- Bogdaaaan, Bogdan mamă, vino repede că trebuie să mergem la şcoală, întârziem.

- În zece minute sunt gata, nu mă mai bate la cap, nebuno!

- O.K. drăguţul de el, spuse imediat după aceasta doamna din faţa mea atât de slabă şi mică, încât uneori, în locurile mai umbroase, aveam impresia că pot vedea prin ea, asta dacă eliminam stratul gros de machiaj şi hainele de culori ţipătoare asemeni unei păpuşi barbie trecută de prima „tinereţe“ ce mă făceau să-mi uit definitiv teoria.

Faţa mea schiţă un mic zâmbet. „O.K.“, pentru ce?

Imediat după aceasta, doamna îşi scoase din poşetă un telefon la care era atât de concentrată, încât nici nu observă intrarea, la fel de nepăsătoare, a urmaşului.

Era un băiat înalt şi rotofei care, spre surpinderea mea o făcea pe mama lui să pară şi mai mică decât era. Avea o intrare oarecum ciudată, cu nasul înfipt în telefonul prea mic pentru mâna lui. A răsturnat în trecere vaza de flori şi câteva dintre hainele agăţate din cuier.

Femeia îl luă şi începuse să îl aranjeze.

- Stai mom, vreau să înţelegi ceva ever: nu vreau să mai vi cu mine la the school, pentru că mă faci de râs în faţa la toţi bff! Nici măcar Andrei, care e un înapoiat nu mai vine cu mom lui la the school. OMG! sunt clasa a II-a, vreau şi eu puţină libertate. Ce o să zică iubita mea?

Mama, deloc surpinsă îi zise că îi respectă decizia şi chiar nu are nicio problemă.

Pe mine mă prezentase ca fiind noua lui „prietenă de gaming“ că deh! era prea „mare“ pentru o bonă.

- Şi mom, vezi că vreau Iphone 6 plus, ăsta al meu e old deja, nimeni nu mai vrea un aşa old.

- Dar ... îl trase în camera de alături şi nu dura mai mult de două minute până micuţul „romglez” trântise uşa într-o semicriză de plâns şi fugii spre taxiul ce-l aştepta în faţa porţii.

- Ai sorry dragă. Dar nu mai putem să te angajăm, nuu, nu e că trebuie să îi cumpăr iphone 6 plus, e doar pentru că ... ăăă.. Nu te mai vreau, înţelege!

Am început să râd, nu mă puteam abţine ...

- Thank you very much, dear, I understand all.

- Ce mă? Vorbeşti în limbile astea cu cine vrei, nu cu mine.

Am plecat înainte să mai spună ceva, fiind prea amuzată de ce perle ar mai putea spune.

În încercarea de a fi la fel, oamenii eşuează. Un lucru nu trebuie făcut pentru că „aşa e la modă“ sau pentru că „aşa face lumea“, „râde lumea“, ci pentru a fi în primul rând stăpân pe sine, să fii sigur de ideile, lucrurile ce vrei să le pui în aplicare.

Uite, Caragiale este prezent şi în viaţa noastră. În viaţa de zi cu zi, istoria se repetă de parcă s-ar reîncarna în fiecare secol.

VALENTINA CRAMER

Anina - Caraş Severin

Mă numesc Valentina. Am aproape 14 ani şi învăţ la Liceul „Mathias Hammer“, Anina, ŞCOALA GIMNAZIALĂ, NR. 2, STEIERDORF. Sunt elevă în clasa a VIII-a.

Mă consider o persoană curioasă. Îmi place să ştiu cât mai multe lucruri şi întotdeauna se poate mai mult.

La hobby-uri pot adăuga muzica, cititul, plimbările şi discuţiile lungi. A,da ... Ador ploaia, îmi oferă un sentiment de pace, linişte interioară. Mai multe vă pot spune textele mele, pentru că fiecare scriitor îşi lasă o amprentă din suflet în fiecare cuvânt scris.

Publicaţii: În Colaj, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.

În 2014 a ocupat locul II pe judeţ la olimpiada de religie.

În ianuarie 2015 s-a calificat pentru etapa judeţeană a olimpiadei de Limbă şi comunicare şi literatura română.

- În Antologia Micuţii scriitori din Banatul Montan, Ana-Cristina Popescu, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila 2015.