„Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ (Sfântul Apostol Pavel) Dumnezeu l-a creat pe om liber, liber spre a-şi urma propriul drum în viaţă.
Imediat ce omul a fost creat de Dumnezeu a primit libertatea de a se bucura de toate roadele grădinii Eden şi sfătuit să nu mănânce din fructul oprit. Omul a avut libertatea de a alege între bine şi rău. A ales greşit.
A călcat porunca divină. Omul era responsabil de toată creaţia. El a fost pus să stăpânească peste păsările cerului, animale, vegetaţie, vietăţile din ape.
Şi-a folosit greşit libertatea şi a dus după sine întreaga creaţie în braţele morţii. Nu a fost responsabil faţă de darul primit de la Dumnezeu.
Cu părere de rău trebuie să afirm că istoria biblică se repetă la nesfârşit. Zilele acestea am mers la primăria unei localităţi învecinate pentru a primi un act referitor la terenurile ce le deţin spre a-l depune la APIA. Înainte de a face acest lucru am anunţat telefonic când o să trec pe la primărie pentru a mi se elibera acel certificat. Mi-am făcut aşadar o programare.
În ziua cu pricina m-am dus la primărie. Am bătut la uşa secretariatului camerei agricole şi am pătruns în încăpere după ce glasul urzuz al unui angajat mi-a răspuns un da sec, tăios.
Eram în pragul uşii. Angajatul ce-şi savura cafeaua m-a privit încruntat şi mi-a spus să aştept afară, că mă cheamă el când o să fie liber. A început lupta cu timpul pierdut zadarnic pe holurile Instituţiei. În cele din urmă am fost poftit în secretariat. Când a auzit că trebuie să elibereze o foaie pe care mai trebuia să pună şi o ştampilă însoţită de o semnătură, a început să îşi găsească scuze că nu are timp, că trebuia să vin înainte de a-mi elibera actul să mă programez. O programare telefonică nu era valabilă. În felul acesta m-a plimbat câteva zile, zile în care am fost lăsat să aştept pe acelaşi hol zadarnic, să fiu sfidat de primar şi toţi angajaţii Instituţiei care nu aveau timp să elibereze un act.
Fiecare om are responsabilităţi, însă unii ignoră aceste responsabilităţi, mai mult decât atât calcă drepturile omului. Adesea cetăţenii sunt plimbaţi de la o uşă la alta, de la secretariat la contabilitate, de la contabilitate la camera agricolă, cu câte o banalitate de act spre a i se pune o ştampilă, sfidat, luat peste picior.
Cei care sunt responsabili spre a rezolva problemele cetăţenilor se plâng mereu că nu au timp, privind ironic victimele de pe scaunele comode de la birou, în timp ce-şi savurează cafeaua, prăjitura sau fumează de prea multă plictiseală câte o ţigare.
În condiţiile acestea nu pot să nu-mi amintesc cuvintele lui Jean Jacques Rousseau „Omul s-a născut liber şi este pretutindeni în lanţuri.“
Eu nu mi-am rezolvat încă problema, însă ca mine sunt mulţi care aşteaptă o rezolvare şi acest lucru se întâmplă din cauza faptului că cei ce sunt lăsaţi să se ocupe de problemele cetăţenilor sunt iresponsabili, nu respectă dreptul fiecărui om şi se folosesc greşit de libertatea ce li s-a acordat. Ei nu-şi iubesc aproapele, nu se consideră responsabili a problemelor acestuia, ba mai mult, îl dispreţuiesc pe acela datorită căruia ei se bucură de scaunele comode de la birou, de aroma cafelei şi viaţa lipsită de grija zilei de mâine.