Inchipuire

Văd o lumină în noapte
Când e aproape, când e departe
Lumina aceasta mă cheamă
Eu caut să n-o iau în seamă.

Privirea îmi fuge nebună
După acea ciudată lumină
Mă cheamă, mă strigă pe nume
Mă răscoleşte ca apoi să m-adune.

Paşii mi-aleargă în goană
După acea lumină profană
Vreau să mă-ntorc, dar paşii mă duc
În noaptea neagră sunt singură cuc.
 

Singuratate

Departe de tine
E departe de lume
E departe de tot ce-i firesc pe pământ
Nimic nu e bine
E greu fără tine
Şi-ncep să te chem, să te caut în gând.

E viaţa pustie
Şi timpul nu ştie
Că trece prea-ncet şi eu nu te văd,
E ora târzie
Şi timpul nu Ştie,
Că vreau să te văd, deşi ştiu că nu pot.

Trec zile de-a rândul
Şi-s lungi cât pământul
Sunt lungi fiindcă sunt fără tine mereu,
Te am doar cu gândul
Trec zile de-a rândul
Şi dacă sunt singură, ele trec foarte greu. 

Îmi merit pantalonii ...

Îmi merit pantalonii
Cu vârf și îndesat,
Deși sunt o femeie
Muncesc cât un barbat.

Iar cine o să spună
La cratiță cu tine,
Îi spun că-n tot ce fac
Iau cratița cu mine.

Îmi merit pantalonii
Cu vârf şi îndesat,
Gândesc ca o femeie
Mă port ca un barbat.

Iar cine o să creadă
Cum că nu aș fi justă,
Îl rog frumos acum
Să -și pună el o fustă.

Îmi merit pantalonii
Cu vârf și îndesat,
Iubesc ca o femeie
Urăsc ca un bărbat.

Îmi port cu grijă crucea
Chiar de e jumătate,
Termin ce - am început
De este zi, sau noapte.

Îmi merit pantalonii
Cu vârf și îndesat,
Sufăr ca o femeie
Mă lupt ca un bărbat.

Am sufletul curat
Chiar dacă e crampeie,
Deși pot fi bărbat
Sunt totuși o femeie. 

Iubire fara limite

Doi copaci, priveau unul spre altul
Se aplecau, dorind să se atingă,
Dar, nereuşind, priveau inaltul
Și strigau la cer, dorința să le-o stingă.

Crengile le fremătau în aer
Și se tot adulmecau, plângând.
Tot ce își doreau, era să se atingă.
Dar nu reușeau, decât în gând.

Dumnezeu, din vastul său imperiu
Tot privindu-i, se înduplecă
Și îi apropie, cât să se atingă,
Fericit fiind că dragostea le-o dă.

S-au atins, s-au mângâiat un timp,
Dar în suflet golul se mări,
Ei voiau mai mult, voiau îmbrățișare
Voiau libertatea de a se iubi.

După un timp de lungă cumpănire,
Dumnezeu le îndeplini dorința,
Le dădu drum liber la iubire
Și simți cum creşte în ei credința.

Dar un alt copac, vecin cu ei,
Ceru și el dreptul la îmbrățișare
Și-și dori, și plânse, și îi blestemă
Ca un tăietor de lemne să vină să-i omoare.

Și trecu un timp, lung pentru al treilea copac,
Timp în care el visa cum se răzbună
Și veni un grup de tăietori de lemne,
Iar copacul zise:'Hai că e a bună'.

Scap de ăştia doi, și de iubirea lor.
Să-i vad acum, când crengi vor fi tăiate.
Să simtă și ei cât am suferit
Privind la ei, la îmbrățișări deșarte.

Dar tăietorii, tot privind copacii,
Își spuseră:'uite la ăstia doi, parcă sunt doi iubiți,
Hai să-l tăiem pe ăsta ce stă în drumul nostru
Și are crengi urâte, lastari-i sunt striviți'.

Nemarginire

Intre cer și pământ
Numai aer și vânt
Intre mine și tine
Oare ce ne mai ține?

Ce zălog de cuvinte?
Ce iubire fierbinte?
Ce simțim când iubim?
Ce gândim când simțim?

Prea departe de soare?
Prea aproape de mare?
Esti de pe altă planetă?
Sau e iubire secretă ?