Sfârşitul iernii şi începutul primăverii e ca o adevărată întoarcere la origini primordiale, ca o (re)chemare la dragoste şi îndrăgostit, ca o punere a sufletului pe tavă, fără temerea că cineva se va trezi să rănească în vreun fel.
E o stare propice înălţării, ridicării spre înalturi de lumi interioare şi cer, ca un start de autodepăşire, ca o renaştere, ca o nouă renaştere mai bine spus.
Ei bine, după ce ne-am nărăvit la sărbători străine sufletului nostru – Valentine`s Day, un Imitaţio Christi făcut cerebral, ca să părem a fi în mers cu lumea - am început să riscăm trecerea-n plan secund a tradiţionalului Dragobete.


E ca o dezicere, ca o renegare a rădăcinii, ca o sfidare a iubirii româneşti.
Tocmai de aceea, Mărţişorul şi Ziua Femeii vin să limpezească apele trăirii, femeia (re)devenind centrul unui univers existenţial, indiferent dacă ne este Mamă, Soră sau Iubită.
Paleta largă de simţăminte, unitare-ntr-un fel, total diferite altfel, în funcţie de cine este şi ce reprezintă Femeia vizată, face ca tabloul vieţuirii să fie diferit de la unul la altul, deşi esenţa este aceeaşi în sine.
Ei bine, cărţi individuale sau antologii despre Femeie s-au scris şi se vor mai scrie – de la adevărate fotografieri ale realităţii până la texte de-a dreptul erotice - dar niciuna din acestea n-au cuprins şi nu vor reuşi să spună tot despre misterul şi eternul feminin.
Tocmai de aceea, pornind de la aceste considerente ideea realizării unei antologii de lirică feminină chiar în momente în care Ea, Femeia este proslăvită - stare care-ar trebui să nu fie punctiformă şi vremelnică, determinată de ţinerea unor anumite datini, obiceiuri sau sărbători! - a venit de la sine.
Văzută îndeosebi din exterior, în măreţia ei, Femeia creator se relevă acum cititorului în toată splendoarea ei interioară.
E o perspectivă nouă, o deschidere vizionară de simţire şi suflet, o provocare să explorezi această lume aproape necunoscută într-o ţară în care femeile au început să amprenteze cu adevărat literatura şi actul creaţiei abia de vreo sută de ani.
„Damele metaforei” se vrea pasul necesar descoperirii, ridicării voalului şezut vreme multă peste o lume de poveste, absolut de poveste, cea a oglindirii şi punerii în valoare a spriritului creator feminin românesc.
Siguuuuuur că totul este perfectibil şi că nu am cuprins aici decât puţin peste 50 de slujitoare ale cuvântului!
Ce-am adunat între aceste coperţi cuprinde un eşantion reprezentativ pentru literatura română contemporană, este o stampă relevantă a pulsaţiei, a inspiraţiei şi a trudirii întru frumos a ceea ce alţii numesc - pe nedrept! - sexul slab.
Mai mult decât atât, veţi descoperi uşor şi cu bucurie multe autoare care stau drept deja în faţa viitorimii, nume deja consacrate în spaţiul nostru cultural, poete care au performat în largul Europei şi nu numai.
Pe lângă poetele „autohtone” am strâns laolaltă vieţuitoare întru frumos, spirite dedate la înalt din Spania, Italia, Belgia, Germania, Moldova soră şi SUA.
Între coperţile acestea sunt Femeile pe care românii le ridică la cel mai înalt rang în lunile februarie şi martie, cele ce sunt, în acelaşi timp, Mamă, Iubită sau Soră pentru cineva.
Sunt cele care, după ce-şi orânduiesc şi îşi împlinesc îndeletnicirile şi responsabilităţile de serviciu sau casnice se refugiază în unghere de suflet, cu tihna sau neliniştea în mâini şi simţire, ca o ofrandă adusă milei divine şi-a inspiraţiei atunci când Dumnezeu îşi apleacă umbra degetului asupra trăirii lor.
Veţi găsi între aceste coperţi abordarea tuturor temelor poetice, de la invocarea sau simpla evocare a lui Dumnezeu, a vechilor zeităţi sau a unor trăitori antici - fără a se ajunge la extrema divinaţiei în sine - până la respingerea acestora.
Se trece prin iubire, prin frumos, neliniştile, îndoielile şi incertitudinile sunt bogat redate, (con)vieţuirea cu natura, timpul şi spaţiul ce înnobilează versul sunt adesea tuşate puternic.
Abordări curajoase, provocări sau simple încercări, sunt elemente care nu fac altceva decât să  vorbească de o manifestare de forţă a poetelor noastre, multe dintre acestea depăşind în har barbăţi ce cred că e de ajuns ca să fii „sex tare” ca să ţi se cuvină totul.
Avem între aceste coperţi şi paşi ezitanţi, unele rânduri sunt marcate de puerilitate şi am putea spune că locul lor nu este aici dacă am uita propriile începuturi artistice, cu siguranţă marcate de cel puţin aceleaşi stângăcii.
E un demers temerar acesta, să pui nume consacrate lângă începători, dar este o oglindă a vieţii, una în care în timp ce unii se nasc alţii mor, în care unii sunt copii şi alţii bătrâni, alţii tineri, alţii maturi.
E loc sub soare pentru toţi, deci e loc pentru toată lumea şi între aceste coperţi!
Astfel, acest prim volum din „Damele metaforei” se vrea o uşă pe care o deschidem larg creatoarelor de limbă română, un demers menit să pună sub reflectoare lumea interioară, fantastică, fascinantă a celor care, altfel, sunt obişnuite să audă cuvinte frumoase.
De data aceasta ele sunt cele care ne îmbucură sufletele cu frumos şi binecuvântare divină din slovele lor.
Să ne trăiţi întru mulţi ani Mamă, Soră sau Iubită!