Rodica Dragomir
Mântuire
(Din volumul La porţile timpului Ed. ,,Risoprint”, Cluj-Napoca, 2003)
Astăzi ninge tot mai potolit,
anii însă parcă zboară, zboară,
iar iubirea noastră a murit,
pe nesimţite, într-o vară.
Secundele lovesc în mine,
noapte mă leagă-n lanţuri de păcat
şi-un gând suav, de-odinioară,
din ale nopţii umbre a scăpat.
Eram frumoşi şi-atât de puri, şi tineri,
şi ne credeam doar noi doi pe pământ,
iar minutarele-ngheţau uimite,
când ascultau arzândul jurământ.
Dar toate trec cum trece totu-n lume,
rămâne vie numai amintirea
acelor clipe-nfiorate, de minuni,
în care azi îmi aflu mântuirea.
Lucian Perţa
Mântuire
Astăzi şcoala nu mai e ce-a fost,
profesorii-au chiar timp suficient
prin poeme să îşi fac-un rost,
că au salariu aproape indecent.
Şi timpul zboară, zboară noapte-zi
şi te trezeşti la pensie deodat’,
iar dacă nu ştii scrie poezii,
în lanţuri de plictis eşti condamnat.
La porţile acelui timp uitat,
degeaba baţi de nu arzi în cuvânt,
de aceea-i bine din profesorat
să-ţi faci din asta crez şi jurământ.
Că toate trec cu grevă, fără grevă,
doar poezia-i mântuire-n toate,
iar cartea mea, eu sper că se observă,
e mântuirea mântuirii… poate !