Ioan Dragoş
Orarul
(Din volumul Prăpastia dintre timpurile verbului, Ed. ,,Patrimoniu”, Râmnicu-Vâlcea, 2003)
în timpul verii
exilul a fost mai uşor
eu am venit
ca să nu înţeleg nimic
se adâncesc puternicele porţi
peste urmele
tăinuite sub bocanc
adevăruri atât de apropiate
puţin deasupra capului
ca sabia lui damocles
palmele fierbinţi ale subconştientului
resturi nedigerate de zi
uciderea probei
am învăţat să trădez
prin cuvinte
deşarte închipuiri despre fericire
ca nişte munci ale câmpului
bine făcute
bogdan îmi spune
decât să nu ştiu ce spun
mai bine să nu ştiu ce spun
curg peste toate instrucţiuni
şi acte
uitarea
este întotdeauna prea lungă
şi versul următor va fi şi mai târziu
palmele fierbinţi ale subconştientului
resturi nedigerate de zi
unul dintre noi tace
şi-i mântuit
Lucian Perţa
Orarul
( Au fost vizate volumele: Povara uimirii (1986); Lecţia de respiraţie (2003); Acestea sunt amănuntele (1998); Firul cu plumb (1987); Prăpastia dintre timpurile verbului (2003) )
Şi la servici la Satulung
şi la Baia-Mare, în administraţie,
ca să pot la timp s-ajung,
mi-am făcut un orar de tranziţie.
Vara ca vara,
iarna, însă, şi ziua de luni,
povara uimirii purtam.
Adevărul era că de frig
lecţii de respiraţie făceam,
şi-n autobuz stăteam covrig.
Acestea sunt însă amănunte
neinteresante acum, de-s privite,
am învăţat multe,
din mers,
prin mediile culte.
Fir cu plumb mi-a fost
însă totdeauna-n toate
fericirea iscată prin vers.
Se prea poate,
să ascund n-are rost,
să fi căzut uneori, oameni buni,
în prăpastia dintre timpurile verbului,
urmând false instrucţiuni.
Aducerea aminte,
vorba proverbului,
înseamnă, însă, iertarea de cuvinte.
Toate acum sunt bune şi calme –
subconştientul însă nu-mi dă pace...
Cred c-o să-i dau câteva palme,
până tace!
Ioan Dragoş
Spovedanie pe podul minciunilor
(Din volumul Ulise în bucătărie, Ed. ,,Echim”, Sighetu Marmaţiei, 2006)
''ciudat te plimbi pe străzile oraşului
după mai mult de douăzeci de ani
am trecut pe podul minciunilor şi nu s-a prăbuşit
în tren
domnişoara care a urcat la cluj
şi va pleca săptămâna viitoare la budapesta
bea apă plată izvorul alb
şi citeşte coehlo
jurnalul unui mag
aşa că mi-e ruşine să scot din bagaj
singura carte pe care o am la mine
dincolo de principiul plăcerii a lui sigmund freud
citesc ziarele
am trecut pe podul minciunilor şi nu s-a prăbuşit
aproape toată energia de care dispune aparatul psihic
provine de la tendinţele instinctuale
care îi sunt imanente
dar nu tuturor le este permis
să ajungă la acelaşi nivel de dezvoltare
greu găseşti printre betoanele termopanele
şi cablurile civilizaţiei
la călugăru
bufniţa
unde pe vremea lui dumas
te intersectai cu poetul ion mircea
şi piramida lui împădurită
am trecut pe podul minciunilor şi nu s-a prăbuşit
psihicului îi este inerentă o tendinţă puternică
de a se conforma principiului plăcerii
dar acesteia i se opun anumite forţe şi circumstanţe
astfel încât rezultatul final
nu poate corespunde întotdeauna tendinţei către plăcere
ciudat te plimbi pe străzile oraşului
în care te afli acum pentru eseul
mâna-i de lemn şi-ndrăgostiţii-s bătuţi în cuie
sub motto-ul
este adevărat că adevărul se compune
din ceşcuţe extrem de fragile
după o săptămână grea
am trecut hotărât peste podul minciunilor
şi nu s-a prăbuşit
actele noastre conştiente derivă dintr-un
substrat inconştient
constituit în principal din influenţe ereditare
deşertăciune sunt toate iar viaţa aceasta este
umbră şi vis
cânta preotul acum câteva zile la înmormântarea
lui vasile radu ghenceanu
deşertăciune sunt toate chiar şi contenciosul administrativ
le spuneam lui dumitru şi gavril
măcar visul să fie ca lumea
am trecut peste podul minciunilor
şi nu s-a prăbuşit''
Lucian Perţa
Spovedanie pe podul minciunilor
(Au fost vizate volumele : Cavalerul triunghiului (1997); Acestea sunt amănuntele (1998) )
''ciudat de interesant ai început să scrii
acum aproape treizeci de ani,
parcă ar fi o sută,
ai început cu o poveste, dar nu pentru copii,
sau nu îndeajuns de mincinoasă pentru a fi crezută
şi iată unde ai ajuns
aşa îţi spui în timp ce urci
scările la redacţia graiul
oricum te descurci
ai luat toate premiile şi mălaiul
de la toate festivalurile
pe unde te-au purtat
vânturile, valurile
fără complexe, demult nu le mai ai
de când l-ai citit pe sigmund freud
şi-apoi prin diverse
triunghiulaţii,
fiind cavaler al triunghiului,
ai stabilit diverse relaţii,
dar toate cu simţul măsurii
la curierul prefecturii
şi al consiliului judeţean
sub motto-ul
deşertăciune sunt toate
câte nu sunt poezie
numai că a trebuzit, aproape an de an.
să îţi schimbi biroul
şi să faci bătături la coate,
aşa că motto-ul a rămas deşertăciune sunt toate,
dar acestea sunt amănunte de tot haiul
şi nu ştiu ce-mi veni
a mă spovedi
acum când duc poemul la graiul''