O fotografie veche agăţată pe peretele unei case bătrâneşti din Belitori, Teleorman. Un bărbat tânăr şi misterios, imortalizat purtând cravată, a stârnit curiozitatea unui copil de la ţară care nu mai văzuse până atunci un domn de la oraş. Bărbatul din fotografie era Ion Pena, scriitor şi epigramist născut în Teleorman, cunoscut în perioada interbelică în lumea literară a Bucureştiului. Copilul curios era nepotul acestuia, Marin Scarlat, care şi-a făcut un scop în viaţă din a scoate la lumină povestea epigramistului. „Ion Pena a fost fratele tatălui mamei mele. În casa bunicului din partea mamei de la Belitori am văzut acea fotografie mare, frumoasă, înrămată, care mi-a atras atenţia. Am întrebat, curios, cine este. Mi s-a spus că este o rudă foarte îndepărtată. Mi-a atras atenţia cravata. La vremea aia nu văzusem pe nimeni în sat purtând cravată. Nu mi-au spus mulţi ani cine era, de fapt, bărbatul din fotografie. Era aşa, un mister, parcă le era frică...“, povesteşte Marin Scarlat (55 de ani). În casa din Belitori, numele lui Ion Pena nu s-a rostit mulţi ani decât în şoaptă. Mai des a auzit Marin Scarlat în copilărie cuvântul blestem pentru că „din şapte copii, cât au avut părinţii bunicului meu, cinci au murit tineri. Ion Pena a fost primul născut şi ultimul decedat“. 
 
Curiozitatea l-a urmărit pe nepotul bărbatului misterios din fotografie toată viaţa. Avea să afle mai târziu, după studenţie, că bărbatul, fratele bunicului său, a fost un scriitor cunoscut în perioada interbelică, dispărut în condiţii misterioase. 
 
Demersul de a scoate la lumină viaţa şi opera lui Ion Pena nu s-a dovedit a fi unul uşor.  La 55 de ani, după multe săpături şi cercetări, Marin Scarlat îşi aminteşte: „În anii '70, aveam să descopăr în ziarul «Teleormanul» un scurt articol despre Ion Pena, semnat însă sub pseudonim. În familia noastră exista o înţelegere tacită de evitare a acestui subiect. Nu mi-am pus problema atunci de ce le era frică , dar am încercat să aflu cine a fost Ion Pena“.
 
APRECIAT DE GEORGE CĂLINESCU
 
Răsfoind arhive şi scotocind prin biblioteci, Marin Scarlat a scos la iveală povestea scriitorului uitat: „Am mers la Biblioteca Academiei, la autorităţile din Domneşti, la Alba Iulia, pe urmele lui Ion Pena“. Plecat din Belitori după studiile gimnaziale, Ion Pena a absolvit Şcoala de Comerţ din Turnu Măgurele. A ales meseria de perceptor, deşi avea înclinaţie către literatură. „De la 22 de ani şi-a creat multe adversităţi publicând texte prin care se delimita de «exclusivismul rasei şi culturii germane»“, în revista «SO4H2» din Turnu Măgurele. Era antibolşevic convins“, povesteşte Marin Scarlat.
 
A publicat poezii, epigrame şi proză fiind foarte apreciat în marile publicaţii bucureştene. În 1939 i-a apărut primul volum de epigrame, „Furcile caudine“, printre care se regăsea şi o epigramă dedicată lui Păstorel Teodoreanu: „Lumea-i zice Păstorel / Eu propun, iubiţi convivi / Ca să fim obiectivi / Şi să-i zicem păhărel“.
 
La începutul anilor '40, poeziile lui Ion Pena apăreau în „Universul Literar“. În prezentarea făcută de redactorul Ştefan Baciu, tânărul scriitor era prezentat drept „Un poet plin, de un talent robust, original şi format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalţi“. Datorită recenziilor pozitive la scrierile sale, George Călinescu l-a inclus, mai târziu, în Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent.