STATORNICIE

 

Mai neobișnuită ca oricând

muza m-a abordat astfel :

”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată”

Am rămas uluit întrebându-mă:

 

”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza ?”

Știind parcă ce vreau să spun ,muza a continuat:

”Mă duc în satul tău natal-Asuaju de Sus,

unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din  viață.

 Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,

 După cum ai spus și tu că e frumos...!

Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,

am să rămân acolo pentru totdeauna”

Am întrebat-o surprins:

”Unde sau la cine vei sta tu acolo?”

Muza m-a copleșit cu răspunsul:

”Păi,n-ai spus tu că ai o casă în satul acela...?”

”Bine,bine,am continuat eu,

Dar casa este acolo,iar eu locuiesc aici...

Și după ce am scris 5 volume de versuri datorită ție,

acum mă lași baltă !

În final muza mi-a răspuns :

”Ba din contră,dacă voi sta în casa ta,

fie aceasta ori unde

și indiferent de situație

vei avea întotdeauna la cine veni

și pentru cine ieși în lume...!”

 

SUSPIN SILVIC 
variantă

 

Pădurea a rămas fără complemente,
fără atribuție,
cu drumuri ce duc doar spre amintiri 
și spre procese verbale,la poliție…
În ea n-ai unde-ți ascunde ,nu camionul
dar nici măcar drujba ori….comisionul…
sau măcar un portofel…
A fost tăiat și arborele prin care se putea finaliza
corabia salvărilor de orice fel…
Uscăturile rămase par monumente nefinalizate 
de când acel anotimp a intrat în istorie
neavând acoperire pe frunze
și pe muze
și constituite fără folos
de când partidul acesta
atât de risipitor
a intrat în istorie ,ca un basm sau ca minciuna 
pe ușa din dos…
Doar numele a rămas de această pădure
cum viața ,doar titlu la așteptare și vis...
Și ca numele eroului ,pe cruce scris...

 

NU AJUNG CUVINTELE

 

Tăcerea absolută o dețin copacii...
Ei nu rostesc un murmur de durere 
nici pentru ultima frunză ce cade...
De aceea gramatica 
nu se poate împlini prin viu grai .
Nu ajung cuvintele 
pentru a defini concret 
durerea tăcută a lumii...

 

TRISTEȚEA CEA MAI MARE II

 

Suspectă părea pasărea aceea 
uitându-se la mine 
de parcă și-ar fi dorit
să-și dea aripile
în schimbul mâinilor mele 
În acest sens 
ce a putut face pasărea respectivă , 
dacă n-a putut scrie cu mine
sau în locul meu ? 
A zburat... 
Eu am rămas locului să scriu în continuare ,
dacă nu pot să zbor...
Mult timp mi-a rămas în viață 
pentru a scrie 
dacă nu voi putea niciodată 
să zbor...

 

RUGĂ

 

Pe lângă tot ce am 
îți mai cer Doamne 
să-mi lași zi de zi 
puterea să mai pot deschide 
o carte...

 

TROIȚA

 

E inegalabilă 
și inconfundabilă 
fie că.i analizată 
în plan religios , 
geografic 
sau istoric

Comparând.o cu ceva anume , 
pari a fi un simplu bârfitor 
și rău gânditor, 
fără cultură generală, 
cu puțină școală

Troița,fie că e așezată 
într.un loc public sau închis
în infern sau în Paradis,
în muzeu în scoală 
sau în catedrală , 
e singurul element
mai presus de jertfă ,
ce n.are 
asemănare...

 

DEDICAȚIE SPECIALĂ

 

Ți-ai făcut draga mea  
din toată indiferența lumii 
un lacăt 
cu care ți-ai închis inima 

Cu toate că 
n-am găsit cheie atât de mare 
pe măsura acestui lacăt 
totuși ți-am deschis-o 
folosind drept șperaclu-poezia

Iar acum draga mea 
m-ai pus să scriu poezii ,de parcă 
îți dau sufletul...

Astfel nu mai știu 
care-mi este sufletul 
și care poezia ! 

În fond și la urma urmei,
prin această procedură,draga mea 
nu știu ce-ți dau,
poezie sau suflet.

 

CURSA DESTINULUI

 

După o competiție strânsă , 
medalia de aur o primeşte
viaţa plină de amăgiri,
Medalia de argint îi revine
speranţei de nu ştiu ce natură,
 iar promisunilor  următoarea medalie...
Mirarea este că 
visele de orice fel 
n-au prins podiumul...

 

BILANȚ PANORAMIC

 

Pentru Dumnezeu 
există un fenomen nemărgit 

nu  Univesul,
ci mirarea lumii faţă de acesta ...

 

LA VREME DE NEVOI

 

La vreme de nevoi omul a grăit :
"Cât aș vrea să pot zbura ca o pasăre. "
Pasărea a rostit :
"Cât aș vrea să pot zbura îngerește"
Îngerul a spus :
"Cât aș vrea să pot zbura dumnezeiește."
Dumezeu a rostit: 
"Eu ce să mai zic ?"
Și a zburat cum a vrut...

 

SCRIEREA EXTREMĂ

 

La acest examen de credinţă ,cu cerinţe maxime,
pentru a primi nota cea mai bună
am scris pe toate foile permise
în cel mai restrâns spaţiu unde 
pot fi monitorizat dumnezeieşte
şi încă mai scriu pe ultima coală acceptată
în regim de urgenţă...
Efectuând acest exerciţiu
scrierile mele se amplifică atât de mult încât
nu-mi mai rămâne loc să scriu cu mâna dreaptă…
Îmi las membrul respectiv nemişcat
ca să am spaţiu pentru a scrie cu mâna stângă…
Şi scriu…! Şi scriu,…Şi tot mai scriu …
Acum mă opresc din criză acută de spaţiu ,
şi pentru a nu aşeza noile litere

peste cele scrise anterior,
lăsând mâna stângă nemişcată

,dar nu înainte de 
a aşeza pixul ca literă în continuarea textului…
Vărs o lacrimă ,drept virgulă…
Spaţiul s-a restrâns atât de mult încât 
n-am avut altă variantă decât că

 am ataşat trupul meu ca penultimă literă la text…
Acum mai mult de atât

simt la modul cel mai straniu
cum că

ieşindu-mi sufletul din trup 
şi ataşându-se de acesta la exterior , 
ca două litere de mână,
încheie astfel textul respectiv…