(Teatru pentru copii)

Piesă într-un act

Decorul: O cameră mobilată.
Personajele: Grasul, Pitic, Săgeată, Chelu, Love, Time, Death.

Grasul se plimbă prin cameră.
Grasul: Unde să mă ascund? Trebuie să mă ascund. Dar unde? (Se apropie de dulap.) În dulap? (Deschide dulapul.) Nu! (Îl închide.) E prea vizibil. O să mă găsească. (Se apropie de pat și se pune pe burtă încercând să intre sub el.)

Nu, nu pot să intru sub pat. Sunt prea gras. (Se apropie de masă.) Sub masă? (M-ar vedea imediat.) Poate e mai bine sub masă. Dacă mă vede încerc să alerg mai repede decât el. Nu, nu e bine! El este mult mai sprinten ca mine. (Se plimbă.) Unde să mă ascund? După sobă? (Se apropie de sobă.) Nu, nu e bine, mă pot arde. (Pune mâna pe sobă. O ridică, iar aceasta e foarte roșie.) M-am ars! (Se apropie de masă și introduce mâna în cana cu apă.) Ce bine e! (Se uită la mână și o introduce iarăși în cană.) În curând termină Săgeată de numărat și pornește în căutarea celor ce s-au ascuns. (Din culise se aude un glas.)
Săgeată: 199, 200. Gata! Cine nu e gata, îl iau cu lopata!
Grasu: Vine! (Aleargă spre sobă și se ascunde în spatele sobei.)
(Săgeată își face apariția în cameră și începe să caute. Deschide dulapul. Se uită sub masă, sub pat.)
Săgeată: O să vă găsesc! De Săgeată nu scapă nimeni! (Se apropie de lada pentru lemne și o deschide.) Aici te-ai ascuns, Pitic! Trebuia să-mi imaginez că preferi locurile mici. (Aleargă afară din cameră urmat de Pitic. După câteva momente se întoarce împreună cu Pitic.)
Săgeată: Ai pierdut. Următorul care ne caută ești tu.
Pitic: Poate ultimul o să salveze turma și ne mai cauți încă o dată.
Săgeată: Dacă ultimul este Grasul, nicio șansă. (Săgeată deschide frigiderul și își ia o prăjitură.)
Pitic: Ai crezut că s-a ascus cineva în frigider.
Săgeată: Dacă ar fi încăput, frigiderul era locul preferat al Grasului.
(Săgeată trage perdelele.)
Pitic: Chelu!
(Săgeată și Chelu aleargă spre ieșirea din cameră.)
Pitic: Mi-e scris să adorm și pe urmă să-i caut eu. Grasul nu o să salveze turma.
(Săgeată și Chelu se întorc în cameră. Toți trei se așează pe pat.)
Chelu: Unde s-a ascuns Grasu?
Săgeată: Prin mintea ta de Chel nu trece nicio ascunzătoare?
Chelu: Tu trebuie să-l găsești!
Săgeată: Nu uita că el poate să salveze turma!
Pitic: Grasu? Niciodată.
Săgeată: Să-l căutăm împreună. (Cei trei încep să-l caute prin cameră, în spatele dulapului, după pat etc. În cele din urmă părăsesc camera.)

Scena II

(Grasul apare din spatele sobei, dar matur, cu mustață și barbă.)

Grasul: M-am cam ars. Prea mult am stat ascuns în spatele sobei. Se așează obosit pe un scaun. Toată viața m-am ascuns. Dacă am stat ascuns, nu m-a lovit nicio primejdie. Săgeată și-a rupt piciorul încercând să patineze. Ce nevoie avea el să danseze pe gheață? Chelu s-a însurat cu o profesoară de geografie și acum numără munții și apele. Pitic s-a călugărit. Acum e izolat la un schit pe munte. Pe mine nu o să mă găsească nimeni.
(Se aude un glas.)
Love: Dragostea, Grasu! Dragostea bate la ușa ta!
Grasu: Dragostea! A venit Dragostea! Nu, e prea devreme. Trebuie să mă ascund. Nu trebuie să mă găsească. Pe toți cei găsiți i-a nenorocit. Acum au săracii grijă de grașii lor care toată ziua le cer luna și stelele, ba au început să le ceară și soarele. Nu se mai mulțumesc cu jucăriile de odinioară, ci le preferă pe cele mai sofisticate. (Se ridică de pe scaun și caută un loc unde să se ascundă. Se duce în spatele dulapului. Deschide dulapul. Intră sub masă. Încearcă să se ascundă în lada cu lemne.) Nu, nu e bine. Unde să mă ascund? (Se plimbă.) Tot soba. Ea m-a apărat de toate nenorocirile și m-a ars de fiecare dată. (Aleargă după sobă. În cameră apare Love.)
Love: Sunt eu, Love! Unde ești? (Niciun răspuns.) Unde te-ai ascuns? (Începe să-l caute.) De Love nu scapă nimeni. Niciodată n-a scăpat cineva de mine. În gaură de șarpe, dacă s-a ascuns, eu l-am găsit. (Caută.) Grasu! Sunt eu Love! Am venit să aduc lumină și fericire în viața ta! Când o să-mi simți căldura nu o să mă mai lași să plec. Grasu! (Caută.) Cei care au refuzat să mă cunoască s-au înfrățit cu singurătatea și dezamăgirea, iar clipa vieții lor a scânteiat degeaba. Grasu! Unde te-ai ascuns? (Se așează pe pat.) Zadarnic. Nu o să mă cunoască niciodată. Îi este teamă. Nu are încredere în el și se teme de mine, de mine cea care aduc mângâiere. Grasu! Niciun răsuns. Trebuie să plec. Acum este târziu. Toate își au timpul lor, și iubirea, și căsătoria, și copiii. Timpul lui a trecut. (Pleacă.)

Scena III

(Grasul apare din spatele sobei.)

Grasul: A plecat. Am scăpat. Acum sunt liniștit. Nicio suferință nu mă mai poate ajunge. (Se așează pe scun.) Ce bine este! Respir liniștit.
(Se aude un glas.)
Time: Grasu! Sunt eu, Time! Deschide ușa!
Grasu: Time! Ce vrea de la mine timpul? Trebuie să mă ascund pentru a scăpa de nenorocire. (Se ridică de pe scaun.) Unde? Unde să mă ascund? Soba? După sobă? (Aleargă după sobă. În cameră apare Time.)
Time: Grasu! Unde ești? Unde te-ai ascuns? (Se așează pe scaun și își sprijină coatele de masă dezamăgită.) Nici nu are rost să-l caut. Toate se fac la timpul lor. Am fost bolnavă ani de zile. Am îmbătrânit alergând prin spitale, iar acum la bătrânețe îl caut pe Grasu ca să recuperez ce am pierdut. Căsătoria se face atunci când florile luminează și păsările cântă, iar copiii apar când poți să zburzi pe lângă ei fără să te apleci sub povara neputinței. Cei care nu respectă timpul fiecărui lucru se împovărează cu neputință și amărăciune. O să plec! Mă duc să pictez flori și păsări. O să las în urma mea culorile. Culorile sunt semnul meu. Prin ele voi simți că nu am trăit degeaba. (Se ridică de pe scaun și părăsește camera.)

Scena IV

(Grasul apare din spatele sobei. Merge greu.)
Grasu: De data aceasta m-am ars rău de tot. Mă dor picioarele. Cred că am stat prea mult timp în umbra sobei. Cel puțin am scăpat de pericole. Ați văzut și voi cum m-au pândit? Fiecare dorea să mă găsească și să pună mâna pe mine, dar nu le-a mers. A știut Grasul unde să se ascundă. (Se așează pe pat.) Am obosit. Toată viața m-am ascuns și acum am obosit. (Se întinde pe pat.) Aș dormi puțin. (Un moment e liniște, pe urmă Grasul se ridică în șezut.) Am visat-o pe Death. Spunea că vine după mine. Până acum nimeni nu a scăpat de moarte, dar eu o să scap. Toată viața am știut să mă ascund. O să mă ascund și de moarte. Dacă o să scap și de moarte o să fiu fericit. O să pot să respir liniștit fără să mă mai ascund. Death e pe drum. Așa mi-a spus visul. Ea nu bate la ușă, nu își anunță vizita, dar o simți. O simți în picioare, în mâini, în ochi. Da, e aproape! Trebuie să mă ascund. Dar unde? Unde să mă ascund? Soba? Ce departe este! (Se ridică cu greutate din pat și pășește spre sobă aproape târându-se.) Ce departe e soba! Trebuie să mă ascund! Death nu are voie să mă găsească! Ce lung este drumul până la sobă! (Într-un final ajunge lângă sobă și se ascunde după ea.)
Din spatele sobei: Locul meu sigur!
(În cameră apare Death.)
Death: Eu sunt Death. Am venit după Grasu. Din copilărie s-a tot ascuns. A bătut vântul afară, el s-a ascuns. A început să plouă și să tune, el s-a ascuns. A răsărit soarele, el s-a ascuns. A înverzit iarba, el s-a ascuns. Au ruginit frunzele, el s-a ascuns. Acum frunzele au început să cadă și să înghețe, iar el crede că se poate ascunde de mine. Grasu! Nu răspunde, dar mă simte. (Se apropie de sobă. Se așează cu spatele pe sobă.)
Grasu: (Din spatele sobei.) O simt. Mă simte. E din ce în ce mai aproape. Soba nu mă mai apără. Unde să mă ascund? Și nu mai am putere.
Death: A sosit vremea. (Îl scoate pe Grasu din spatele sobei.)
Grasu: Mai lasă-mă puțin! Încă nu am simțit că trăiesc. Toată viața m-am ascuns. Nu i-am văzut nici bucuriile și nici tristețiile.
Death: E vina ta că nu te-ai bucurat de viață. Acum jocul s-a sfârșit. Ai stat ascuns toată viața și nu ai salvat turma.
Grasu: Death, ai milă!
Death: Ești mort!
(Death îl trage pe Grasu după ea. Părăsesc camera.)

Scena V

Pitic, Chelu și Săgeată intră în cameră.

Săgeată: Ai avut dreptate, Chelu! Nu am căutat după sobă. (Se apropie de sobă și se uită după ea.) E aici! Doarme!
Pitic: V-am spus că nu știe să se joace!
Săgeată: Hei, Grasu, trezește-te!
Grasu (ieșind de după sobă): N-am murit! Sunt tot copil! (Sare bucuros.) Sunt copil! N-am murit! Acum pot să mă bucur de viață!
(Toți prietenii se uită mirați la el.)
Chelu: Ce-ai pățit?
Grasu: Am adormit și am visat!
Săgeată: Și ne-ai stricat nouă jocul!
Grasu: Dar am învățat să mă joc.
Săgeată (către ceilalți): Să mergem! (Prietenii lui Grasu pleacă. Grasu rămâne singur și se așează pe podea.)
Grasu: Sunt copil! (Râde.) Și eu care credeam că s-a sfârșit totul. Sunt copil! (Sare în picioare.) E timpul să trăiesc cu adevărat. (Aleargă afară din cameră.)