AURELIAN TITU DUMITRESCU – „ANTUMELE”, EDITURA LITERA, 1985

În momentul apariţiei volumului care face obiectul atenţiei noastre critice în momentul de faţă, poetul Aurelian Titu Dumitrescu era deja impus în peisajul literaturii române, peisaj în care mai toţi congenerii săi începuseră deja a-şi tăia felii din tortul gloriei. În com- paraţie cu ei, poetul acesta, nedându-şi cu nimeni coate, neîngrămă- dindu-se la masa festivă a cenaclurilor în vogă pe atunci, închis în sine ca într-o cetăţuie, aducea ofrande (doar) frumuseţii Muzei, pe altarul căreia jertfea cuvinte îmbălsămate de sensuri.

După un debut în forţa cu volumul „Iubire de pietrar” (Editura Scrisul Românesc - Craiova, 1982), după o „Antimetafizică”

semnată alături de „îngerul blond” al literaturii române, poetului nu-i mai rămânea decât să-şi păstreze curat spiritul şi pasul spre aceeaşi cale. Ceea ce a şi făcut.

Apariţia „Antumelor” a răsfrânt o cu totul altă lumină asupra acestui poet care-şi începe vieţuirea literară semnând poeme de dra- goste, poeme în care întreg zbuciumul său existenţial era pus pe tava pagii albe, la discreţia cetitoriului. Este întâiul său volum în care ceea

ce se întâmpla în jur pare a-l interesa, a-l marca chiar. Grija mărită pentru ceea ce se petrece în juru-i, un nou registru tematic pentru acest poet, e bine surprinsă prin aceleaşi mijloace artistice. Metafora abundă şi de această dată, fluenţa imaginilor face scriitura uşor tăl- măcibilă. Poetul pune pe seama celor de lângă propriile frământări. Această sugerată detaşare îi înlesneşte sublinierea unor stări. Mai puţin patetic decât în volumul de debut, mai aplecat asupra sensuri- lor de profunzime, Aurelian Titu Dumitrescu izbuteşte un volum în- destulat de priviri introspective. Alternarea şi jonglarea cu mai multe registre lirice trădează un deja bine conturat eu poetic.

Mai mult decât atât, poetul dovedeşte şi o sensibilitate deose- bită pentru o întreagă gamă cromatică de reacţii la tot ce se petrece în juru-i. Astfel, se nasc poeme în care poetul accentuează reliefarea co- tidianului uzând de-o mai amplă discursivitate. În acest volum poe- tul amână spre sfârşitul poemului închegarea imaginii de esenţă, se joacă puţin cu răbdarea cititorului, îl amăgeşte pre acesta, canalizân- du-i, adeseori, atenţia pe false piste. Astfel, mesajul încropit în final are mult mai multă substanţă, răzbate mult mai uşor: „bătrânele vor- beau între ele/ dedesubt o lumină aducea strada/ cu un paltin înalt scuturându-se” (Copil cu cerc), sau: „perfecţiunea-mpărţea moartea- n viaţă/ morţii rupeau din timpul fericirii/ dar, iată, peste cai cădea o frunză/ perfecţiunea se-ntorcea calm, verticală” (caii de lemn), sau:

„la masă, printre cârpe, mâinile îi erau spulberate de vânt/ alt trup aşeza trecerea prin ei/ chipul o mai trezea ca un pocnet de aripă/ frumoase nevestele morţilor, plângând îşi iau înapoi frumuseţea” (Dusă de o gâscă sălbatică).

Volumul „Antumele” este rampa de lansare a lui Aurelian Ti- tu Dumitrescu spre un cu totul alt gen poetic, e întâiul său pas făcut înspre o poezie a cotidianului - gen care - a făcut furori printre con- generii săi - înspre o poezie în care grotescul din jur devine sursa po- etică, el fiind redat prin cuvinte simple, care nu capătă forţa decât prin imaginea pe care o rotunjesc.

Poemele sunt formate din crâmpeie de gânduri, frânturi de versuri intenţionat tăiate, se-ncheagă numai cu ajutorul ideii, structu- rii poemului respectiv. Joaca lui Aurelian Titu Dumitrescu nu afec-

tează profunzimile mesajului său liric. Mai mult chiar, parcă îi dă şi mai multă substanţă: „trecuseră cu sentimentul că se întorceau/ la o dorinţă veche/ traiul era o amânare a trupului ei/ ochii aveau pleoapa caldă/ rămasă singură unde începea cu ea natura/ femeia mortului călca fără sfială/ pe covorul curat doar în ziua aceea/ şi tot mai verzi urcau în ei copacii/ coroanelor în care s-au iubit” (Un râs, un hohot este că va fi), sau: „femeia îşi legase un ban de aur/ de degetul pe care nu îl mai putea deosebi de trecut/ era un sunet de pasăre moartă/ că- zând la nesfârşit” (Ceva tremura asemenea vieţii).