-l sip e John,e câinele tau.Ti-ai folosit agresivitatea cu o femeie pentru un pumn de bani ,fără să te gândeşti că e doar o femeie.
Comisarul,rămăsese nemişcat privind la Allan,transpirând încerca să explice,
-Apropo ,ştii cum o cheamă?ai cartea ei de vizită?
_Nu ,a rămas undeva ,cred că aseară am lăsat-o pe masă.
-Nu Comisare ,uite-o ,e în mâinile mele.Lara Graft e numele ei.
-Nu,nu are cum .eu ştiam alt nume ,nu este ea .
Da.pentru ca Tom e cel ce are nume fals ,nu ea .Tom este un impostor ,băgat pâna în gât în tranzacţii şi sluga lui Vladimir ,pe deasupra Vladimir îi vrea totul şi va obtine .Aşa procedează cu toţi cei care îl trădează.Faima şi banii nemunciţi se duc aşa cum vin.
-Nu stiu despre ce vorbeşti,eu nu cunosc niciun Vladimir.Tom m-a plătit pentru asta.John trebuia sa însceneze un accident in serpentine,apoi dispaream.Am aşteptat mai bine de jumătate de an sa facem asta ,acum …
O voi căuta pe Lara,sunt sigur ca nu este aşa cum ştii tu.
-Allan ,eu doar am făcut ce mi s-a spus.
-Da,aşa e .Fugi acum până nu te încolţesc cei de sus .
Allan era fericit că totul a ajuns în punctul care voia el .Stia că într-o zi Lara va reveni în acel loc şi o va revedea.
………
-Trebuie să vorbesc cu cei de la cabană,altfle nu am cum sa aflu despre femeia misterioasă.
-Otto,ce faci ,hai la o plimbare pe munte.
-Sunt déjà sus,vino te aştept.Ia-o pe la gura cascadei,ajungi mai repede.
Mergea alene gândindu-se la tot.Cei trei erau în toiul discuţiei care tocmai vorbeau de Lara.Allan fără retinere adresează câteva întrebări directe.
Au vorbit câteva ore în care Allan a aflat tot ce-şi dorea.
….
Antonio îşi făcu apariţia cântând cum îiera obiceiul.
-O,Lara ,ma bucur să te revăd!
-Ce te-a adus aici?
-Uite că azi vreau să mă plimb alături de doi domni mult râvniţi de doamnele cu decolteuri adânci.
-Ce zici,accepţi invitatia?Pe prietenul tău l-am convins,tu?
-De ce pierdem timpul,mergem cu maşina mea.In acelaşi loc?
-Da,cred ca e cel mai liniştit din împrejurimi.
Peste o oră ajunsese in restaurantul unde separeul era déjà rezervat .Lara începu un subiect ambiguu,nu ştia cum să abordeze ceea ce o frământa,avea atâtea de spus şi clarificat atât în viaţa ei personală cât şi professional.Voia să renunţe la tot în favoarea lui Tom,voia să se îndeparteze de tot ceea ce o adusese in această stare.Işi frământa mâinile discret pentru a nu fi observată de cei doi,ştia sa-şi ascunda starile interioare foarte bine.
Toni,cum îi spunea ea,o analiza minuţios,nu o considera o clientă veche ci mai degrabă o prietenă ce o vedea cum se prabuşeşte în propriul univers.Lara de câtva timp devenise o fire închisă,nu mai avea curajul să vorbească cu nimeni,ştia ca orice subiect abordat cu persoanele cunoscute ,putea fi în defavoarea ei.Singura era Maya dar în ultimul timp renunţase,cel puţin dupa evenimentul din munţi.
Gregory,zâmbind îsi dădu seama şi o întreabă fără menajamente.
-Lara ,spune-mi unde e Tom în acest moment?
Incremeni când auzi numele,apoi fara teamă au pus pe hârtie tot ce aveau de spus.
Gregory,voia să o ţină cât mai aproape din motiv professional dar şi afectiv.de ceva vreme se gândea la ea mai mult decât ca la o prietenă,ar fi vrut să o cunoască mai mult dar teama de respingere îl opri.Ii plăcea stilul ei,felul cum se comporta professional,vestimentaţia dar şi felul cum gândea.
Stia ca este căsătorită din mica discuţie purtata cu dr.Michael şi din micile investigaţii.
Numele ei era des întâlnit ,cunoscută în societate prin ceea ce lăsa să se vadă.Nu-I plăcea să iasă în evidenţa personal,evita întâlnirile face to face,mereu se scuza telephonic şi onora unele invitaţii cu mici atenţii în loc de prezenţa.Mulţi din cercurile de artă ar fi vrut sa vadă cine se ascunde în spatele lucrărilor ei,un stil aparte ,unic,reprezentativ si mult mister dar în acelaşi timp de un rafinament bine conturat.
-Te vei intoarce şi te vei comporta cât mai normal.Stim totul,suntem pe urmele lor de mult timp.Unul din grup a fost prins la Kiev,aşa am aflat de toata reţeaua.Telefonul lui Tom este ascultat .
-Vrei să-l auzi?
-Nu,nu vreau .
Otto este omul nostru ,ştim ce s-a întîmplat în munţi.
Peste o luna te vei întoarce acolo ,aşa vor veni după tine şi cu siguranţă vom finaliza acest calvar atât pentru tine cât şi pentru noi.Stim că au o întâlnire şi de încasat o sumă destul de frumoasă,se vor întâlni toţi,inclusive Vladimir dar,nu la Firenţe.Comisarul a plecat din munţi,se pare ca a eşuat în prinderea ta ,Tom a luat decizii de unul singur în ceea ce te priveşte plătindu-l pe comisar si pe John .
Unul din grup a vândut unele informaţii tocmai cui nu trebuia ,aşa s-a aflat de ei.Sunt urmariţi peste tot .
-Eu nu pot merge de una singură acolo,vreau să vă ajut ,teamă nu-mi este,ceea ce vreau este sa-l privesc în ochi pe Tom şi să-l cunosc pe acest Vladimir care mi-a luat totul.nu vreau sa-I cer nimic decât sa-I strâng mâna şi să-I mulţumesc.
-Lara, de ce vrei să renunţi aşa uşor?Ti-am spus că vom recupera totul,în maxim trei luni vei fi aşa cum erai când te-am cunoscut noi.
Toni, nu era mulţumit de calmitatea aşternută pe chipul Larei,o cunoştea,ascundea ceva ,se temea să nu acţioneze din umră de una singură,era în stare.
Lara îi privi pe cei doi fără sa schiţeze un gest de incertitudine dar în acelaşi timp îsi facea planul ei.Nu voia să renunţe la plecarea ei.
Timpul s-a scurs cu repeziciune,discuţia a decurs mai amplu decât ar fi crezut ea,ba chiar au intrat în amanunte de care Lara nu ştia.Ca Tom este şantajat nu-I păsa,că Totul revenise din punct de vedere financiar,nu o interesa acest aspect,ea nu voia decât acea linişte care o pierduse demult ,ceea ce o durea cel mai mult ,era neatenţia ei,încrederea oarbă în oameni.
Intorcându-se acasă îşi verifică telefonul,câteva apeluri de la Maya şi un număr privat.
-Maya m-ai sunat dar …
-Da. Vreau să ne vedem ,eşti bine?Azi am eu chef de plimbare,vii,vin sa te iau?
-Sunt obosita dar vino ,vreau să ieşim un pic ce zici?
-Ma schimb imediat,te aştept.
Caldura anotimpului primavaratec îi placea Larei ,îmbrăcată sport, fara niciun machiaj evident ,îi dadea o alură de adolescentă rebelă.
Maya ii zîmbi îndată ce o vede.
-Ce bine că ai venit,aveam nevoie de tine, de o ieşire ,iaraşi a funcţionat telepatia.Mergem in poiană,acolo e linişte,vreau să te ascult azi .
-Eu credeam că tu vrei să vorbeşti,Lara să ştii ca îţi sunt alături,indifferent de situaţie.Vom găsi soluţii impreună şi vei vedea că o să izbuteşti.
-Stiu Maya,mulţumesc,eşti singura mea prietenă,ştii că nu pot avea încredere în nimeni.
Maya o privea şi aştepta sa-I spună de intâlnirea cu Gregory şi Antonio.Voia să audă că totul va reveni la normal şi că au convins-o să nu renunţe la ceea ce avea.
-Ai mai vorbit cu Firenţe sau cu cineva din munţi?
-Nu,nu m-a sunat nimeni.Azi am gasit un apel privat,trebuie să fie câinii lui Tom, ma verifică,în rest nimic.
_De ce,trebuia să mă sune,pe tine te-a sunat?
-Nu,am întrebat.Lara era relaxata şi binedispusă,avea chef de glume,de amintiri frumoase care le cunoştea şi Maya.
-Lara,eu am vorbit cu Allan puţin ,m-a întrebat de tineşi dacă am ajuns bine acasă.
-Allan?De ce?Ce vrea Allan,de când işi face griji?Să nu-I dai prea multe explicaţii,cred că e la fel cu ceilalţi.
-Lara ,Allan nu cred dar cum zici tu.
-Maya?!...
-Sigur vei depăşi acest moment mai uşor,vreau să te văd din nou zâmbind,fericita.
-Ce te face să crezi că se va întâmpla asta?Prea curând nu cred,mi se pare că totul a luat o turnura,parcă traiesc viaţa altei persoane.Nu o data mi s-a întîmplat să văd persoane dintr-o alta lume care nu le cunosc,în locuri rău famate cu oameni necunoscuţi.
Cu ajutorul lui Gregory sau nu ,tot voi pleca din ţară,nu mă reţine nimic aici.
Viaţa mea în doi s-a încheiat demult.Destinul meu este scris… singurătate,ma voi dedica artei si voi încerca sa renasc din propria cenuşă.Am răbdarea necesară.Stiu că voi reuşi.Toni şi Gregory ştiau despre toate cele întâmplate ,inclusiv viaţa mea cu Tom.
O secundă de neatenţie şi viaţa mea a luat sfârşit..Viaţa este un compromis,cel puţin din punctul meu de vedere.Vom vedea finalul ce nu cred că poate fi aşa departe.Acum înţeleg de ce a renunţat Tom la agresiune aşa uşor.Imi este mila de el.
-Milă?tu esti nebună,cum poţi gândi aşa,dupa toate câte ţi-a facut?
-Incă mai are ceva de făcut.
Lara oftă privind pierdută orizontul,viziunea ce o avusese cu ceva vreme în urmă o simţea că se apropie.
Deodată o privi pe Maya cu ochii mari şi zâmbi.
-Iti sună telefonul ,nu răspunzi?
-E număr privat,nu răspund.
Maya îi smulse telefonul din mâna,
-Alo,alo!..Mi-a închis.Cine te tot sună şi nu-ţi vorbeşte?
-Lasă-l ,sigur e aceeaşi persoana.
-Ce-ţi pasă?nu da atâta importanţă unor nimicuri.
-Hai să ne întoarcem ,vreau să vezi ceva,bineînţeles că vreau din nou ajutorul tău.
Maya conducea foarte încet,avea pregătit totul inclusive muzica, voia să o scoata pe Lara din starea ei si voia cu orice preţ să-I arate altă faţă a lumii în care era,că putea iubi,că putea fi iubită de cei din jur ,voia să-şi recapete încrederea atât în ea cât si în cei din jur.
Lara stătea cufundată în scaunul din dreapta ,gândurile ei erau tot la acea schiţă care ştia sigur ce lipseşte doar că nu făcea legatură între piesa lipsă si restul ecuaţiei,mai mult nu voia să creadă.Discuţiile purtate cu cei doi avocaţi ştia că n-o vor lăsa să doarmă câteva nopţi.Miile de întrebări au pus stăpânire peste mintea ei din noaptea petrecută în cabană,Firenţe,fără să-şi dea seama scăpase un nume ce ea îl mai auzise din întâmplare în casa ei,acum e neliniştea şi mai mare..
-,,Nu mai înteleg nimic.Eu nu cunosc acei oameni din Regat,nici nu am fost acolo.Gregory voia să-I dau detalii despre întâlnirea mea cu cei trei magnaţi,deşi aveau îndoieli ca eu aş putea fi,au luat în calcul şi o coincidenţă de nume .Ei caută acum date despre Lara Gorat,vor să vadă asemănarea fizionomică cât si profesională,de ce s-a făcut asemenea încurcătură.Ceea ce nu înţeleg nici ei e faptul ca durează de câţiva ani,ei se gândesc la un furt de identitate ceea ce poate fi foarte grav din toate punctele de vedere.
Mai mult,viaţa mea este pusă în pericol din cauza acestei femei.
-De unde a apărut Maya?Ce e cu ea?Si de ce tocmai eu să suport toate aceste jocuri ?
Trebuie să merg în munţi fara să afle Gregory şi nici Firenţe.Vei merge cu mine cred că săptămâna viitoare ,vom pleca în jurul orei 2.00, cu altă maşină,aşa nu ne va recunoaşte nimeni.
-Lara,încearcă să te odihneşti şi lasă-I pe cei în măsură să-şi facă treaba.Acum ai aflat în mare despre ce este vorba.Ce vrei să afli în creerii munţilor,pe cine cauţi acolo?,ai răbdare…
-Maya ,sunt sigură că am fost prinsă la mijloc cu bună ştiinţă sau hai să zicem că e doar coincidenţă dar sunt multe care au legatură directă cu mine .Vei vedea acasă destul de clar veriga lipsă.
Nu-mi amintesc familia mea să fi avut asemenea probleme şi nici afaceri în străinătate.E prea complicat.
Telefonul Mayei suna,Allan,era nerăbdător să afle despre Lara dar Maya îi respinge apelul înainte de a fi auzit.Apropiindu-se de casa Larei îi zîmbi,încurajînd-o .
-Vino,continuăm după ce vezi ce am făcut.
-Lara,ce Dumnezeu e aici?e o întreagă caracatiţă,De unde ai toate aceste nume?e un întreg arbore,de ce ai notat şi anii aici,de când durează,de unde ştii?
-Spune-mi ce-ai vorbit cu avocaţii,ce ţi-au spus,banuiesc,ca după discuţia cu ei ai făcut asta.
-Nu Maya,doar am completat ceea nu ştiam,când m-am întors de pe munte ,trebuia să aştern pe hârtie tot ce am întâmpinat în ultimul timp.Trebuia să ajung în iad sa pot întelege unde mă aflu.Aşa am pus cap la cap totul.
-Uite ,aici Tom iar ceilalţi sunt în jurul lui,acum a apărut şi Lara Gorat care ….uite-aici îi este locul.Ce zici,se leagă?
-Lara, mă uimeşti.
-Nu trebuie să rămâi uimită ci doar să mă ajuţi să dezleg misterul acestui lanţ.
Lara Gorat,fiica batrânilor ,părinţii adoptivi a lui Firenţe,implicată şi parteneră cu acest Vladimir care nu e altul decât fratele tatălui lui Firenţe.Bineînteles că el nu ştie nimic ,nu stiu dacă îi voi spune toate astea.Sunt sigură ca le va afla.Acum mi-am dat seama cum a ajuns Firente în munţi, ea a fost cea care a sabotat avionul,apoi a disparut.Inainte de zbor au avut discuţii aprinse în Londra,Vladimir,tatăl lui Firenţe si Lara.De atunci a dispărut,nimeni nu ştie dacă mai este în viata sau nu ,cert este că o suma destul de mare a dispărut din conturile lui Vladimir.Intâmplarea a făcut ca asemănarea dintre noi două să fie izbitoare,mă refer fizionomic.Toate astea le-am aflat azi de la avocaţi.
Incet adun piesele lipsă din puzzle.Gregory crede ca se ascunde undeva pe insulă şi e convins că tot ea este autorul accidentului soţiei lui.
-Bine,dar ceva nu se leagă,cum a apărut femeia asta,cum si când a intrat in asemenea afaceri?
-Nu-I atât de important cum, ci de ce m-a ales pe mine?
-Gregory crede că totul a început cu expoziţia din New York,îţi aminteşti că nu am putut merge.
-Dar Vladimir?...
-Da.Vladimir e cel care obţine totul,îi plăcea să aibă tot ce aveau ceilalţi,la fel şi parinţii lui Firenţe ,prea tineri pentru ai putea fi.
-Cine-a spus că sunt părinţii lui naturali?nimeni .Firenţe a fost răpit pe-atunci pentru un alt şantaj,numai că nu a mai fost dus la final.Bătrânii din munţi au toate datele reţelei bine ascunse.Acum întelegi de ce vreau să mergem în munţi impreună?
-Bine dar cum vei afla fără ajutorul lui Firenţe dacă nu-I spui?e cam greu.
-Nu e greu deloc,undeva în apropiere trebuie să fie ceva în pământ.Vom afla.
...
Tom ajunge în Sankt Petersburg înainte de miezul nopţii,atât oboseala cât şi teama întâlnirii cu Vladimir îl agitase.Gândul la banii transferaţi la furie îi aşternea numai secvenţe morbide,nu ştia cum va ieşi din toate aceste încurcături.Toţi ceilalţi din maşină erau tăcuţi frământându-şi mâinile.Strada îngustă ce ducea spre vila imensă din capătul golfului părea interminabilă,luminile de pe marginea străzii, înghiţeau bolizii ce derulau în goană la acea ora.Un loc bine ferit de ochii celor de rând şi ai curioşilor începea din străduţa lăturalnică pavată cu piatră ce tăia o mica lizieră de pomi,neîngrijită,dându-ţi impresia unei păduri oarecare.Intunecată fiind,n-ai fi crezut că la marginea ei se află un adevărat imperiu,.vile imense împraştiate şi bine camuflate de copaci imenşi.In capătul parcului bine trasat cu ronduri florale şi garduri vii se întrezărea reşedinţa aşa zisului ,,Marele Vladimir,,totul părea ireal pentru cei trei care aveau să ajungă pentru prima oară în acest loc .Mansarda din sticlă ,era continuată de o terasă fixată pe piloni de marmură unde Vladimir îsi savura în linişte reuşitele privind la codul ce forma rondurile florale ,câteva litere dintr-un alphabet vechi ,bine interpretate,descifra numele întregii reţele şi locul unde puteau fi gasite documente de valoare ce conţineau date exacte cu ceea ce facuse în ultimii 20 de ani.Nimeni nu şi-ar fi dat seama de acest lucru,singura persoană ce descifrase acest cod,dispăruse imediat după cea mai mare afacere făcută vreodată,şantajându-l.Aleea ce ducea către intrare era luminată difuz de lămpi incorporate în pavajul pietruit,fiecare lampă cu senzor de detecţie.Vladimir privea maşina ce se apropia ,cu nerăbdare.
………….
Telefonul sună ,Maya răspunde imediat,ştia ca Allan o va suna din nou.
-Maya ,de ce nu răspunzi ,ce se întâmplă cu voi,sunteţi bine ?Lara ?....întrebările curgeau una după alta nelăsându-I timp sa spună un cuvânt.După un moment de tăcere ,schiţă un zâmbet Larei ,
-Da,suntem bine ,abia ne-am întors din poiană.Tocmai ne uitam peste un plan.Maya scurtă repede conversaţia.
-In 5 minute plec,mai am ceva de făcut,nu se simte prea bine.Raspunsurile seci îi atrase atenţia Larei.
Maya ştia ca nici nu vrea să audă de niciun bărbat cu atât mai puţin de o idilă romantică,nu era genul fiorilor de o noapte,îi cunoştea felul cum poate iubi Lara şi mai ştia că în acest moment nu poate intra nimeni în viaţa ei.Strategia ei de a-I da speranţe lui Allan şi a-l ajuta într-un fel să se apropie de Lara oînfuriase.Ranile erau prea adânci săpate în inima ei,teama ce o simţea în jurul ei,Tom şi prietenii lui o bulversase dar credea că Allan o poate ajuta într-un fel să descopere adevărul ,voia să o vadă fericită.
Era o bătălie în sufletul ei,linistea Larei ş ice îşi dorea ea era mai important.
Zilele se scurgeau ,aşteptarea era apăsătoare pentru Allan,gandurile I se duceau mereu către Lara,de câte ori îi forma numarul avea teama de refuz ,Maya nu-I mai raspundea nici ea.Devenise irascibil cu cei din jur,Otto nu-l mai înţelegea ,Firenţe şi-a dat seama din prima seară când urcase la cabană de Allan că avea ceva mai mult decât un simplu interes professional în privinţa Larei.
-Ce naiba are Allan de e morocănos,de ce e nervos?
Razând Firenţe ,-sun-o tu pe Lara şi spune-I ca cineva în munţi o iubeşte.
-E îndrăgostit?E tâmpit.Ce i-a venit,unde o mai vede el pe Lara?
-Allan,ce vrei să faci,cum vrei să ajungi la ea?Las-o,are destule probleme de care nici ea nu ştie.
-Firenţe,numai tu mă poţi ajuta să ajung la ea,nuştiu dar trebuie să o văd.
-Dacă ai răbdare o vei vedea.promit.
…
-Gregory ,nu trebuia să-I spui Larei,ştii că e în stare să scormonească pentru a afla adevărul.ar fi prea devreme să afle şi Firenţe adevărul.
-Sigur dacă va afla ,nu va spune nimănui,dorinţa ei este să scape de Tom, nu vrea altceva.Si-a dat seama de confuzia si jocul lor.E mai inteligentă decât am crezut.Ii vom fi în umbră,nu o putem lăsa tocmai acum.
-A început să-mi placă femeia asta!...
-Gregory ,nu te prosti,ştii foarte bine că nu vrea să auda şi-apoi vrea să plece,ce faci?
-Poate o conving să nu ….visez cu ochii deschişi Toni,visez,măcar atât pot face,deşi ar fi ceva.
-Aruncă-ţi un ochi pe dosarul lui Vladimir şi spune-mi dacă vezi acelaşi lucru,pâna ce termini o sun pe Lara.
-De ce?
-Să beau o cafea cu ea,ne gaseşti sus.
Gregory avea câteva întrebări fără răspuns referitor la cazul ei ,la accidentul soţiei,la Vladimir şi toata gloata de nemernici.Nu reuşea să afle de când a început tot acest calvar .
-Dacă aştepţi 10 minute,sigur.
Lara,în acea zi avea un aer proaspăt,îmbracată specific ei,clasic,rafinat cu un parfum discret,se aşeaza în faţa lui Gregory,făcându-l pe acesta să o privească îndelung,câteva secunde s-au privit reciproc fără să scoata un cuvânt apoi,
-Buna Gregory,am ajuns…
-Gregory,unde eşti cu gândul?
-Te priveam ,mă gândeam,trebuie să vină cafeaua,mai vrei altceva?
-Lara zâmbi ,nu,nu mai vreau.Deşi nu erau adolescenţi ,se comportau ca atare.
-Gregory,trezeşte-te ,nu avem timp de copilării.
-Ai dreptate.
-Care e scopul invitaţiei sau doar ai vrut să mă vezi?
-Da,doar să stăm câteva clipe împreună,Toni va veni şi el.
-Lara,ma bucur să te revăd!
-Buna Toni.
-Băieţi,ce e cu voi?ce veşti îmi aduceţi?
-Doar să ne vedem ,când mergi in munţi,te-ai hotărât?
-Nu.Momentan nu pot.
-Mergem impreună,ce zici?
-Am spus nu,nu acum.
-Bine,cum vrei tu.
Cei doi se privi întrebători,ştiau că plănuieşte ceva.Gregory îi zîmbi discret abordând un subiect de rutina pentru a destinde atmosfera terminându-şi cafeaua.
-Toni,ce-ar fi să mergi singur în munţi într-un loc să vezi ce te interesează referitor la Vladimir şi toată afacerea asta murdară?
Inmărmuriţi o priveau ca pe un avertisment,un ordin.
-Unde?dece eu?
-Tu vei merge mâine,eu cu Gregory peste două zile.Iţi dau toate indiciile.
-Bine,
-Bine domnilor ,ne revedem peste doua zile,eu am ceva treburi de rezolvat,se ridică salutându-I si plecă în grabă.
-O facem şi pe asta,de ce nu?
…..
Privindu-l furios dar totodata reţinut Vladimir, îi aruncă câteva hârtii lui Tom care se împraştie pe toată masa.Tom fără să stea prea mult pe gânduri reacţionează din instinct ridicând tonul .
-Vei rămâne în Sankt Petersburg ,am ceva pentru tine.Tom nu ştia la ce să se aştepte dar încuviinţă,transpiraţia şi neliniştea îl stăpâneau.,,ce-o fi, o fi,,Lara mi-a făcut-o,,Atât îi trecu prin cap.
Unul din oamenii lui Vladimir îi sustrase telefonul şi-I întinse cheile unei maşini.
-Mîine vei pleca pe insulă,acolo vei afla ce trebuie să faci,până atunci vreau să vezi aceste hîrtii.
Tom nedumerit aştepta din clipă în clipă să-I spună despre bani,Vladimir voia să afle despre Lara,Lara Gorat nicidecum de Graft.
Fotografiile ce le avea desluşise că defapt nu era acea femeie care o căuta.Oarecum dezamagit voia ca Tom să fie cel care o va gasi pe adevărata Lara.Tom avea un stil aparte de a intra in conflicte .
Vladimir ştia că odată ajuns pe insulă va fi prins.Nu mai fusese de câţiva ani.Lara Gorat era bine ascunsă în această zonă,ştia că are o altă înfaţişare şi este bine păzită.
-Tom vreau să mi-o aduci pe Lara.In două luni ne vedem aici.Nu accept refuzuri.
-Lara Gorat nu este Lara Graft,întâmplarea a făcut ca ea să aibă aceleaşi trăsături şi situaţia financiară ,tu ai ascultat discuţiile între mine şi fratele meu şi ai acţionat .Vreau să scapi de Lara Graft cât mai repede,altfel voi scăpa eu de tine nu înainte de ceea ce ai de făcut.Lara Graft e mai inteligentă decât o credeai,numele meu a ajuns în mîinile cui nu trebuia.Sunt căutat.Opreşte-o.Eu voi merge în munţi iar tu …dupa Gorat.
…….
Toni respectă planul făcut de Lara,după miezul nopţii ajunge in munţi,Otto îl aştepta în locul stabilit,schimbă maşinile şi urcă la Firenţe,Martin déjà era pregătit,trebuia să-I distragă atenţia lui Firenţe.
-Mergem la cabana neagră azi,ce zici?trebuie să verificăm dacă cei doi nu au trecut pe-acolo.
-Da,tocmai voiam sa urc.
Toni,trebuie să rezolvăm repede,în spatele popasului ,vino,acolo trebuie să fie locul,Firenţe nu a vrut să intre niciodată,spunea ca nu-I nimic important.
O adevărată arhivă bine păstrată.
-Le luăm, sau ???
-Nu,nu.Facem câteva poze şi plecam repede.
Otto ştia că nu e de-ajuns şi că mai bine le ia cu el,
-Stii că Vladimir vine în munţi zilele astea?
-Nu,cum ai aflat?
-N-am aflat,Comisarul se grăbea să plece înainte de zilele astea cu orice preţ,mi-am dat seama din discuţia cu el,pomenise numele lui Tom şi defapt era vorba de Vladimir,va dispărea la fel ca ceilalţi.
_Deci ăsta e motivul pentru care Lara m-a trimis in munţi,să intru in posesia hărţilor inaintea lui Vladimir,sigur s-a ghidat iar pe una din viziunile ei,de această dată ne-a trimis la ţintă.Bravo Lara!
-Poate scăpăm de acest calvar,iar Gregory se linişteşte.
-In staţiune sa cazat o femeie dubioasă,Sora spune că ne-ar putea interesa ,ce zici mergem până acolo?
-Otto,să nu-mi spui că e adevărata Lara Gorat?ar fi nemaipomenit să-i prindem pe toţi.
-Nu prindem pe nimeni,cred că nici ei nu ştiu că se vor întîlni toţi,vom vedea,toata echipa e împrăştiată în munţi,ar fi bine să-I luăm ca din oală.
-Nu,noi vom savura din colţul nostru.Allan abia aşteaptă.Stii?Allan o place pe Lara,când vine aici?
-Hm,vine cu Gregory peste doua zile,dar ar fi bine să-I spun ce se întâmplă aici.
-Gregory,ia-o pe Lara şi vino azi,trebuie să fii aici pâna la miezul nopţii.Avem surprise.
-Bine,o sun .
Allan o zăreşte pe Lara in restaurantul obişnuit.Lara?mă bucur să te revăd,….
-Scuzaţi-mă,v-am confundat.am crezut….
-Gorat,Lara Gorat!Allan rămâne nemişcat cu mâna întinsă,-Allan,Allan,,,,o examinează amănunţit,mirat …
-Nu cred că ne cunoaştem deşi am fost de multe ori aici,cândva era refugiul meu de relaxare.
-O zi plăcută vă doresc,scuzaţi-mă…
Allan era confuz,îl sună repede pe Otto,
-Otto ,ce dracu se întamplă,s-a cazat o femeie jos ,spune că e Lara Gorat ,m-am tâmpit eu sau seamănă perfect cu Lara?
-Află câte zile stă în munţi şi vorbim la miezul nopţii,vine şi Lara cu Gregory.Eu sunt cu Toni sus.Te aşteaptă Sora,mergi la el.
Allan simţea bucuria revederii cu Lara ,teama pentru ea şi labirintul în care intrase că-I zăreşte ieşirea.
-Sora,ce facem?
-Stam deocamdată,aşteptăm ,Vladimir e dincolo de munţi,Lara Gorat şi ea ,Lara cu Gregory sunt aici în câteva ceasuri ,în sfârşit se termină toată şarada.Hai să pregătim motoarele,ne vor trebui.Toţi sunt la locurile lor.
-Spune-mi cum s-a ajuns aici?şi de ce Lara?
-Ea a fost implicată indirect,tot ea a scos la suprafaţă ceea ce face Vladimir fără să-şi dea seama datorită lui Tom,se pare că e pe ultima sută de metri acum ,l-a trimis pe insulă dupa Lara Gorat numai că ea este aici,Tom va fi eliminate.
-Si Lara?am înţeles că ,,
-Nu.totul a revenit la normal,Lara va sta pe vârful din faţa noastra o perioadă,cabana de langa refugiu,o ştii?
-Da,sigur,de ce?
-Trebuie.Sora îl privi zâmbind pe Allan,am înţeles ca vrei să o vezi,acum o vei vedea de câte ori vrei….
-Ce repede circulă informaţia!
-E? asta am de facut,să aflu totul…
-Hai să vedem ce face doamna noastră misterioasă şi să aflăm motivul venirii aici.
…
-Aş vrea să se termine mai repede,apoi vreau să mă ascund undeva în munţi să-mi pun ordine în gânduri,să uit acest episod.Oare pot?
-Cum să uiţi Lara?au trecut ceva ani de la moartea soţiei,e cumplit,nu pot uita,tu crezi că poţi şterge ataţia ani din viaţă?e greu.Au tăcut multă vreme,în munţi,noaptea era stăpână,liniştea apăsătoare o făcu pe Lara să-şi amintească de Allan.
-Oare îl pot vedea?as vrea să pot vorbi cu el şi să-l privesc în ochi,numai atât.
-Lara,Lara unde te gândeşti,oprim să bem ceva sau mergem direct la hotel?
-O!da,o cafea mi-ar prinde bine.
Ploaia cernea ,era acea ploaie care îi plăcea Larei,ar fi vrut să se plimbe,să se ude pâna la piele dar timpul nu era de partea ei ,oboseala acumulată era vizibilă pe chipul ei.Parcarea din spatele restaurantului era închisă ,doar o maşina de teren care îi atrasese atenţia lui Gregory.
-Lara,rămîi pe loc,Voiai sa-l cunosti pe Vladimir?acum poţi.
-Maşina asta am mai văzut-o ,nu e Vladimir,sigur nu e el.hai să vedem.Restaurantul gol,nu e aici,a urcat pe joss au e în altă parte?
Toni,Vladimir e aici.
-Stiu ,e dincolo de munţi,
-Nu,e jos ,maşina lui e în faţa mea.
-Atunci nu mai sta acolo ,urcă repede ,avem treabă.
-Hai Lara,urcă,ne aşteaptă Toni.
-Bun.A găsit ce trebuia ,indiciile mele au fost bune.
După multă vreme cei doi zâmbeau,in prima serpentină îi aştepta Allan.
-Allan?
-Gregory,urcaţi în masina mea ,Martin o va lua pe-a ta,Ne întoarcem la Sora,toţi vor veni acolo.
Trecuse de miezul nopţii,Toni cu Otto intră şi incep să studieze fotografiile care nu arătau mare lucru,Otto scoate hărţile şi le întinde pe masă .Era însemnat aşa cum banuiau.Un desen identic cu aranjamentul gradinii din Sankt Petersburg îi atrase atenţia Larei.
-Acest desen l-am mai vazut în telefonul lui Tom acum câţiva ani.L-am întrebat si spunea ca i-ar plăcea .
-Sora l-a descifrat repede.E locul de unde aţi luat voi harţile ,iar aici e în Regatul Unit,Aici stă adevăratul Vladimir.
-Deci mâine îi vedem pe toţi.Vreau să se termine.
Răbdare Lara.Mîine o vei vedea pe cea care ţi-a furat identitatea si de ce.
-Lara ,tu vei dormi aici ,noi avem treabă ,vom veni dimineaţă,Allan va rămâne cu tine.
-In sfarşit se văd,fericirea se citea în ochii amîndurora.
Au vorbit pâna dimineaţa fără să se atingă,au reluat firul poveştii pâna au ajuns în acel moment.
Lara simţea cum se înfiripă ceva între ei ,Allan o sorbea din priviri,era acea dragoste neîmpărtăşită,îi era teamă să-I spună ce simte pentru ea,Lara nu voia să se gândească la iubire.Subiect tabu pentru ea.
-Allan vreau sa dorm,vreau liniste, să fiu eu cu muntele,atât.
-Aşteaptă,mîine vei vedea cabana unde vei avea toate astea.Totul este pregătit Lara,noi îţi suntem alaturi.
-Cine sunteţi voi,de ce v-aţi implicat în acest scandal?
-Lara, noi urmărim de multă vreme acest caz,toti suntem acoperiţi pentru a-I prinde pe Vladimir cu toţi ai lui mai puţin Firenţe.Acum a revenit si Lara Gorat,adevărata Lara care este vinovată de tot ce ţi s-a întâmplat.Azi am aflat ca Tom a vrut să se răzbune pe un fost amic de cărţi câştigându-I iubita la poker ,Intâmplarea a fost ca nu o cunoStea personal doar numele ,Lara Gorat,crezând ca tu eşti.
Aşa ai căzut in capcana vieţii şi a lui.Restul ştii.Sora ştie totul.Acum s-a terminat.
-Otto o duc pe Lara la cabană,nu cred că e bine să o vadă pe Gorat,e prea obosită,într-o ora se luminează,vreau să trec munţii.
-Ok.Rămâi cu ea pâna venim şi noi.
După multă vreme se simţea liberă,protejată,ştia că acest calvar s-a terminat,că viaţa ei începe să aibă altă culoare.Soarele înţepător îi dădea strălucire pronunţându-I verdele în ochii mari bine conturaţi.
-Dă-mi mâna,te duc undeva să asculţi liniştea.
-Nu acum Allan ,vreau să dorm ,sunt foarte obosită,ar fi bine şi tu să încerci pâna vin ceilalţi.
Lara nu obişnuia să doarmă mai mult de două ore dar în acea zi se trezi cu Allan lângă ea privind-o,era 4,00 după amiază.
-Trezeşte-te,trebuie să manânci ceva.
-S-au privit pentru a doua oară vorbindu-şi cu ochii,Allan ar fi vrut să o ia în braţe să o sărute,era fericit că este lîngă ea,că o poate atinge,simţea că va fi iubirea lui,se îndrăgostis e de ea.
Au mâncat împreună,s-au plimbat de-a lungul râului,la întoarcere Sora cu ceilalţi îi aşteptau.
-Lara,totul s-a terminat,acum poţi pleca liniştită din ţară.
-Dimineaţă a venit şi Clisa,Lara Gorat a fost speriată de apariţia ei.Clisa avea argumente solide împotriva celor doi şi am aflat că Tom este Inchis pe insulă de oamenii lui Gorat,ea venise pe munte după Lara,acum …
Allan a reacţionat foarte repede.-Unde pleci ,de ce?cât stai?
-Acum sunt aici dar în câteva luni vreau să plec dacă termin ce mai am de făcut.
-ce vrei să faci?te ajut.
-Allan,vreau să scap de acest gunoi care m-a ruinat din toate punctele de vedere.Nu vreau decât acea blestemată de hârtie,în rest las totul şi plec .
Allan se abţinea să nu-şi arate furia.
-Bine dar o să ţinem legătura,promiti?
-Aşa va fi.Acum tu trebuie să te ţii de promisiune.
Ochii lui Allan scanteiau de fericire că este de accord.
Lara,rămai cât vrei aici,ţinem legatura ,noi trebuie să plecăm ,mă suni cand esti pregătită să vezi oraşul ,voi veni dupa tine.
Ii privi pe toţi cu ochii în lacrimi.
-Va mulţumesc pentru tot ce aţi facut pentru mine.
-Lara,fără tine,defapt fără Tom nu am fi reuşit,noi îţi mulţumim.
-Allan rămâi aici.
Trecuse două săptămâni,Lara îşi revenise în mare parte,aerul muntelui îi ştersese tristeţea,îşi făcuse planuri mari pe viitor.Dimineţile însorite o înveseleau,îi dădeau puterea de a merge mai departe.
Allan o vizita mereu,făcea parte din programul lui de zi cu zi ,Sora ştia că e îndrăgostit dar cities acest lucru şi în ochii Larei.
Allan ,Lara va pleca,vei suferi,nu sta mult în preajma ei,iubirea este dureroasă dacă nu e împărtăşită.
-S-a întâmplat,nu ştiu când dar s-a întamplat,aş vrea să-I spun toate astea dar…
-Stie,ştie ,
In acea dimineaţă I s-a părut cel mai lung drum până la cabană,un amestec de dorinţă,iubire,tristeţe,incertitudine îl bulversau.Cabana era deschisă,la acea oră ştia că doarme,se obişnuise să o trezească,să o privească scufundată în aşternuturile moi,să fie el cel pe care îl vede zâmbindu-I,doar că Lara nu era.Cateva clipe mai târziu îl aude pe Igor în josul râului,era cu Lara.
-Cum a ajuns Igor aici,de când a venit?
-Hei?bună dimineaţa,aseară a venit cu Firenţe şi Martin,Igor a rămas cu mine,ne cunoaştem de multă vreme,-/ce faci?
-Lara,m-am speriat când am vazut uşa deschisă în larg şi pe tine nu în cabană…
Allan se apropie de Lara,o ia de mână fără să-şi dea seama ,se privesc fără cuvinte apoi îmbrăţişarea strânsă le face inimile să bată la unison.Lara ar fi vrut să se lase pradă sentimentelor dar ştia că va pleca şi nu-l va mai vedea.
-Allan ,l-am sunat pe Gregory,peste câteva ore voi pleca.Mulţumesc.
-Mai rămâi câteva zile,vreau să-ţi arăt cateva locuri superbe.
-Mă voi întoarce,promit,dar azi trebuie să plec.
Spontaneitatea Larei îlfăcu să vorbească incoerent,,Eu te iubesc ,cum să fac să vezi acest lucru?,,
Vorbise in şoaptă crezând că nu va fi auzit dar Lara zâmbi simţindu-se stransă de braţele lui Allan.
-Allan,eu,eu ……apropiindu-şi buzele de ale lui,-de ce eu?sarutându-l uşor.
Au rămas îmbrăţişaţi mult timp,smulgându-I din visul iubirii, glasul lui Igor care privea spre cabană.
Martin cu Firenţe, au venit după mine.Hai să ne întoarcem.Promit că revin curand şi vomcutreera munţii împreună.
-Lara ,Gregory este aici intr-o oră,ne aşteaptă la Sora,Allan vii cu noi?
_Da,sigur.Lara vine cu mine,voi luaţi-l pe Igor.
Cei doi râdeau întorcându-se.
-Hai Igor,vino cu noi.Allan e pierdut,nu va rezista fără să o vadă,vom vedea cât de repede pleacă după ea.
Allan era fericit ,era împreună cu ea ,Gregory,îmbrăcat sport avea o alură care nu te lăsa să fii indifferent,îţi atrăgea atenţia imediat.
-Lara?se apropie de ea şi o îmbraţişează,eşti bine?arăţi superb îmbrăcată în razele soarelui,te-ai relaxat?
Am o surpriză pentru tine,urcă.
-Imi iau rămas bun de la Sora,imediat vin.
Allan o privea cu atâta iubire,ştia că şi ea simte la fel dar nu ştia ce vrea Gregory.
Lara se apropie de Allan,îl priveşte fix,-am promis ,mă voi întoarce,curând,sărutul tandru îi confirmă că aşa va fi.
-Pe curând Allan!
-Las-o ,uit-o,nu se mai întoarce.
Allan nici nu auzea ce spune Sora ,îi răsunau doar cuvintele ei,avea ceva ce se întiparise în mintea lui ,parfumul unic al Larei.
Muzica de la bordul maşinii,violină îi obliga pe cei doi doar să se privească din când în când,Lara gândindu-se la ultima îmbraţişare a lui Allan.
-Care e surpriza Gregory?
-Doamna mea ,trebuie să înveţi să ai răbdare,vei fi răsfăţată câteva zile.De data aceasta vei face ce spun eu,vom merge într-un vis unde vom uita de toate,relaxează-te.
-Bine dar aş fi vrut să merg acasă,aş fi vrut să vorbesc cu Maya,am atatea să-I spun.
-Vei vorbi dar nu acum.
Telefonul Larei suna pentru a doua oară,Allan,
-Nu am auzit,îmi pare rău,
-Mi-ai promis,te voi aştepta….te iubesc Lara!..
-Iar eu, voi veni….
In mintea Larei era un război al gândurilor,ceva îi spunea să-l accepte pe Allan dar în acelaşi timp voia să se rupă de aceste locuri care nu o făceau decât să îngenuncheze în faţa celor trăite.
-Am ajuns.
O casă de lemn in mijlocul pădurii cu veranda îmbrăcată cu muşcate roşii si albe era tot ce-şi dorea Lara în acest moment,leagănul undeva în colţul verandei se mişca încă,semn că mai era cineva,un şevalet acoperit cu o pânză părea a fi decorul din casa ei de vacanţă unde nu mai fusese de multă vreme.
-Ce este aici,mai este cineva,sau doar noi doi?întrebă Lara cu ochii mari.
-Gregory,zâmbind,-doar noi,doar noi doi….
-dar leagănul ?..
In spatele Larei ,cu paşi tăcuţi Maya,Toni si Otto, -Gregory râdea privind-o nedumerită,speriată.
-Lara?
-Maya?hei,sunteţi toţi aici?ce se întâmplă?De ce?
_Am vrut să fim cu toţii înainte de plecarea ta.
-Dar eu nu plec acum ,înca nu am terminat.
-Lara,aici vreau să uiţi,vreau să te simţi bine.
Seara au vorbit până târziu stând pe veranda scăldată în parfumul serii,simfonia pădurii învăluia chipurile lor obosite,aşternându-le zâmbetele uitate de ceva vreme.
Gregory o înfăşoară pe Lara cu un şal,apoi o îmbie la plimbare pe cărările croite în apropiere.O cuprinde de mijlocul subţire ca şi cum ar fi fost doi îndrăgostiţi.Lara simţi fiorul ce-l transmitea corpul lui Gregory.
Paşii leneşi prin frunzele dorminde de vreme,lăsau impresia unui vals pierdut în noapte,Lara se lăsă dusă de farmecul nopţii îmbracate în magia lunii ce reflecta în ochii lor .Amândoi erau cuprinşi de un sentiment aparte,deşi nu voia să creadă că este iubire,simţea cum Gregory voia să spună ,voia să-I arate,îl simţea din ce în ce mai aproape.N-ar fi vrut să-l jignească,îl plăcea ca bărbat dar nu voia să-l piardă ca prieten,ştia ca nu va dura prea mult ,îl voia în viaţa ei aşa cum l-a cunoscut şi era Allan care avea farmecul lui aparte ,era ceea ce-şi dorea,era bărbatul visat de ea,nu putea uita acea privire albastră-verzuie,cristală care o îmbătase,mâinile ce o cuprinsese cu atâta caldură,voce ace încă îi răsună în ureche,nu putea uita toate astea.
-S-a lăsat rece ,hai să ne întoarcem te rog,suntem obosiţi amândoi.Mîine continuăm plimbarea.
Gregory fără a putea controla gestul lui ,ridică din sprâceana bine conturată.Un bărbat înalt cu un corp bine lucrat,brunet cu ochii de un albastru pătrunzator ,credea că o va putea cuceri pe Lara,o voia în viaţa lui,neluând în seamă discuţia purtată cu Toni.
-Nu vei putea Gregory,e prea devreme,tu o vezi cât de răvăşită este in acest moment,de ce te grăbeşti?
-nu mă grăbesc dar nu vreau să plece,atât.Nici eu nu sunt pregătit acum dar nu vreau să plece ,înţelegi?
-Nu vreau.
-Aici veneam cu familia mea înainte de accident ,de-atunci nu am mai avut curaj,iată că azi mă simt la fel, fericit.
-Lara,ai fost căutată de câteva ori,Maya n-a vrut să răspundă.
-Nu poate fi ceva important la această oră,va reveni poate mîine.Eu mă retrag ,Maya ,vii?
-Indată…
-Gregory îl privi pe Toni luând cheile maşinii,ai avut dreptate,dar nu renunţ,nu azi ,voi avea răbdare.
Unde pleci?....
Dezamăgit ,porni spre mijlocul pădurii,unde obişnuia să meargă după moartea soţiei.
-Maya ,cred că Allan s-a îndrăgostit de mine,comportamentul lui a fost mai mult decât professional,a fost ceva ce mi-a făcut inima să bată dupa multă vreme.
-Lara,ce faci?spuneai că…
-la întoarcere m-a sunat să-mi spună că mă iubeşte,au rămas undeva în mine aceste cuvinte.
-Credeam că-mi spui de Gregory,nu de Allan.
-nuştiu,e greu ,nu mă pot gandi la niciunul dintre ei,tu ştii foarte bine ce urmează,va fi o perioadă la fel de stresantă.nu pot alerga între iubire şi ceea ce am de terminat.Categoric nu.
-Mîine vreau să plecăm .Voi pregăti ceva pentru expoziţia din Londra,nu voi merge dar voi trimite lucrările,vreau să intru într-un con de umbră pentru un timp scurt ,da ,poate mai mult ,de câţiva ani cine ştie?...
-Lara,te-a sunat Allan de câteva ori,răspunde-i.
Mîine dimineaţă dacă nu uit.
Drumul spre casă a fost căt se poate de plăcut ,Lara cu Gregory au vorbit despre orice numai despre acel moment de apropiere nu.Maya cu Toni erau în urma lor.
-Da Allan,mai avem câţiva km şi ajungem,ce s-a întâmplat?
-Voiam să te întreb de Sora ,nu-l găsesc,ce ştii?
A fost cu noi,se întoarce astăzi,caută-l mai tarziu.
-Cu voi?care voi?
-Eu sunt cu Lara în maşina iar Toni cu Maya,ne-am oprit la casa din pădure cateva zile,imi pare râu că nu ai fost.
-N-am ştiut ,nu mi-a spus nimeni…
Lara nu respira ,voia să-I audă glasul,ar fi vrut să vorbească cu el.
-Bine, drum bun.
Furia lui Allan era din ce în ce mai vizibilă.-Gregory cu Lara?trebuia să-mi dau seam ace urmăreşte,nu,nu cred că Lara ar accepta ,sună-ma Lara ,trebuie să te aud,nu,nu cred ca era cu el ,m-ar fi salutat ,ar fi spus ceva .
-Lara e a mea,numai a mea….Restaurantul unde obişnuia să meargă era în apropiere,comandă un whisky,îl bea prea repede,
-Allan ,ce e cu tine ,probleme în dragoste?
-Se vede?vreau să beau,atât.Mai vreau unul…
Apoi plecă furios.Viteza deşi mare pentru serpentinele ce se derulau ,I se părea că nu este de-ajuns.
Sora nu era ajuns.Vodka lui Sora l-a făcut să-şi iasă din minţi.
-Hei?ce-ai păţit de bei?
-Agresivitatea lui Allan îl opri pe Sora,-De ce nu mi-ai spus că mergi la Gregory,de ce nu mi-ai spus că Lara e cu el?Ati stat acolo atâtea zile,de ce nu mi-ai spus?
-Allan, potoleşte-te,nu s-a întâmplat nimic,întradevăr am fost cu toţii,nu ţi-am spus,aşa este ,dart e-am oprit să nu reacţionezi ca acum.Nimic nu s-a întâmplat ,nimic.Lara a stat cu noi.Era târziu când a văzut apelul iar dimineaţa am plecat fiecare.
-Lara era cu Gregory,sigur e ceva între ei.
-De când te preocupă cu cine e Lara?spuneai că vei renunţa.
-Nu pot .De ce nu mă sună?
-Sun-o,cred că a ajuns acasă.
-Uite,vezi nu răspunde,e cu el…
-Eşti beat,dormi şi mîine o suni din nou…
Casa Larei era luminată difuz,semn că era cineva înăuntru.Tom nu avea cum să fie,asta o liniştea.
-Bun venit Lara.Erfet,încă nu dormea,răsfoia un album vechi cu amintiri din familia lui.
-Erfet,de ce nu dormi,eşti singur?ce veşti îmi dai?Eşti trist,ce s-a întâmplat?
-Nu,nu sunt.Totul este în ordine,poate tu îmi spui ceva să-mi apară un zâmbet pe chipul meu obosit de vreme.Lara,te ştiu de când aveai bentiţa pe cap,ce sa întâmplat cu viaţa ta,unde sa rupt acea linişte şi pofta de viaţă din tine?vreau să o văd pe Lara de-atunci.
-Mă vei vedea ,mă vei vedea curând Erfet,în câteva luni va reveni totul la normal.
-Inainte îmi povesteai totul,acum aproape că nu te mai văd.
-Iţi voi spune Erfet,îţi voi spune….
-Tom nu va mai veni aici,cel puţin o perioadă,timp în care voi arunca tot ce ţine de el.Am nevoie de ajutorul tău.Vom căuta altă casă în alt oraş,vreau să uit acest loc.
-Asta da veste bună,cum de te-ai hotărât?ma bucur pentru decizia ta,voi fi alături de tine.
-Erfet?!..nu pot să cred că eşti de-acord!..
-Lara,eu sunt un simplu om,îmi văd de ale mele dar de câţiva ani nu-mi place ce se întâmplă,poate că schimbarea care vrei să o faci va fi spre bine.
-Voi lua o casă mai mică, cred că te voi lăsa pe tine să alegi,am încredere în tine.
-Acum odihneşte-te,eşti frantă,noapte bună pentru cateva ore..
-Noapte bună Erfet,
Cine să doarmă,era oarecum fericită,Vivaldi începu să îsi lase frânturi din corzile atinse cu grijă prin toată încăperea,baia fierbinte cu arome bine alese îi catifelase pielea şi îi dadu o culoare aparte.Cufundată în canapeaua din living se lăsă pradă gândului către Allan.Doar o poveste de-o zi,nimic mai mult.
Trecuse de 10.00,