1 Decembrie. Ziua Naţională de la Deveselu (episod 1)

Azi mă trezesc mai târziu ca de obicei. E 1 Decembrie şi sunt bucuros că am zi liberă. De fapt mă trezeşte holodocul, cu o infuzie de docilin, doar că mai târziu ca de-obicei. Pun plicul cu cafea solubilă la fiert, mă aşez pe banda rulantă ce duce la veceu şi observ că n-am hârtie igienică. Enervat, până se fierbe plicul de cafea, mă mut în fotoliu şi holodocul porneşte holovizorul. Peste tot văd aceiaşi ştire. Ziua Naţională de la Deveselu.

În prima parte a zilei sunt programate ceremoniile oficiale, depuneri de tablete android cu coroane de flori şi jerbe de artificii, precum şi o paradă militară a sateliţilor pe orbită.

La sărbătoare vor participa atât oficialităţi din partidul de guvernământ, pLSD, cât şi cele din partidul de opoziţie, pLSD-beta.

Festivităţile de la Deveselu se vor încheia cu o masă tradiţională, cazan frecat cu fasole pe ciolan şi sărmăluţe cu funghii-polimer.

E clar, trebuie să-mi iau roverul şi să ajung urgent pe orbită la Supermarketul Bula. După terminarea sărbătorii naţionale, stocul de hârtie igienică se va epuiza. Şi nici nu s-a terminat bine a 19-a criză mondială că vom intra în cea de-a 20-a anunţată deja. Oficialităţile NWO au ameninţat România că, dacă va servi iar fasole pe ciolan, producţia de hârtie igienică va intra în recesiune. Eee căcat! Eu cu jetul de plasmă nu mă şterg la fund, să le fie clar! Să mai sperie din populaţie să stea acasă, propunând o pandemie virală, căci nu? De-obicei le reuşeşte figura!

Pe lângă astea, militantele de la MILF-EU, adică Mişcarea Iniţiativa Liberală Feminină - EU, au ameninţat atentate cu bombă nucleară la festivităţi dacă nu... mai ştie dracu ce vor, ce vor acuma? A da, vor subvenţii la şerveţele parfumate. Au fost rase toate pădurile din lume, suntem în criză de hârtie igienică şi ele vor şerveţele parfumate. Cu marţipan! Mă milf în ea de zi liberă, trebuie să plec urgent la serviciu! Membrele de la MILF-EU au reuşit să detoneze bomba nucleară la Deveselu. Şi apoi să nu le areţi limba?! Acuma trebuie să stau toată ziua la birou şi să downloadez blue-printurile de pe Gooogle Earth, să refacem urgent zona de la Deveselu.

Mai mare distracţie vor avea clinicile de clonare, până reuşesc să înlocuiască toate oficialităţile politice din partidele pLSD şi pLSD-beta, căci altfel s-ar duce ţara de râpă, nu? Aah, acuma s-a trezit şi holodoc-ul să mă anunţe că trebuie să-mi iau injecţia, că sunt surescitat şi înjur prea mult în gând. Dar mi se rupe, moarte sistemului! Astăzi mă declar anarhist. Adică am să le arăt la toţi limba! Mai întâi îmi iau roverul şi zbor la supermarketul de pe orbită să-mi iau hârtie igienică. Abia apoi plec la muncă... Mama ei de criză!

 

6 decembrie. Ziua cadourilor (episod 2)

Ziua cadourilor atât de dragă copiilor, frumoasa zi de 6 Decembrie când vine Moş Nicolae, a fost umbrită de o veste tristă. De dimineaţă, toate canalele de holomedia vuiesc neîncetat. În urma deflagraţiei cu bomba nucleară de la Deveselu de acum cateva zile, toate oficialităţile din viaţa politică au fost clonate cu succes în afară de una singură. Iliescu nu a mai fost găsit în baza de date a laboratorului de clonare. Am rămas toţi stupefiaţi. Mă jur că mi-a pierit şi pofta de mâncare, tocmai îmi preparasem o porţie de spaghete cu gustoasele funghii-polimer. Oficialităţile abia apoi au realizat. Fostul preşedinte Iliescu, fiind prezent cu câteva decade mai devreme în viaţa politică, chiar dinaintea apariţiei tehnologiei de clonare, acesta a rezistat trecerii timpului cu implanturi de cyborg. Ce surpriză, nimeni nu a ştiut asta!

În sfârşit, o ştire de ultima oră. Comitetul de Supoziţii şi Investigaţii de la Deveselu tocmai prezintă la holovizor un comunicat de presă îmbucurător. A fost găsită cutia craniană neagră a lui Iliescu, la o distanţă de 16 kilometri de locul deflagraţiei nucleare şi au reuşit să recupereze 2% din datele de pe ea. Doamne, nici eu nu ştiu cât de mult mă bucur, ceea ce mi se pare bizar, de-obicei sunt placid şi docil.

Purtătorul de Skype al partidul de guvernământ pLSD, a declarat într-o conferinţă de presă că preşedintele Iliescu, versiunea 3.0 beta, va putea fi descărcat în viaţa politică în următoarele luni de zile. Aşadar tot răul înspre relativul bine. Versiunea Iliescu 3.0 beta va avea dreptul să candideze iar la preşedinţie, chiar dacă procentul de funcţionare cerebral e de 2%. Suficient pentru un politician de marca lui Iliescu, după atâtea zeci de decenii prezent în politica lumii. Sunt foarte surescitat, nici măcar holodoc-ul nu mi-a mai atras atenţia să-mi fac injecţia, aşa imensă bucurie există pe scena politică din ţară!

Dar să revin la desfăşurarea evenimentelor. Cu ocazia sacrificiului de la Deveselu, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. a promulgat legea ca numele sărbătorii zilei de 6 Decembrie să fie schimbat din Moş Nicolae în Moş Iliescu! În această seară, în cadrul unei ceremonii oficiale, celor 2% din datele salvate de pe cutia craniană neagră a lui Iliescu îi vor fi înmânate medalia "Crucea Infanteria Stelară" pentru sacrificiul şi meritele extraordinare aduse scenei politice din ţară.

De bucurie, mă gândesc să mă loghez şi să ies la o bere cu amicii în "Terţiari Life" că în "Second Life" am jurat că nu mai intru, că deja e perimat! Şi nu mai întâlneşti pe-acolo decât MILF-EUri şi piţi octogene ce mai au şi acuma cont pe Hi5. E retrogradă atmosfera acolo tare. Hai Davai şi la delogare!

 

13 decembrie. Creditul la bancă (episod 3)

M-a trezit holodocul de dimineaţă cu o doză de dementosan. Visam ceva frumos, ceva caraghios de fapt! Visam că mă plimbam pe o creastă de munte cu o barcă pe lac. Ştiu, sună stupid dar totuşi intrigant. Când, dintr-o dată, o ventuză uriaşă a apărut de nicăieri şi m-a paralizat pentru 3 secunde. Apoi, încet, m-a supt din modul oniric în bufferul tampon de trezire. Acesta este stilul holodocului să-mi dea deşteptarea, încât serios, câteodată îmi vine să dau din picioare şi să mă enervez rău!... Să mă revolt şi să mă cuibăresc imediat la loc între tuburile de preostat, unde e cald şi bine. Noroc că-mi administrează dementosan şi instant mă trezesc calm, fără să înjur sau să-mi vină să urinez pe ventuzele sale agăţate de mine.

Astăzi, ca în fiecare zi de 13 a lunii, trebuie să mă duc la bancă. Urăsc ziua aceasta! Urăsc ziua de 13 şi nu ştiu de ce. Poate din cauză că trebuie să mă trezesc sau pentru că trebuie să mă duc la bancă? Trebuie să aibă o legătură, o corelaţie, o relaţie empirică între existenţa mea şi creditul de la bancă! Mi-am zis mereu, serios, să strâng suficiente fonduri, să angajez un avocanet şi să renegociez contractul. Sau, în ultima instanţă, să-mi cumpăr un print de drujbă virtuală din "Second Life" cu care să dau iama în banca din "Terţiari Life" şi să tranşez toată baza de date ce conţine programul cu dosarul meu de creditare virtuală. Dar nici o şansă. Ori nu am hotărârea necesară, ori sunt prea bleg, ori nu-mi ajung niciodată creditele necesare. Nu m-am hotărât încă care e concluzia finală aşa că îmi aprind o ţigară cu aromă electronică. Sunt nehotărât şi atunci mă gândesc şi câteodată chiar mă întreb: Oare ce aş face în locul meu?

Dacă vreau să fiu splendid de tot în "Terţiari Life" trebuie să am suficiente credite pentru texturi de haine şi avatari demenţi! Altfel nimeni nu ar mai socializa cu mine, poate doar animalele create aleator de către Mastermind m-ar iubi necondiţionat, până când într-o zi aş uita să le mai hrănesc şi aş rămâne iar singur pe lume şi, crede-mă, nici aşa nu e bine! Am mai încercat şi mi-a fost cam greaţă să le descarc în programul de reciclare! Gata, am luat hoverul şi am plecat la banca FMI. Acolo coadă, normal, doar e ziua de 13 şi lumea buluc să plătească creditele! În sfârşit, o holocasieră mă anunţă să intru înăuntru. Par confuz, ştiu, dar mă simt ca un xanax, euforic dar în acelaşi timp ca o piftie... Ce să fac dacă acesta e efectul dementosanului? Şi până la urmă, am de ales? Cred că nu! Nu eu sunt vinovat pentru că lumea a ajuns aşa cum este şi eu am ajuns tot aşa, euforic ca o piftie!

Ceea ce urmează în biroul de creditare am să omit să trec în jurnal, să nu fie cu supărare pentru cei care mă urmăresc, dar nu vreau să-mi acceseze chiar oricine viaţa intimă online. În fine, după nici două minute, am fost înştiinţat că n-am secretat suficient biomaterial decât pentru câteva micrograme de celule stem. Verdict: insuficient biomaterial reproductiv pentru o nouă tranşă de clonare pentru creditare! Deci sfinte sfincter, iar nu sunt eligibil pentru o nouă creditare şi rămân cu restanţe! Doamne ce m-am enervat! Am şi rugat frumos să-mi transforme valoarea stocului de celule prelevate în bitcoins - banii virtuali din "Terţiari Life", la cursul valutar de pe piaţa neagră. Mi-am făcut deja pe hârtie un plan, că de-l făceam în minte se autoalerta sistemul şi mă contacta holodocul personal. Măcar acolo, pe piaţa neagră, din celulele recoltate mai clonez o cornee, o vezică, două suprarenale şi uite-aşa le vând şi strâng suficiente fonduri pentru o drujbă cu plasmă. Vă pup cu drag, chiar nu sunt nervos, dar dacă mă vedeţi la bancă doar să nu-mi staţi în faţă!

 

22 decembrie. Revolta interioară împotriva NWO (episod 4)

Criza de hârtie igienică ne-a afectat pe toţi. Eu am rămas fără credite şi a trebuit să-mi părăsesc condomul. Holodocul m-a mângâiat pentru ultima oară cu un electroşoc uşor, apoi s-a dezactivat. Ventuzele sale s-au prăbuşit neputincioase pe lângă mine. Încep să devin depresiv, să nu-l mai simt în minte, modul cum îmi administra electroliţii, cum îmi doza balansul chimic din creier ca să nu mă mai revolt în faţa camerelor de supraveghere sau să ridic vocea mai mult decât admite legislaţia NWO!

Trebuie să mă mut în Marea Neagră. Acolo găsesc cele mai ieftine chirii de pe întreg teritoriul României şi un loc de muncă indecent la Fabrica de Alge de la Techirghiol. Acuma chiar că îmi pare rău, toate discuţiile în contradictoriu cu amicii din "Terţiari Life" împotriva măsurilor NWO, bucuria imensă pe care am simţit-o când oficialităţile din viaţa politică au zburat bucăţi prin aer cu ocazia deflagraţiei de la Deveselu, încât holodocul a trebuit să-mi dea 3 doze de docilin ca să nu tulbur spiritele. Dacă sistemul nu mă mai vrea în reţea, eu îl vreau...

Înainte să mă urc în hover, m-am oprit în faţa unui bacomat de stat şi am spus sistemului că voi munci cu spor să adun credite pentru viaţa virtuală, "Terţiari Life", că mă voi întoarce supus şi că nu-i voi mai ieşi din cuvânt niciodată. Niciodată! Mi-a fost ca o bancă de taţi şi îmi va fi foarte dor de el. Sunt extrem de emotiv şi încep să resimt sevrajul lipsei dozelor neuroleptice din organism. Am obosit, respiram tot mai greu, aşa că m-am aşezat pe o bancă din parcarea etajată. Era pustiu afară, probabil la ora asta lumea îşi primea doza de nutrienţi prin tuburile intravenoase. Mi-am desfăcut şi eu pacheţelul pregătit de holodoc şi am muşcat cu silă. Holodocul mi-a descris, înainte să ne despărţim, că arterele mi-s blocate cu colesterol şi să am grijă la epuizarea fizică şi la alimentaţie. Am mâncat din salata de usturoi, acolo pe bancă, până am leşinat.

M-a trezit o Patrulă Securizată de Reprimare şi Controlul Populaţiei cu o serie de electroşocuri şi m-a condus binevoitoare la hover. Ba chiar mi-a programat traseul, căci eu tremuram incontrolabil, şi m-au însoţit până pe orbită. Peste 5 minute am ajuns la destinaţie şi am plâns iar. Simt lipsa medicamentelor neuroleptice, simt în muşchii picioarelor o durere de nedescris, doctorul m-a atenţionat că am să fac la început multă "febră musculară"... Am râs şi i-am spus că în "Terţiari Life" sunt un pasionat al căţărărilor, că am o condiţie fizică de invidiat, că am investit enorm de multe credite într-un corp atletic şi că am alergat de două ori în Maratonul Ecuatorului. Holodocul a râs şi a spus că realitatea virtuală nu e aceiaşi cu realitatea de afară. Acum am înţeles ce-a vrut să zică, aşa că la sosire am leşinat iar.

 

1 Ianuarie. Distracţia dintre Crăciun şi Revelion (episodul 5)

 

Vreau afaaarăăă! De fapt înăuntru, vreau în "Terţiari Life"! Aici afară nu e viaţă, e tortură! E ca un tort făcut cu ură, aşa de insipidă e viaţa de afară! Dar mai bine să vă povestesc:

24 decembrie 2051

Am lucrat două schimburi ca să recuperăm ziua de 25, ce va fi liberă. Adică 6 ore în faţa benzii rulante, la Fabrica de Alge Techirghiol, până am făcut varice la buricele degetelor. Asta este, am tăiat pădurile ecuatorului si ale tropicului, cele mediteraeene şi temperate, taigaua siberiană şi tundra şi am rămas fără hârtie igienică. Acuma harvestim alge din mările şi oceanele planetei şi le facem hârtie. Altceva nu mai avem ce face. Mâncăm alge, defecăm alge, ne ştergem la fund cu alge. Apoi reciclăm hârtia la Fabrica Creponată de la Vama Veche.

25 decembrie 2051

M-au trezit nişte bubuituri în uşa de oţel a habitaclului, pesemene a venit Moşul. Moşul e şeful la asociaţia submersibilă de proprietari şi a venit să-i achit utilităţile. Dacă aş fi fost în "Terţiari Life", aş fi încălecat pe un pterrordactil şi i-aş fi fragmentat faţa în 13 mii de feţe. Îi trăgram un monster-kill, pentru tupeu! Dar aşa, l-am invitat doar la o ceaşcă de cafea din alge brune şi i-am scos doar limba pe la spate. I-am spus iarăşi păsul meu, că ureea ar trebui lăsată să se scurgă în ocean şi nu să mai plătim întreţinerea, astfel s-ar hrăni algele cu nutrienţi, ar creşte nealterate genetic, ar absorbi dioxidul de carbon din atmosferă şi am scăpa şi de încălzirea globală. Dar moşul nu şi nu, să plătim utilităţile, căci nu el face legile NWO.

26 decembrie 2051

A doua zi Crăciun, avem liber, uraaa! Am auzit că la cantină ni se vor servi sarmale adevărate, cu foaie din alge verzi! A fost minunat, am mâncat sarmale dar din foaie de E302, umplute cu leuştean marin şi labe de sepie. Apoi colindătorii ne-au cântat Inna şi Akcent feat. Kraftwerk şi la sârşitul sărbătorii am cântat toţi Deşteaptă-te EU. Şi Racheta Albă..

27 decembrie 2051

Toată ziua m-am jucat cu Mario, cu râma şi cu Tetris pe holovizor. E inumană viaţa de pe fundul mării. Chiar nu ştiu cum de-am ajuns până în prezent, şi umanitatea a reuşit să nu moară de plictiseală, atît cât am înţeles din cele 30 de rânduri publicate pe WikiLeaks...

28 decembrie 2051

Şi "Second Life" e mai tare decât să stai pe fundul mării şi să arzi oxigenul de pomană. Dar ce să fac dacă nu mai am creditele necesare de realitate virtuală? Am ajuns să muncesc cu mâinile, când puteam munci doar cu avatarul în "Terţiari Life"! Niciodată n-am să mai înjur sistemul NWO, care mi-a dat casă virtuală şi fluide nutriţionale... Acum stau cu un pahar de Hennessy într-un cafe-submarin-bar cu vedere la strâmtoarea Dardanele şi o clonă de Adriana Lima îmi dansează dezbrăcată pe masă! Deci serios, îmi vine să mă iau la palme. Doamne, ce plictiseală!

29 decembrie

Am făcut simulări de spânzurătoare pe holovizor. N-am acumulat destule puncte aşa că m-am întors la tetris şi râmă.

30 decembrie

Am luat o clonă de Lima, că aveau şi clone pe stoc la cafe-submarinul-bar, dar a început să miroasă pe la subţioară. Semn că se dezintegrează. Aşa că am aruncat-o în dezintegrator şi am tras plasma după ea. Oricum mă cam obosea: “Vreau sex, vreau doar sex! O, Zeule, de Consiliu Judeţean!”

31 decembrie

Ultima zi din an, iar deseară Revelionul! Uraaa! Mi-am cumpărat o petardă cu uraniu! Abia aştept să o detonez sub valuri!

 

1 Februarie. Din lac în puţ (episod 6)

Îmi merge din probabil în mai reprobabil! Comitetul de Supoziţii şi Investigaţii de la Techirghiol m-a scos pe mine vinovat pentru scurgerea de urină în marea Neagră. Da! Că am detonat o petardă cu uraniu de 1 ianuarie. Adică cum? Când fetele de la MILF-EU au detonat o bombă nucleară la Deveselu, de 1 decembrie, nimeni nu a zis nici mâc, nici suck, nici fâck. Fetele au relaţii, au operaţii, au menstruaţii, eu n-am! Dar să vedeţi ce s-a întâmplat. Deci am petrecut un revelion în stil barbar, cu ceai de alge brune, cu clone de Lima şi cu muzică de Akcent feat. Kraftwerk. M-am înfierbântat rău şi am aruncat o petardă cu uraniu sărăcit în wc-ul submarin a asociaţiei submersibile de proprietari. Doamne ce-am mai plâns...

S-a spart bazinul de colectare a habitaclului de pe fundul Mării Negre şi mirosul de deşeuri organice a inundat tot spaţiul subacvatic. Ziceai că eram cu toţii la împachetări cu nămol şi urinoterapie. A alergat lumea după măşti de oxigen, mai rău ca în perioada pomenilor electorale după ulei de varec şi zahăr laminat!

De aia am plâns, căci pe fundul mării, cum mâncăm şi bem numai pe bază de alge, e ca şi cum ai călca într-o turbă. Adică o turbă produsă de un elefant ce a înfulecat o tonă de prune şi un heleşteu de lapte. Adică cam cum e un şhake la Mcodland, asta am vrut să evidenţiez.

Aşa că am fost arestat şi dus cu turboliftul până pe ţărm, de-acolo cu o scară rulantă până la astroport şi de-acolo cu hoverul până pe orbită. Unde Patrula Securizată de Reprimare şi Controlul Populaţiei mi-a administrat o amendă cu electroşocuri. Apoi m-a dus la un Centru de Recrutare şi Plasare de Muncă Forţată şi m-a obligat să lucrez în folosul comunităţii. Da, am ajuns să lucrez în subteran la o mină pe orbită! Adică am ajuns miner! Cu acte în regulă de PSDM! M-am enervat şi le-am arătat la toţi limba! Mama ei de viaţă! Cum am mai spus, îmi merge din probabil în mai deplorabil...

 

1 Martie. Ziua Femeii (episod 7)

Ce minunată primă zi de primăvară ar fi fost afară de-aş fi fost conectat în Terţiari Life! Ce arome, ce ploi de stele multicolore, că aşa-i în realitatea virtuală, agăţam şnuruleţe de curcubeu de coada unicornilor maidanezi şi îi fugăream după fete ... bine, după avatare, ca nu aveai de unde ştii cine se afla de cealaltă parte a holomonitoarelor virtuale.

Aici, afară pe orbită, e dezastru! E totul maroniu cu nuanţe de cenuşiu, doar pe aleea subternă centrală e ceva agitaţie. Adică drone de partide politice împart tabletuţe android cu wallpepăruri cu ghiocei roşii, adică cei de la pLSD, iar cei din opoziţie, de la pLSD beta, împart tabletuţe cu wallpaperuri cu ghiocei portocalii. Da, asta face lumea pe orbită, că aici nu ajunge semnalul de la reţeaua virtuală, stă pe tabletuţă!

Doar cei de la pSDM, adică partidul de mineri din care am ajuns să fac şi eu parte, împart toporaşi. Nu floricelele acelea gingaşe pe care le-am văzut în documentarele de pe torrente, ci un fel de broşuri sub formă toporaş, numite aici mărţişoare. Cică era tradiţie la mineri să împarţi cu toporaşi, pe vremurile acelea plictisitoare dinaintea realităţii virtuale.

Militantele de la MILF-EU, adică Mişcarea Iniţiativa Liberală Feminină, n-au mai avut nimic de protestat în această zi, cum fac ele de obicei, ci au plecat toate să se culce. Cu cine apuca câte una. În sfârşit, e linişte pe staţia minieră de pe orbită, doar dronele astea politice împart fleşculeţe şi recită lozinci social-liberale-de-ordine-mondială! Noi, le-am zis la mişto la dronele astea "Vestitorii primăverii". Ce-am mai râs!

 

--

1 Aprilie, Ziua păcălelilor (episod 8)

Noi, când ne conectam la "Terţiari Life" în realitatea virtuală, nu ne făceam glume proaste. Nu aşa proaste ca aicea sus pe orbită. Aici lumea e dusă rău cu pluta. Nici nu ştie ce e aia glumă. Salahorii ăştia nici nu ştiu în ce viaţă ratată îşi trăiesc existenţa. Nu ştiu decât să muncească ca nişte peoni din "Age of empire", să mănânce ca nişte căpcăuni din jocul acela de tabletuţă cu "Greuceanu şi merele de aur", şi să petreacă nopţile cu păpuşi Barbi din acelea clonate din foste actriţe de filme 2D. Nişte rataţi!

De 1 aprilie noi, în "Terţiari Life", făceam tot felul de glume isteţe utilizatorilor din reţea. Nu glume din acelea răsuflate - "vezi că ţi s-a rupt textura de pe avatar şi ţi se văd biţii de la chiloţi"! Nu! Noi elaboram strategii cumplite. De exemplu, ne holoportam în avatare de oiţe, căpriţe şi cămile la chefurile şeicilor din Dubai şi special ne alegeam texturi de blăniţă roz cu paiete şi corzi sintetizatoare vocale să behăim pe efectul "Cher" ca să părem cât mai reale. Şi când începeau aceştia orgia în reţea, noi atâta râdeam de ei, mai ales că şeicii credeau că behăim de plăcere. Şi când aceştia erau pe terminate, ne transformam într-o explozie de fotoni sclipitori înapoi în avatarele noastre şi strigam "Ai fost păcălit, păcăliciuleee!" şi atâta râdeam de ei până ne scotea holodocul din reţea să ne administreze electroşocuri şi docilin. Iar şeicilor le plăcea păcăleala noastră, căci ne chema şi la anul...

Sau altădată ne înarmam avatarele cu securi, cu coase, cu bricege şi atacam Somalia. Dădeam o lovitură de stat şi schimbam guvernul de-acolo. Nici în prezent, Africa e vai de curul ei, sărăcia lipia pământului. Mai aveau somalezii o macetă, o gorilă dresată, un bolovan, un general cu kalaşnicov. Se băteau toţi ca leii cu noi. Doamne, ce ne mai distram. Când un avatar de-al nostru era omorât în reţea, acesta sărea în aer şi deflagraţia rădea jumătate de Somalia din realitatea virtuală. Asta era gluma noastră. Ne upgradam avatarele cu bombe nucleare. Atât de mult ne-am distrat cu somalezii încât aceştia au renunţat la toate lumile lor virtuale, la Terţiari, Second, Sim, Farmville, Hi5, nimic nu mai aveau. Au păstrat totuşi o bază militatră de Counter-Strike.

În schimb, aici pe orbită, pe satelitul ăsta plin de salahori ce-şi târâie existenţa departe de realitatea virtuală, numai glume proaste. Au început să urle că s-a prăbuşit o galerie din mina subterană de pe orbită, panica i-a cuprins pe toţi, unii urlau să mergem să dăm primul ajutor, alţii să fugim căci sunt şanse să se prăbuşească întreaga mină ş.a.m.d. Eu nu m-am panicat ci mi-am păstrat cumpătul şi am fugit înspre turboliftul ce ducea la suprafaţă. Acolo, lumea a strigat "Surprizăăă", toţi au râs de mine că sunt o găină de realitate virtuală şi apoi s-a lăsat cu chef. Pastile cu wiskey, bere din alge brune, ţuică radioactivă, clone de actriţe de toate felurile dansau printre buldozerele cu neutrini, pe mese plin de caltaboşi la plic, salată de alge cu micro-funghii şi şaorme cosmice. Boxele buldozerelor duduiau de cântece de voie bună, compoziţii de-ale lor, manelare dintr-acelea de Jean Michel Jarre ft. Beethoven. Ce glume de trei credite ştiu şi salahorii ăştia să facă...

 

1 Mai. Muncitoresc (episod 9)

Nimeni în viitor nu înţelege ce este cu acest "1 Mai". Cred că trebuie să fie ceva sărbătoare ecologică... Adică documentarele de pe YnoTube*, dinaintea revoluţiei virtuale, arată lumea ieşită la iarbă verde, toată zâmbet şi unsoare, balotând la litri de pastă de carne şi peturi de bere.

Dacă aş fi fost conectat la Terţiari Life, în această zi de 1 Mai, ţin minte că holodocul mă scotea din starea onirică cu un cântec idiot, ca un fel de marş. Un marş "patriotic" îmi transmitea acesta pe ecran. Eu îi spuneam să schimbe melodia, acesta argumenta că nu poate, că este trransmisă la fel peste tot în sistemul NWO. Să stau liniştit şi să ascult până se termină melodia, căci este plină de mesaje subliminale benefice şi dacă mă mai mişc mult între tuburile de preostat n-o să pricep mai nimic subliminal şi va trebui să o mai redea odată. Apoi primeam un cupon nutriţional de la McDoland şi un patch gratruit la Terţiari Life.

Dar cum în prezent, opunându-mă măsurilor NWO, am ajuns la un moment dat să locuiesc pe fundul Mării Negre, apoi dintr-o prostie nucleară arestat şi trimis să lucrez pe o staţie minieră pe orbită, sărbătorim aici şi noi un fel de "1 Mai". Dimineaţa m-a trezit iar melodia aia cretină, ca un marş dictatorial, am plecat la lucru unde am aflat că de "1 Mai" avem liber. Adică liber 10 minute, cât să bem o cană de ceai cu alge, să fumăm o ţigară electronică şi să facem treaba mică.

Cică în perioada revoluţiei digitale, ziua de "1 Mai" avea conotaţii muncitoreşti, inclusiv slogan: "Arbeit macht frei" adică "Munca te face liber". O minciună sfruntată, căci aici pe orbită nu ai cum câştiga niciodată creditele necesare să te întorci în realitatea virtuală. Toate merg la întreţinere, lumină, oxigen, apă meteorică, reciclare, pază, cotizaţie, bordel cu clone, asigurare de moarte şi şomaj.

Munceşti ca un bou şi cu ce mai rămâne mergi şi te distrezi ca un porc, să uiţi de ce mai trăieşti. Cu alte cuvinte, pe noi munca ne ţine ocupaţi într-o rutină veşnică!

* "YnoTube" sau "Your New Order Tube" - este în prezent cea mai mare bază de înregistrări holo şi digitale, cuprinzând fragmente din viaţa utilizatorilor, de la naşterea şi până la nemurirea acestora în realitatea virtuală din Terţiari Life, dar şi capturi onirice, holoproiecţii Imax de gânduri şi sentimente, înregistrări de pe camerele de supraveghere.

 

1 iunie, Ziua internaţională a Copilului (episod 10)

În zilele noastre, petrecând mai mult conectaţi în Terţiari Life, natalitatea a scăzut îngrijorător. Pământul e suprapopulat dar realitatea virtuală e practic goală. Giga-terabiţii noştri de informaţie sunt insignifianţi în imensitatea vidului virtual. Zgârie-norii urbani au devenit de fapt nişte servere imense în care suntem depozitaţi de la naştere şi până la nemurirea virtuală, conectaţi în Terţiari Life. Google it! Rar se întâmplă ca cineva să părăsească realitatea virtuală. Ori ai fost obraznic ca şi mine împotriva măsurilor NWO şi scos la muncă silnică în realitatea normală, ori ai atâţia bani strânşi cu pricepere de părinţii şi bunicii părinţilor tăi, încât îţi trăieşti viaţa normală ca şi cum ai fi în realitatea virtuală.

La mina de pe orbită, unde lucrez în folosul comunităţii virtuale, am auzit că de 1 iunie vom sărbători cu toţii Ziua Copilului. Cum dracu, m-am întrebat, că nu sunt copii pe orbită?! Ne-au încolonat pe toţi frumos şi ne-au injectat docilinel. Ştiţi ce e docilin, substanţa aceea pe care holodocul o injectează în tuburile preostat când provoci agitaţie şi înjuri camerele de supraveghere NWO din realitatea virtuală. Ei bine, docilinel e substanţa care, odată ajunsă în organism, nu doar că te face mai docil, ci îţi dă şi o minte de copil.

La început eram confuz. Nu înţelegeam de ce roiuri de mineri îţi luau zborul de pe asteroid, se înscriau pe orbita Pământului şi se prăbuşeau pe acesta ca o ploaie de stele, în explozii de acadele şi căţeluşi de pluşi. Sau alţii ridicau buldozerele neutrino în braţe şi le aruncau după colegii de muncă, aceştia în loc să se facă piftie, smulgeau câte o staţie de epurare sau un centru de exploatare şi o spărgeau în fruntea colegilor. Şi toţi minerii beau lapte cu paiul şi trăgeau pe nas pacheţele de cacao şi jeleuri. Mi-am zis, cu mintea amorţită de copil, că aşa ceva nu se poate. Şi am priceput. Eram în realitatea virtuală!

În secunda următoare am întrebat sistemul dacă eram în Terţiari Life sau doar o proiecţie locală pe orbită. Nu! Eram în Terţiari Life! Conexiune cu Pământul. Atât mi-a trebuit. M-am holoportat instant pe Pământ.

M-am dus la un Centru de Orientare Electorală şi m-am înscris îm partidul pLSD. M-am înscris şi în partidul de opoziţie pLSD beta, pentru orice eventualitate. Fiind un redus cu minte de copil, dovadă IQ-ul meu de 35, m-au acceptat cu bucurie, mi-au promis un viitor luminos, mi-au prescris pedeapsa şi imediat mi-am transferat trupul de pe orbită. N-a fost greu că deja aveam relaţii. Ce prost am fost că am stat anarhist o viaţă întreagă virtuală, protestând în faţa camerelor de supraveghere! Acum, la putere sau în opoziţie, pot să fac ce vreau. Bine, la început îmi va fi mai greu. Trebuie să-mi scot cumva docilinelul din minte. Altfel, rămân politician toată viaţa!

 

4 iulie. Date importante din istoria umanităţii (episod 11)

4 iulie 1776 - 13 colonii engleze din America de Nord îşi declară independenţa faţă de Marea Britanie şi crează Statele Unite ale Americii;

4 iulie 1950 - Prima emisie a postului de radio Europa Liberă;

4 iulie 1997 - Nava spaţială americană Pathfinder a aterizat pe Marte;

4 iulie 2012 - Guvernul Ponta reuşeşte o lovitură de stat în Parlamentul României. Constituţia este modificată şi la capitolul „Preşedintele României” este adăugat articol de final "Erată la preş. Băsescu";

4 iulie 2014 - Taiwanul atacă China şi devine în sfârşit colonie chineză;

4 iulie 2015 - Apare prima versiune de Windows pentru calculatoarele cuantice: "Windows Asta la Vista". Începe revoluţia maşinilor cuantice. Totodată apare filmul "Terminator 6: Penultimatum";

4 iulie 2017 - Coreea de Nord atacă Coreea de Sud şi astfel SUA devine şi ea colonie chineză;

4 iulie 2019 - România primeşte preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în perioada iulie-decembrie 2019. Prim-Preşedintele României, Ponta, descrie Constituţia statelor membre ale Uniunii Europene după o viziune primită de la un arhanghel ce l-a vizitat în perioada detenţiei sale între 2015-2019.

4 iulie 2021 - Daniel Preafericitul patriarh al României şi Ţinutului Secuiesc, devine Hiperfericitul patriarh al Noii Ordini Europene şi Vaticanului;

4 iulie 2025 - Daniel Hiperfericitul, patriarhul României, Ţinutului Secuiesc, Noii Ordini Europene şi Vaticanului se converteşte la Islam doar cu scopul de a ridica Biserica Noii Orânduiri a Neamurilor pe locul profeţit al celui de-al treilea templu de la Ierusalim.

4 iulie 2029 - O delegaţie din Constelaţia Orion iniţiază primul contact cu Pământul. Membrii radicali din grupul de Minorităţi Neintegrate fură motorul transcuantic al navei interstelare. Delegaţia orionă depune plângere Consiliului Galactic. Pământului i se refuză accesul la "Spaţiul Goldilocks", echivalentul "Spaţiului Schengen" de la noi;

4 iulie 2030 - Este prins şi executat pentru a 3-a oară inamicul numărul 1 al omenirii, teroristul Osama Bin Laden. Iliescu 2.0 iniţiază a 7-a mineriadă a Coloniilor miniere de pe orbită şi îl îndepărtează pe Băsescu de la primăria comunei Deveselu.

4 iulie 2033 - Uniunea Constelaţiei Orion atacă sistemul solar şi devine şi ea colonie chineză;

4 iulie 2035 - Facebook crează un joc virtual numit "Terţiari Life". Peste 98% din umanitate se transferă în realitatea virtuală.

 

23 August, Sărbătoarea naţională pe care nu ştim de ce, totuşi, o sărbătorim (episod 12)

 

Dexxx.online:

Dragnea - una din denumirile populare ale diavolului; formă de exprimare peiorativă, depreciativă, dispreţuitoare; nenorocire mare provocată de o calamitate naturală;

 

Trei luni de zile, cred că doar camerele de supraveghere ştiu pe unde-am mai umblat şi ce-am mai logat... Nu-mi aduc aminte aproape nimic. Dar nimic! Dragnea naibii!

De vină a fost docilinelul ce mi-a fost inoculat când eram încă salahor la o mină de pe Lună, undeva cu ocazia zilei de 1 Muncitoresc! Ştiam că efectul docilinelului va persista mult timp în corp, dar chiar un trimestru întreg,?! Noroc că eram în vacanţă parlamentară. Am fost mai mult confuz, deci în regulă din punct de vedere a propriei mele cariere politice, căci uite, m-am trezit consilier guvernamental la Mediu. Sincer obiectez, căci concret ce facem la Mediu n-am prea multe dovezi, numai supoziţii!

Aşa că am fost trimis în Apuseni, în Ţara Moţilor, să investighez Mediul. Cred că era vorba de cel politic! Partidele de la putere şi de opoziţie s-au plâns în ultimii ani că de acolo le-a dispărut electoratul. Participare zero la orice fel de alegeri electorale! Că-s locale, noile ordini europene, globale sau BOR-ale. Al dragnea pe ei de moţi! Cum se dezic de la exerciţiul politic, atât de important pentru partidele de la putere şi din opoziţie, adevăratele motoare ale societăţii şi integrităţii NWO! Am citit rapoarte cum, în campanii electorale, au fost trimise autocare cu candidaţi politici, cosilieri locali şi primari, apoi autocare cu scutieri şi mineri, dar toate toate au dispărut de pe sateliţii Google Earth. Nici pe radarul de la Deveselu, nu se mai vedea implant cu gps de politician... nimeni nu s-a mai întors de-acolo. Au început să-i zică locului acela, din Apuseni, Triunghiul Bocului, că-n zona Răchiţele, se născuse Boc cel Mic şi tot pe-acolo revoltătorul Avram Iancu.

A căzut dragnea pe Ministerul Mediului (cred că sigur e vorba de cel politic) şi trimis subsenmnatul pentru a investiga triunghiul apocaliptic. Cum am ajuns în Apuseni şi am trecut de satul Doda Pilii imediat am şi observat schimbarea, holodocul portabil ce-mi administra electroşocuri s-a detaşat de pe mine de parcă s-a devirusat. Era ceva în aer... era... era un ozn... Ba nu, era ozon! Nu credeam că mai există vreo zonă în România unde să mai respir ozon, poate doar pe fundul mării, din buteliile de la Fabrica de alge de la Techirgiol. Efectul constatat era că mintea mi-a devenit tot mai clară, tot mai lucidă, tot mai utilă!

Pentru că, aflasem ulterior, se bruiau semnalele subliminale transmise de către operatorii de telefonie mobilă şi de holoviziunile vedetelor mondene. Serios, nu mă mai interesa de nici o milfă de holovizor sau regie de talk-sock politic sau de Trinitatea Imax. Toate devenau clare ca unghiul de 90 de grade. Ramul creştea. Râul curgea. Camerele de supraveghere moţăiau. Moţul, în schimb, se distra. Deci toată lumea dispărută de pe radare, gps şi sistemele de supraveghere era acolo. Şi sărbătoreau toţi acolo un fel de 1 Muncitoresc, absolut în exces! Parcă m-am trezit într-o altă lume... şi, da! Chiar aşa era, în sfârşit m-am trezit la realitate. Asta era lumea. Primară. Nu Second nu Terţiari Life. Ci Iniţial Life!

Ce fain a fost, lumea mă pupa, m-au ales să învârt sticuţa, se cânta tibetan-pop, psi-rock şi moţ-folk. Apoi, prin păduri, am susţinut orgii... pardon rugi! Am vrut să spun rugi! Ne-am rugat până dimineaţa că am ajuns în locul acela ca un paradis! Ştiţi cum era? Era like, like, like către Dumnezeu!

 

Imprecaţii:

La Dragnea! - se spune, când cineva vrea să se lepede de ceva;

Ce Dragnea! - se spune pentru a exprima nerăbdarea sau nemulţumirea;

Pe Dragnea! - se spune pentru a nega ceva;

Dat Dragnea! - care pricinuieşte multă bătaie de cap;

 

 

Man Adrian

 

Man Adrian a absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii de Vest “Vasile Goldiş” Arad – filiala Baia Mare – decan de an, V.R. Ghenceanu. În perioada facultăţii a fost corespondent la ziarul local “Graiul Maramureşului” şi redactor şef adjunct la ziarul studenţesc “Noi” din cadrul univ. “Vasile Goldis”, Baia Mare. În 2011 publică volumul de satiră şi umor „Citadela de Steril”. În perioada 2002-2013 a lucrat ca şi realizator de emisiuni şi editor grafic la televiziunea “TL+” din Baia Mare. În 2005 înfiinţează studioul de creaţie grafică „Graffix Development” iar în 2013 devine co-fondator la revista de istorie militară „Tactica şi Strategia”, cu apariţie trimestrială la nivel naţional.

 

Autorul debutează în martie 1995 în revista “Flacăra”, la rubrica “Maşina de Scris” îngrijită de către criticul literar Alex Ştefănescu. Colaborează cu revistele: Altherna Terra, Lumi Virtuale, Anticipaţia, Egophobia, Pro Unione. Este recunoscut de către Dicţionarul bibliografic “Autori Maramureşeni” (Ed. Umbria, 2000) ca primul autor de povestiri ştiinţifico-fantastice din Maramureş, odată cu debutrul volumului de povestiri “Din Cronicile Luminii” publicat în anul 1999 la editura Helvetica.

 

“Îi lipsea peisajului literar băimărean ceva, anume S.F-ul. Îndrăzneşte să alunge acest gol, cu scrisul său de gen, tânarul Adrian Man. Prozele volumului de debut “Din Cronicile Luminii” atestă capacitatea autorului de a dezvolta, cu virtuţi stilistice inedite, subiecte complicate şi insolite, imaginând situaţii limită sau punând în confruntare mentalităţi, atitudini şi concepţii specifice unei umanităţi aflate în lupta pentru supravieţuire.”

Augustin Cozmuta