Dragomir Ignat

 Invitaţie la dans

(Din volumul Risipiri, Ed. ,,Eurotip”, Baia Mare, 2007)

 

 

Vino iar, iubito, să primim botezul

Dimineţii pure într-un pat de flori

Să ne pască vremea ajungând la miezul

Unui timp silvestru fulguind ninsori.

 

Vom petrece-n valsul unei veri trecute

Dezmierdând iubirea ca pe-o căprioară

Şi-ntr-o horă neagră, scrisă pe nevrute,

Ne vom prinde iarăşi, pentru-a câta oară ?

 

Acel dans macabru, lin precum o undă

Invada-va clipa trecerii-n abis,

Nu vor şti nici zeii unde să ne-ascundă,

Vom rămâne numai în poemul scris.

 

 

Lucian Perţa

 

Invitaţie la dans

 

Vino iar, o muză, dup-atâta vreme

Acum că poeme iat-am adunat

Că de trei decenii pus-am să te cheme

Să îţi dau o slujbă la Inspectorat.

 

Vom petrece bine de-om fi împreună

Vom umbla-n inspecţii şi după folclor

Vom porni-n turnee cam odat’ la lună

Şi-om avea în toate, cum se zice, spor.

 

E un dans poemul şi eu ştiu prea bine

Că e o problemă intimă de tot,

Creadă cititorii ce vor vrea de mine,

Dar nu că de tine, iar mă doare-n cot !


Dragomir Ignat

 

Resemnare

(Din volumul Biblioraftul cu sentimente, Ed. ,,Eurotip”, Baia Mare, 2010)

 

Trudesc pe vers de câteva decenii,

Am prins şi lin tăpşan, am prins şi spini,

Pentru acei ce-mi inventează vini,

Zic, las pe alţii să ajungă genii.

 

Precum un călăreţ cu Pegas şchiop,

Mă târâi şi eu printre gusturi fine,

Nedumerit, atipic şi miop

Privind din glorie ce mai rămâne.

 

În moara veche a cântecului fad

Se macină de secole orgolii

Şi rând pe rând, precum ereţii, cad

Maeştrii falşi, încinşi în false glorii.

 

E ca o sită vremea ce ne cerne

Şi aprig, doare trecerea-n uitare,

Mă mulţumesc cu mediocrităţi eterne

Şi steaua nemuririi nu mă doare.

 

 

Lucian Perţa

 

Resemnare

 

Muncesc pe brânci de foarte multa vreme

Să-mi fac de sentimente-un biblioraft,

O poliţă, mă rog, orice de fapt,

Pe care să-mi aşez cele poeme.

 

 

Precum o gospodină gogoşari

Aşează toamna-n astfel de locaţii,

Cu gusturi fine şi eforturi mari,

Mi-aş aşeza şi eu cele creaţii.

 

 

Dar teamă mi-e soţia să n-aşeze

Chiar gogoşari pe raftul ce îl fac,

Şi rând pe rând să îmi depoziteze

Poemele de glorie-ntr-un sac.

 

 

Mă macină de-aceea întrebarea

Cum să rezolv problemele atari,

Şi genial de simplu văd salvarea׃

Voi scrie pe poeme׃ gogoşari!