NOSTALGIC VALS

 

Nu te iubesc, de îmi zâmbeşti nostalgic

Şi-n adieri de vânt, nu te iubesc,

Pletele-ţi fine-mi mângâie letargic

Obraji fierbinţi, şi nu pot să gândesc,

Nu te iubesc în geana zilei calde,

Când după noaptea noastră de amor

Aştri de ametiste şi smaralde

Privesc suflând spre noi lumina lor,

 

Nu te iubesc nici în poieni de vise,

De cer senin pe fragii înfloriţi,

Când iarba mătăsoasă ne atinse

Primindu-ne sub pomii înverziţi,

 

Nu te iubesc, poate, nicicând, niciunde,

Dar nicidecum e, evident, nonsens,

Ci te iubesc oricum, orice-aş ascunde,

Amorul meu din micu-mi univers!

 

Doar te iubesc fără de timp pe lume,

Nici pur, nici simplu însă nu-mi doresc,

Explozii-n curcubeie să răsune

Şi-n valsul meu, să pot să te-nvelesc…

 

CORD REBEL

 

Venit din ierni de valsuri vieneze

Alunecând pe mozaic de vise,

Un cord rebel învaţă să pulseze

În ritmul tău, spre ţărmuri neatinse…

 

Revigorând în polci de primăvară,

Iubind intens, arzând de pasiune,

Cordul rebel cu tine se-nfăşoară

Inconştient, pe geană de genune

 

Vin implicit nocturnele de vară

Cu mult amor şi dor la purtător

Şi-n cord rebel, fiorul stă s-apară

Electrizându-l ademenitor…

 

Ajuns-a azi în rapsodii de toamnă

Trăind frumos, iubind adevărat

Cordul rebel şi a lui scumpă doamnă:

Ce-a visat ieri, aievea s-a-ntâmplat.

 

ACEA IUBIRE

 

Acea iubire…

Cu trăiri şi cu visări

Căutări sau aşteptări

Sau suspine

Stări de bine

Consemne,dileme

Însemne,probleme

Sărutări,remuşcări

Înrolări,desfătări

Privire de foc

Poeme şi joc

Tangoul dorinţei

Şi valsul credinţei

Tornade de dor

Furtuni de amor

Sau forţa de-acum

Mergând pe-al tău drum

Explozii pe soare

Când sufletul doare

Fior,încântare

Şi dulce licoare…

Acea iubire…din tine!

 

FURTUNĂ (ziua aceea)

 

Venise timpul pentru trudă,ziua aceea!

Ah,era neagră,era crudă,ca Odiseea…

Şuier de vânturi vineţii trecea pe zare,

Bubuituri turau dilii,asurzitoare

 

Şi sângeriu de fulgere rupeau lumina,

Mă întrebam cu disperare:a cui e vina?

Curgeau cascade de săgeţi peste simţire

Şi lava cuprindea pereţi de vieţuire.

 

Murisem oare,mă miram a resemnare?

Nu mai trăisem,constatam,aşa oroare!

Ce vectori primitivi ţinteau rupând iubirea,

Ce penitenţe tot veneau pe toată firea?

 

………………………………………..

 

Un evantai desfăşurat,din raze calde,

Rupe câlţosu-nnegurat în sfere-nalte

Şi-un curcubeu de doruri noi spală de tină

Suflete tari,suflete moi din cea grădină…

 

Încremeneşte-n linişte pământul, marea

Şi-un greiere în mirişte cheamă schimbarea

Îngână undeva, în larg, cânt de sirenă

Şi-mi spun, zâmbind spre-al meu catarg:viaţa-i eternă…!

 

IUBIRI ÎN CHEIA SOL

 

Ieri întâlnit-am tristă cheia sol,

Se-ndrăgostise rău de-un fa diez

Ce-a părăsit-o pentr-un si bemol

Ce cântă-n ploaie-n spaţiul newyorkez…

 

O lacrimă, prelinsă pe obraz

Mă ispitea s-o sorb, s-o scald în mine,

Înduioşat subit de-al ei necaz,

Iubind secret tot ce îi aparţine.

 

Eram un do diez, la rândul meu,

Vrăjit pe veci de ea, sonata lunii

Cu-admiratori ce o vânau mereu,

Dar ea-şi dorea doar fantele minciunii!

 

Şi ne-am unit: şi note şi arpegii

Să îi cântăm de leagăn şi de dor,

S-o-nveselim, prinzând-o în solfegii,

Să uite un moment de-al ei amor…

 

Iar în final, i l-am adus pe fante,

Era lihnit şi slab şi jerpelit,

Căci fără ea, în sferele înalte

Era un nimeni, suflet chinuit.

 

Şi trista cheie, de atunci străluce,

A aruncat mâhnirea într-o mare,

Regină-i peste toţi şi se produce

În simfonii de bucurii astrale.

 

CAD LACRIMI

 

cad lacrimi peste noi

surplus de durere

într-un ciclu nesfârşit

apă aer sol şi noi

făcătorii de lacrimi

devoratorii de lacrimi

cad lacrimi să ne spele

unii le primesc

alţii se feresc

sus, îngerii plâng…

 

lacrimi cad să spele tina

şi rugina

dar şi ura şi ranchiuna

dezbinarea lăcomia

pizma şi ipocrizia

lacrimi cad să ne-mblânzească

suflete să încălzească

pământul să înverzească

şi sămânţa să rodească

sus, îngerii plâng…

 

Am scăpat o lacrimă

 

Mergând pe râu, priveam curgând

iubiri aruncate,

iubiri negate.

Venisem să mă regăsesc,

să-mi restabilesc

priorităţile…

Văzând plutind o lacrimă,

mi-am amintit de lacrima mea,

uitată pe undeva.

Am căutat-o febril, ca un nebun…

Era acolo, aşteptând.

Am îngenunghiat,

cuprinzând-o delicat.

Subit, o altă lacrimă, de necaz,

mi-a alunecat pe obraz:

orbit de desfrâu,

o scăpasem în râu…

 

 Paşi pe nisip

 

Plouase cu soare

Pe sufletul meu

Cuprins de ardoare.

Eram… tu şi eu!

 

Venise lumina

În inimi novice,

Rupsesem cortina

Gândirii peltice

 

Multiple dorinţe

Nespuse, dar clare

Topeau necredinţe

De nopţi seculare

 

Valsa luna plină

Cu-al zilelor astru

În muzica lină

Din ghiolul salmastru

……………………

 

Nisipul foşneşte

Sub paşi fericiţi

Şi-o stea, fin clipeşte

Spre îndrăgostiţi…

 

Dulce

 

copilării

şi dulci prostii…

în noaptea asta (a câta oară?)

bunăoară,

mi-am ignorat melatonina

gustându-te,

mi-am interzis dreptul la cuvinte,

verbe dorite,

am acceptat

încântat

mângâieri în cheia sol,

de dor,

în noaptea asta te-am cuprins

cu tot ce am, cu tot ce pot

şi mă socot

să fac din nou din noapte, zi,

să nu-ncetez a te iubi…

 

Chantale

 

Chantale, exotic papillon

Dintr-un hotel din Cote d´Ivoire,

Făcea safari-n canion,

Vânând al timpului contoar.

 

Ne-am întâlnit întâmplător,

Într-un ocean de orhidee,

Cuprinşi de-o sete de amor,

Visând, sperând iubiri la cheie.

 

“Să-mi dai nestinsele poeme

Din magicele nopţi albastre!”,

Ceru Chantale, privind la stele,

În mângâieri de doruri faste,

 

“Să-mi dai lumina unei zile

Ce scaldă marea-n stropi de aur

Şi dimineţile senine,

Al piscurilor cert tezaur,

 

Oferă-mi susur de izvoare

Cătând oceanul planetar

Şi rupe-mi o rază de soare,

Numai a mea, în ăst hotar!”

 

Şi-am prins iubirea într-o scoică

Şi am cuprins-o-n chihlimbar…

De-atunci, trăim o dulce troică:

Iubirea, eu… şi-a mea Chantale.

 
 

Happy end

 

Am trimis Speranţa

să-mi cumpere un strop de iubire.

În drum, sora-i vitregă,

Circumstanţa,

a îmbiat-o la casino,

unde amoruri de doi bani

devorau destine.

“N-a fost să fie”, plecă Speranţa

lăcrimând îndurerată,

se prăbuşi în colb,

o tânără o ridică,

înduioşată…

Cioc, cioc! “Spuneţi, vă rog,

aici se află strada Speranţei

(ciripeau doi ochi albaştri)?”

M-am înclinat afirmativ…

Instantaneu, clipeau ştrengar pe boltă

mii de aştri.

 

Flash

 

un tânăr imberb am întâlnit

păşind prin parcul vieţii

privindu-ne zâmbetele

ne-am măsurat tristeţea lor

constatam interzis

îmi furase ochii îmi copiase suspinul

determinarea lui mă fascina

obedienţa pentru timp mă intriga

roşeala din obraji însă-l trăda

era copleşit de amor

l-am numit DOR

 

regina nopţii

 

venise de la bal plutind pe-o amintire

regina nopţii

dintre mii de stele

mă căuta sperând într-o iubire

oferindu-mi zestrea ei

floarea ei cu cinci petale

furată din soare

lumina de sidef a lunii

şipotul apei către matcă

satinul unei mângâieri

gustul divin de piersici coapte

mireasma serii unicat

era

în grădina mea

fascinat

profund mişcat

am simţit pulsând ceva

tangoul verii ei cânta

nostalgic în inima mea

 

vibraţii

 

intrăm indubitabil

în mâinele de ieri

la fel de singuri

la fel de departe

doar inimile se încăpăţânează

să rămână împreună

renunţând la spaţiu şi timp

consumând lumi paralele

doar ele