Gabriel Hattinger - Klebașko (30. 10. 1958 - 26. 07. 2016)

O mai veche vorbă românească spune că „Dumnezeu îi ia la El pe cei buni mai întâi”.
Îmi pare că este chiar aşa de vreme ce deloc puţini sunt cei dragi sufletului, inimii şi minţii mele au plecat, după cum se zice, într-o lume mai bună.
Pe de altă parte, „Ziua morţilor” ne obligă la un remember trist, de nedorit.
Lumânarea parcă se aprinde singură, tristeţea se cuibăreşte în suflet, lacrimă înfloreşte în colţul ochiului.
Inventarul e trist şi dureros!
Pe Gabriel Hattinger l-am cunoscut în zilele de 18 - 19 iunie 2003, când eram redactor şef şi realizator tv la Canal 7 TL+ Baia Mare.
În anul acela se organizase iarăşi, în România, Congresul Mondial al Rutenilor - cred că la Deva - datorită mijlocirii făcute de deputatul Gheorghe Firczak, care era deja şi vicepreşedinte al organizaţiei mondiale.
Au venit în Baia Mare la o întâlnire de suflet organizată la Şcoala Populară de Artă, unde regretatul şi neobositul profesor Bogdan Dragoş Pauliuc, însufleţea totul în jur.
Pauliuc era preşedintele Uniunii Rutenilor din Maramureş, iar spectacolul ce-a urmat întâlnirii protocolare a unit oameni, a clădit punţi şi a apropiat destine.
Actualul preşedinte al Uniunii Culturale a Rutenilor, Iulius Marian Firczak era un tânăr imberb pe atunci, iar Oscar Francisc Gal - ca şi acum - secretar general al Uniunii.
Gabriel Hattinger era atunci preşedintele Autoguvernării Rutenilor din Ungaria şi a acceptat invitaţia prietenilor mei să viziteze comunităţile de ruteni din Bucureşti, Suceava şi Baia Mare.
Am realizat o emisiune frumoasă în acea seară, iar translator ne-a fost dna profesor Ana Mund, un alt nume important al comunităţii rutenilor din România.
A fost frumos, amintirile au căpătat consistenţă!
Acum sunt trist, am mai pierdut un prieten!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Marți 26 iulie 2016, după o grea suferință, a murit Gabriel Hattinger-Klebașko, poet rutean, scriitor, traducător, redactor, publicist, muzician și om politic. Gabriel Hattinger s-a născut la 30 octombrie 1958 în regiunea munților Zemplin, în satul de ruteni Komloșca, unul dintre puținele locuri din Ungaria unde poți să auzi încă limba  ruteană.
A învățat în apropiere la Satorajaujhely și la Budapesta.
În anii 80 ai secolului trecut a cântat la chitară în formația rok AGR +. Activitatea politică a început-o încă din anul 1986, când rutenii, în țările comuniste nu se bucurau de drepturi.
A aderat atunci la organizația Masa rotundă a naționalităților unde se discutau și se pregăteau legi pentru drepturile minorităților.
Deși era în perioada în care comuniștii interziceau strict existența rutenilor, activitatea lui G.Hattinger a stat la baza faptului că, după revoluția din 1989, printre cele 13 minorități recunoscute în Ungaria, au fost și rutenii.
Datorită strădaniei sale rutenii și limba ruteană  au fost prezente la radio și televiziune. 
Gabriel Hattinger a fost liderul renașterii rutene din Ungaria.
În anul 1991 a fost unul dintre fondatorii primei organizații a rutenilor din Ungaria (ORRUMA).
În timpul celui de-al doilea Congres Mondial al Rutenilor, care a avut loc la Krynica în anul 1993, ORRUMA a fost primită la Congresul Mondial al Rutenilor, Gabriel Hattinger devenind membru al Consiliului Mondial și pentru scurt timp a fost și președintele Consiliului Mondial.
La patru ani de la primirea în CMR, organizația rutenilor din Ungaria a organizat al IV-lea Conges Mondial al Rutenilor la Budapesta.
În timpul lucrărilor congresului, Gabriel Hattinger a ridicat cu insistență problema implicării politice a rutenilor, apreciind necesitatea activității politice atât în locurile de baștină cât și la nivel internațional, fiind unul din puținii membri ai Congresului Mondial preocupat de aceste aspecte.
Pe lângă aceste țeluri în 1998 a fondat Comitetul Național al Minorității Rutene pe care l-a condus până în anul 2002.
A îndeplinit funcția de secretar al Comisiei pentru drepturile omului pe lângă Parlamentul Maghiar.
Creațiile lui Gabriel Hattinger-Klebașko (pseudonimul său literar), atât poezia cât și proza, au apărut în antologiile de literatură ruteană, slovacă și maghiară (la unele fiind și redactor).
Așa cum singur a declarat, el a trăit la interacțiunea a trei limbi, limba maternă-ruteana, limba slovacă, învățată la școală și limba de comunicare cotidiană-limba maghiară.
Gabriel Hattinger-Klebașko a scris primele versuri în slovacă care au apărut în anul 1992 și un an mai târziu a publicat o culegere trilingvă (rutenă, maghiară și slovacă) ”N-am știut” - 1993, apoi ”Steaua interzisă” - 1994, ”Lacrimile și marea” - 1995, versuri pentru copii ”Veniți copii” - 2005, culegerea bilingvă (ruteană și maghiară) ”Soarta lebedei” - 2007 și în maghiară ”Și tristețea aparține vieții” - 2008.
Ceațiile sale au fost adunate în volumul ”Toate” - 2009, completat de publicația ”Ura”și ”Versuri noi și proză scurtă” - 2012.
Creațiile sale le-a redat și pe discuri ”Cartea sonoră a lui Gabor” - versuri în limba ruteană și maghiară cu prelucrare muzicală și ”Gaboriginal” - trei povești poetice.
 Creația sa poetică a apărut de asemenea în periodicele rutene și în alte limbi. În afară de Ungaria creația sa a fost publicată, după reactivarea din fostele state comuniste din Europa Centrală, și în revistele ”Ruteanul”, ”Ziarul național”, ”De vorbă”.
A îndrăgit bilunara revistă ”De vorbă„ trimițând regulat cele mai noi creații, devenind un simbol drag pentru redactorul șef Petro Trohanovski.
Venea cu drag în regiunea Lemki pentru că vorbea în dialectul din Komloșko pe care l-a păstrat și în care a scris, apreciat de vorbitorii ruteni din Lemki.
În anul 1998 a fost oaspetele manifestării ”Toamna creației din Lemki”.
A fost și traducător, traducând din Al. Duhnovici, versuri mai puțin cunoscute, calendare, corespondență și alte scrieri pe care Învățătorul nostru le-a creat în l. maghiară.
În anul 2011 a fost laureatul premiului Anton Hodenka, care a adus recunoașterea însemnatei contribuții pentru răspândirea culturii rutene, a tradițiilor, a muzicii și a credinței greco-catolice.
Gabriel Hattinger a fost înmormântat la 1 august 2016 nu departe de Budapesta, în orășelul Biatorbagy. 
Veșnică pomenire.