Călătorie între vis și destin

Adriana Crăciun

Publicată în 2025 la Editura eCreator din Baia Mare, „Chemare din Astral” de Eugen Baciu este o proză scurtă ce explorează dimensiunile ascunse ale conștiinței umane, îmbinând elemente de realism magic, mitologie și gândire profund spirituală. Autorul creează o poveste în care visul și realitatea se întrepătrund, invitând cititorul să își pună întrebări despre destin, credință și percepția lumii dincolo de ceea ce este vizibil.
Eugen Baciu, născut pe 14 septembrie 1962 în comuna Podul Ursului, județul Prahova, sub numele de Isar Eugen, a avut un parcurs de viață divers, marcat de experiențe ce au influențat profund scrierile sale. După ce s-a stabilit în Slănic Prahova, și-a continuat studiile și a lucrat în industria minieră, având ocazia să cunoască oamenii și poveștile lor. După Revoluția din 1989, a ocupat diferite funcții, iar din 2000 s-a mutat în București, unde a descoperit pasiunea pentru scris, inspirat de un autor ale cărui lucrări le dactilografia. Această întâlnire a fost declanșatorul carierei sale literare, debutând cu romanul autobiografic „Așa a fost să fie” (2013), urmat de mai multe volume de poezie și proză.
Cartea „Chemare din Astral” aduce în prim-plan tema călătoriei astrale, tratată ca un proces inițiatic, o căutare a sinelui prin...

Întâlnirea cu aștrii

Iulia-Maria Ciherean

        Autorul Eugen Baciu ne propune un volum scurt, apărut la editura băimăreană, condusă cu grație și-un devotament desăvârșit de scriitorul și criticul literar Ioan Romeo Rosiianu.
Volumul face parte din colecția Proza și apare în anul 2025.
        Volumul debutează cu o fișă de autor, plus o notă de autor, unde găsim diverse explicații și linii despre prezentul volum.
Autorul mărturisește că: ,,În această poveste, idila începe într-o întâlnire astrală. Întâlnirile astrale sunt de fapt drumuri către alte lumi. Aceste călătorii se pot face conştient sau fără să ştii ce se întâmplă. De fapt, visele pot fi considerate ca fiind călătorii în astral. În această poveste avem de-a face cu două persoane care se întâlnesc în astral şi de acolo începe incursiunea lor. Ea primeşte învăţătura acestor abilităţi de a călători în astral conştient unde îl întâlneşte pe el, intenţionat, ca o provocare pentru ceea ce avea să urmeze, iar el nu percepe aceste întâlniri ca fiind unele evidente ci le consideră doar nişte vise de noapte.”

TRĂIRI ÎN PLANUL SIDERAL

Valentin Lupea

        Născut în 14 septembrie 1962, în comuna Podul Ursului, județul Prahova, Eugen Baciu, alias Isar Eugen, se mută cu familia în localitatea Slănic Prahova, încă de la vârsta de 5 ani, unde va urma cursurile Şcolii Generale de băieţi, după care-şi continuă studiile liceale la Liceul de Petrol TELEAJEN, din Ploieşti.
          După satisfacerea stagiului militar, își începe activitatea profesională la mina de sare din Slănic Prahova, după care se transfeă la Exploatarea Minieră Aninoasa, în Valea Jiului, de unde, după disponibilizările maive din 1997, se reîntoarce în oraşul Slănic Prahova.
          La începutul anului 2000, pleacă spre București cu dorința de a începe o viață nouă, angajându-se ca administrator al unei propietăți private, unde lucrează până în anul 2019, când pleacă la muncă sezonieră în Grecia.

Speranța salvării conștiinței

Mihaela CD

Ispitele Gloriei | POSTFAȚĂ

După  binemeritatul succes pe care l-a avut cu piesa de teatru „Speranța nu urcă niciodată cu liftul” Simona Mihuțiu surprinde din nou, demonstrând fără echivoc că drumul pavat cu flori  către dramaturgie nu s-a datorat unei întâmplări norocoase ci este rodul unui imens talent nativ asemeni unui vulcan care odată erupt explodează într-o feerie de scântei extraordinare.
Meritul scriitoarei nu se rezumă însă doar la talentul său în a construi iscusit o piesă de teatru dar și la alegerea subiectului bine ancorat în realitatea de-a dreptul incredibilă a prezentului. Prin scrierile sale Simona Mihuțiu nu este numai o voce literară puternică a zilelor noastre dar mai ales un glas al adevărului, un ecou al simțămintelor, îngrijorărilor și temerilor cu care ne confruntăm cu toții.
Piesa de teatru ISPITELE GLORIEI  are ca subiect conștiința, mai exact conștiința umană, cea care ne diferențiază de alte viețuitoare, de inteligența artificială și roboți, pentru că așa cum spune François Rabelais „ Știință fără conștiință este ruina sufletului”(François Rabelais)

Pășind în universul poetic al scriitorului Vasile Bele

Mihaela CD

VOI CULEGE TIMP DIN CERUL MEU

Volumul de poezii  VOI CULEGE TIMP DIN CERUL MEU ce poartă semnătura bine-cunoscutului scriitor  maramureșean VASILE BELE a fost publicat la editura Armonii Culturale din Urechești, Bacău, în anul 2023.
Respectând  o structură pe care am mai întâlnit-o la cărțile scriitorului Vasile Bele și  de această dată volumul de versuri cu un conținut de 176 de pagini este împărțit pe 3 secțiuni : Secțiunea Poeme, Secțiunea Acrostihuri, Secțiunea Poeme Îngemănate
Coperta lucioasă, elegantă, de un albastru splendid ce întruchipează bolta literară a poetului Vasile Bele brodată cu stele de timp, ne invită să intrăm pe poarta timpului nemărginit și să  pătrundem în universul său liric, nemuritor: Volumul  începe cu un motto al autorului: „ Pentru atunci când clipele pierdute în foșnetul de vânt vor prinde rădăcini, dar și pentru când doar picuri de ploaie, își vor duce veacul speranței prin privirile de curcubeu’’ (Vasile Bele)
Trecerea timpului este unul dintre subiectele care i-au preocupat dintotdeauna pe poeți, iar slovele atunci când se află  în mâna unui arhitect desăvârșit al poeziei, precum este poetul Vasile Bele, vor naște splendide metafore ce vor adăpa sufletele însetate de frumos ale iubitorilor de poezie.

COPILUL BOBDEGRÂU de Al Florin Ţene

Johnny Ciatloş Deak

Apărută la editura Napoca Star  în  anul 2024,  cartea de povestiri COPILUL BOBDEGRÂU ce poartă semnătura ilustrului scriitor Al Florin Țene  vine să întregească o bogată comoară literară ce depășește 100 de titluri de carte publicate.
Despre scriitorul,  poetul, jurnalistul, filozoful, istoricul și criticul literar Al Florin Țene, gorunul literaturii române contemporane, s-a scris mult și se va mai scrie încă foarte mult, fiind o personalitate literară de excepție, ce lasă o amprentă puternică, cu valoare de unicat în  literatura  română contemporană. Numele domniei sale se leagă nu doar de operele sale literare, scriind file importante în istoria recentă românească prin înființarea Ligii Scriitorilor Români al cărui Președinte național este din anul 2006. Prin activitățile sale de promotor cultural, istoric literar, fondator și ctitor de nenumărate reviste și cenacluri, l-am numit, pe bună dreptate, într-o  cronică mai veche ’’Străjer al Literaturii Române’’.
Se cuvine să amintesc aici că distinsul domn Al Florin Țene este și părintele Zilei Limbii Române fiind singurul în viață din cei trei scriitori care au semnat petiția înaintată de Liga Scriitorilor Români, Parlamentului României,  prin  care se propunea ca  ziua  de 31 august să devină Ziua Limbii Române, fiind apoi votată și aprobată.

Poezii de Cosmina Panca Moldovan

Cosmina Panca Moldovan

STEA ÎN FLOARE

Știu că-mi pierd vremea
în visare,
că mă îndepărtez ușor de realitatea înconjurătoare,
că nu e bine,
că ar trebui să trăiesc aici și acum
ca și cum mi-ar fi ultima clipă,
la intensitate  maximă,
doar că lumea cu obișnuințele ei...
nu mă mai bucură!
Sufletul din mine se zbate
de dor și drag...
Sigur că vor mai trece ani...

Poezii de Ioana Zidărescu

Ioana Zidărescu

ULTIM  AVANPOST

Mi-e-n sânge undeva, pierdut,
Un timp ce are zâmbet să mă coase,  
Ca o tăcere,  tandră,  de mătase,  
Înapoi... în Unul!

Mi-e prin eoni pe undeva,
Uimită certitudinea,
Că am o casă,  casă mea,
Albastră,  pe o altă stea...

Că înfiat Pământului i-am fost
Adesea într-un împrumut anost,  
Ce-și recunoaște,  strict, ca unic rost,
Vânarea de Lumină cu-orice cost!

Lumina! Ultim avanpost!

Poezii de Andrei Guțu

Andrei Guțu

Iubită țară

Un dor de casă mă apasă,
peste casa strămoșească.
Un suflet trist profund vibrează,
ca Duhul Sfânt ce-i pasă,
de țara noastră românească.
 
Ce-ai pățit tu scumpă țară,
că te văd atât de amară.
Oare poporul e de vină
că te privește fără milă.
 
Nu fii tristă țara mea,
eu sunt cu tine și voi lupta,
pentru glorie îmi voi da,
toată puterea mea.

Poezii de Monica Adriana Florian

Monica Adriana Florian

Țara mea

Țara mea rămâne vie
Câtă vreme inima îmi bate!
Plaiuri dragi, de nostalgie,
Ce prin grație ne-au fost date

România vie va rămâne
Pân’ ce tâmpla îmi pulsează
Sânge sfânt în aste vene
Din conștiința-mi trează

Ticăloșii să își ia gândul
A ne distruge vreodată,
Nici în temniță românul
N-a lăsat a sufletului vatră

GLORIE EROILOR NECUNOSCUȚI | MEMORIALUL GHERLA

OLIMPIA MUREȘAN

Motto: „Mai spune-mi tată o poveste,
Despre acei ce au luptat
Și uneori viața și-au dat,
Pentru o lume ce nu este.
Stau scrise-n pagini fapte mari/ a celor ce-și iubiră țara
Și-au înfruntat focul și para,/Cu brațul lor de oameni tari.”
(„Mai spune-mi tată...”de Oancă Aurelia)
„Iorga: Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”
Pe pereții Memorial Gherla stă scris:
„Unii oameni
                      aprind lumânări/ la biserică
                     pentru aceia care trebuie
                                           să fie povestiți.”. (Teodor Zaica)
-sau: „De câte ori mă gândesc la trecut, îmi dau lacrimile—de câte ori mă gândesc la viitor, plâng de-a binelea”.
-sau: „Să povestim, să povestim fără de încetare să povestim! Acesta era Ordinul Seniorilor; din celulă, pivniță sau baracă. Povestirea ca act de memorie și creație constituie singurul remediu prin care dizolvăm granițele dintre vis și realitate, dintre frică și pieire, dintre je și moi, eu și mine”.    (Ion D. Sârbu)

Lumea de sub pământ

Adriana Crăciun

În mijlocul iernii, sub un cer cenușiu și înghețat, o echipă de exploratori avansa prin viscolul necruțător al unei regiuni necunoscute. Pământul era înghețat bocnă, copacii împodobiți cu zăpadă păreau statui tăcute ale unei lumi abandonate. În fruntea grupului, profesorul Dima, un geolog pasionat, studia hărțile vechi care sugerau existența unei fisuri misterioase în această zonă.
După zile întregi de căutări printre munți ascunși de ceață, echipa descoperi o grotă colosală, mascată de un strat gros de gheață și praf înghețat. Aerul era ciudat de cald în interior, iar pe măsură ce coborau, pereții grotei începeau să strălucească într-o lumină slabă, albastră. Fisura părea să fie mult mai adâncă decât orice grotă cunoscută de oameni.
— E imposibil! murmură Dima. Acest loc nu ar trebui să existe...
Pe măsură ce înaintau, detectoarele de radiație începeau să vibreze slab. În aer plutea un gaz necunoscut, bogat în heliu-3 și compuși care nu ar fi trebuit să existe la suprafață. Era posibil ca această cavitate să fie conectată la camere magmatice ascunse sau la o rețea de caverne interioare ale Pământului?

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Eugenia Coman

Reîmproprietărit de noul an, cu dorinţa de a-şi da silinţa a lăsa neşterse urme pe unde trece, studentul Nicolae Titulescu vrea să vie cât mai curând ziua când românul va figura cu strălucire în concentrul european intelectual; pentru aceasta, spune el, nu trebuie nici războaie, nici multă dibăcie politică, ci numai muncă (27 februarie 1904-ziarul Cronica).
Respirând de peste trei ani aerul Parisului, Nicolae se strecoară prin coridoarele protipendadei, cu îngrijire a nu se lăsa atins de ruina sufletului. Pentru el, capitala Franţei este un soi de amestecătură de naţii, venite de dincolo de Mediterana, din estul Europei şi din ţările asiatice.
Mult râvnit, acest oraş are meritul de a împrăştia cu prisoase gustul unei vieţi libere, neîmpovărate. Este un adevăr de neocolit, că boierimea crescută în şcolile Parisului îşi găseşte uneori alunecare şi spre cele urâte. Cei în vârstă, care nu vor a se deprinde cu schimbarea, spun că acest veac a început cu multă decadenţă, şi că aplecarea tineretului spre obscen, ba chiar spre depravare, iese vrând-nevrând la suprafaţă, ca untdelemnul deasupra apei, ceea ce aduce umbrire omului, de oriunde ar veni el.

Iubirea din Valea lui Begu (fragment din romanul Paşi spre Infern)

Elena Netcu

La început, bărbaţii aceştia vânjoşi se speriau. Credeau că sunt iele, că sunt trimise de Necuratul, dar acum în singurătatea pădurii, în adierea vântului de seară şi în aroma florilor de tei, se lăsau purtaţi de val şi li se dilatau ochii de bucurie. Simţau în ei cum li se ridică un val de căldură ameţitoare, li se făcea un gol în stomac şi-i cuprindeau o foame devoratoare.
    Luna pe cer se învăluia într-o pulbere fină care se împrăştia în jur, coborând pe pământ pe o scară de mătase. O fi şi ăsta un semn dumnezeiesc, n-o fi chiar păcat!
    Pădurea se încărca de o aromă de busuioc şi din arborii cei mai înalţi ţâşneau spre cer lumini albicioase care se făceau atât de înalte, încât căpătau reflexe sidefii. Totul părea ireal. Bărbaţii se văzură deodată înfăşuraţi în hlamide.Fiecare se lăsa dus de aromele pădurii, căutându-şi mireasa. Bărbaţii nu ştiau dacă ceea ce vedeau sunt mirese sau aluni potopiţi de flori albe care zburau în derivă prin jur ca nişte fluturi. Întindeau braţele să prindă florile sau fluturii sau iluziile, dar fiecare îşi lua mireasa şi alerga prin toată această ploaie de flori albe, arome de verde crud şi busuioc. Lumina începutului de lume. Cuvintele încolţeau în mintea mirilor, cuprinzându-şi mireasa în braţe cu dorul clocotind în oase.

MELON sau CAPETE DE FEMEI

Marian Ilea

(piesă de teatru în două acte)

Decorul

Cârciuma „La Dudinski”: scaune, sticle de băutură pe mesele de tablă verzi, într-un colţ două mese lipite, cu farfurioare pline de fursecuri. E parastasul sculptorului în piatră Melon. Acţiunea se petrece către seară, când cei invitaţi, venind de la cimitir, intră în cârciumă. Se aşează. Se ridică. Povestesc despre răposat. Domnul Dudinski îmbrăcat în hainele de lucru e la barul din dreapta, va servi la mese. Ceilalţi îmbrăcaţi în costume. Irina (fosta iubită a sculptorului) îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă neagră, pantofi negri şi sacou negru.

CRUCIADA ELEVILOR

Roxana Galan

PIESĂ ÎNTR-UN ACT ȘI TREI SCENE

PERSONAJE

 1. PAVEL-liderul
 2. PETRU- teologul
 3. ADAM -autorul
 4. EVA    - autoarea

 5. MARIA- viața-Fecioara Maria
 6. MAGDALENA- speranța
 7. ILEANA- îngerița
 8. PROFESOARA- diriginta clasei
 9. LUNA- imaginația
10. MARA- moartea
11. KLARA- ispita-șarpele

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI) | Partea a V-a

George PETROVAI

E. Hinduismul

    Cu peste 500 de milioane de credincioși, hinduismul reprezintă religia marii majorități a indienilor. Dar este el cu adevărat o religie, atâta timp cât n-are un întemeietor, n-are o doctrină bine precizată și un cult unitar (reprezentanții lui nu țin la doctrină și la cult, ci se mândresc cu toleranța hinduismului față de toate concepțiile religioase) și atâta timp cât găzduiește de-a valma forme superioare de religiozitate și unele dintre cele mai elementare? Indologii, de altminteri, recunosc că este vorba de o religie cu totul aparte, respectiv că „hinduismul n-ar fi o religie în înțelesul obișnuit al cuvântului”. Chiar omul politic Jawaharlal Nehru (1889-1964) subliniază în Autobiografie că nu o dată s-a spus despre hinduism „că n-ar fi propriu-zis o religie în sensul obișnuit al cuvântului”.
    La drept vorbind, hinduismul sau neobrahmanismul constituie noua formă a vechii religii hinduse din perioada vedo-brahmană, credință slăbită întrucâtva de marii reformatori religioși Jaina și Buddha, însă păstrată mereu vie în sufletul credincioșilor de rând, cu atât mai mult cu cât doctrinele jainiste și budiste erau de neînțeles pentru poporeni prin subtilitățile lor speculative. Pe lângă toate astea, sistemul castelor pe care se baza brahmanismul, era atât de înrădăcinat în mentalitatea hindusă și viața socială, încât nici măcar budiștii nu s-au atins de el, iar brahmanii, dându-și seama la timp de primejdia ce-i amenința pe ei și cultul lor, „au întreprins o vastă operă de adaptare a doctrinei și riturilor brahmane la înțelegerea și gustul poporului dornic de miraculos, pentru a putea să ducă astfel cu mai multă eficacitate lupta împotriva jainismului și budismului” (E. Vasilescu).

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI) - Partea a IV-a

George PETROVAI

D. Budismul

    Întrucât budismul a apărut cam în același timp cu jainismul, în aceleași părți din India și din pricina acelorași carențe spirituale ale brahmanismului oficial, între cele două mari secte există multe asemănări. Însă asemănările, oricâr ar fi ele de numeroase și de frapante, nu ne dau dreptul să afirmăm că budismul este o simplă variantă a jainismului. Dimpotrivă, fundamentalele deosebiri de doctrină dintre cele două credințe, au făcut ca jainismul să rămână între granițele Indiei (e drept, cu un număr restrâns de credincioși) și nerupt complet de brahmanism, în timp ce budismul aproape că a dispărut din India natală, dar s-a răspândit în centrul (China), estul (Coreea, Japonia) și sud-estul Asiei (Birmania, Thailanda etc.), astfel devenind o religie universalistă, încât nu mi se pare deloc exagerată spusa unui oficial al acestui cult că „o treime din lumea de astăzi este budistă”.
    Budismul (dimpreună cu biografia lui Buddha) este prezentat în vasta sa literatură canonică și necanonică. Literatura canonică a budiștilor cuprinde două feluri de scrieri: unele redactate în dialectul pāli (formează canonul budismului sudic, numit hinayāna sau „micul vehicol”), altele în sanscrită (formează canonul budismului nordic, numit mahāyāna sau „marele vehicol”).