Născută în Ardealul pătimirii noastre, poeta, prozatoarea, luptătoarea pentru evoluţie şi promovare a valorilor culturale româneşti, Mariana Moga este  absolventă a Facultăţii de Drept şi Administraţie Publlică din Bucureşti şi membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Republica Moldova. Dintre cărţile publicate de autoare amintesc „ Între piatră şi nisip”, „ Popas în suflet”,  „ Tăcerea albastră” sau romanul „Înaintând prin ceaţă”.

            Apreciată încă de la debut, în anul 2010, scriitoarea Mariana Moga impune, fiind invitată să-şi prezinte cărţile în Austria, la Viena, de „Ziua Europei”, la Chişinău în Republica Moldova, apoi în Germania, volumele sale ajungând şi în Suedia, Croaţia, trecând apoi oceanul în U.S.A,

iar diplomele de excelenţă pentru profesionalism şi dăruire în promovarea literaturii româneşti şi sprijinirea dialogului intelectual în jurul valorilor culturale, o recomandă cu prisosinţă.

            Numeroasele sale apariţii în antologii şi publicaţii de specialitate, atât din ţară cât şi străinătate, din revistele literare româneşti sau bilingve româno-germane, amintind aici şi „ Antologia scriitorilor români din întreaga lume”, întăresc portretul literar al autoarei.

Scriind o poezie de atitudine, de suflet, de spirit, dragoste şi înţelepciune, taine şi adevăruri din lumea fascinantă a profetului Ardealului - Lucian Blaga, Mariana Moga devine un adevărat magician al cuvântului şi sentimentului frumos înstelat în inima sa.

            În noua carte, duplexul de excelenţă „ La un păhărel de veşnicie”, cu subtitlul – „Povestiri din lumea satului”, apărut la Editura Mircea cel Bătrân  – Băile Olăneşti, în condiţii grafice de excelenţă, Mariana Moga alături de prozatorul şi poetul Puiu Răducan ne oferă o frumoasă taină şi idee, brodată de două suflete nobile, frumoase.

            Aceste povestiri din lumea satului, fie din Coturi, fie din Saşa, fie Ţepeşti, sunt bine cuvântate de harul literar al celor doi scriitori. Mariana Moga vine cu „ La birtul din Coturi”, „Întoarcerea acasa”, „De-ale măritişului” şi „ De la sublim la ridicol”, întâmplări de altădată şi chiar din zilele noastre, plecând de la Lucian Blaga şi până în vremurile ce poate vor veni, sperăm la fel de binecuvântate şi rodnice, preum au fost cândva, căci autoarea, cu un har divin, te întoarce în copilăria de altădată, fericiţi fiind pruncii care au avut ori au bunici adevăraţi la ţară.

            Mariana Moga reuşeşte să redea cu măiestrie artistică lumea, locurile, tainele oamenilor de la sat şi un lucru rar, prozatoarea se detaşează net de poeta Mariana Moga. Nume de români frumoşi, cu grijile, durerile, micile bucurii ori duşmănii absurde, se înlănţuiesc într-o măsură echilibrată, căci la sat oamenii încă se tem de Dumnezeu şi de păcat, ştiind printr-o înţelepciune ancestrală înscrisă în ADN-ul lor că cine trădează la rândul său va fi trădat. Dar încă mai sunt oameni cinstiţi la sat, puri la suflet, care te respectă şi se respectă ca OM.

            Felul natural de expresie folosit de autoare te duce prin timp şi te face şi pe tine ca cititor, martor al povestirilor ce te captivează şi te întorc spre o lume pe care dacă ai avut sau nu şansa de a o cunoaşte, cu siguranţă te vei bucura că a existat totuşi cândva şi acest mod frumos de a trăi al umanităţii. Poveştile de iubire, ia românească, ierburile frumos mirositoare,  dragobetele, trădări şi împăcări, te captivează dacă iubeşti satul românesc.

            La ţară anotimpurile au alte dimensiuni, aici oamenii trăiesc frumos, trudesc, cunosc tainele naturii, ale vieţii, animalelor, totul devine comunicare, o sărbătoare a înţelegerii între fiinţele vii ale planetei. Tradiţiile, colindele, nunţile, înmormântările, cântecele şi legendele locului, sunt duse mai departe de bătrâni, tineri  şi copii, într-un timp şi spaţiu binecuvântat de Dumnezeu, cel care le-a dăruit mereu totul. Pământul, cerul, câmpurile, pădurile, frumuseţea ce îl înconjoară pe om, inclusiv ori mai presus de orice viaţa însăşi, o fină ironie, dar dureroasă în acelaşi timp, străbate povestirile autoarei sporind încet, încet farmecul şi puritatea locurilor de altădată. Un contrast total şi bine redat de Mariana Moga aducându-ne în dar nobleţea satului nostru milenar.

 Cineva de dicolo de timp şi spaţiu ne ocroteşte de autodistrugere. Binecuvântaţi cu harul divin al creaţiei sunt cei care mai au curajul să ne reamintească cu dragoste mereu că întru veşnicie sa născut satul sufletelor noastre.

            Mariana Moga în drumul său literar, în lumea creaţiei de lumină şi dar, reuşeşte mereu să-şi surprindă frumos cititorul cu har, talent şi un infinit de iubire.