Mersul în cătănie
Când trebuiè să margă-n cătan'iè, atuncea dimineaţa,
fecioru să ducè la unu care avè cai. Şi mèrè acolo şi-şi pun'è valizele în car şi tineretu din sat, majoritatea, mèrè înapoia căruţî tăt strâgând, în alai. Şî ii înapoi dădè mâna cu omin'ii. Că ieşău la portă oamen'ii bătrâni şi ceilalţi mai tineri şi-şi luau rămas bun sau îi ura armată uşoră. Şi mèrè până-n capătu satului. Şi de-acolo să d'espărţă, să suiè pă căruţă şî ieşt'ia înturna-napoi.
D'e era fată cu care-o povestit, api strâga:
Frunză-n prun, frunză sub prun, Frunză-n fag, frunză sub fag,
Ieşi mândră până-n drum Ieşi mândră până-n prag
D'e ţ-am fost vodată bun. D'e ţ-am fost vodată drag.
Fecioru îşi ia rămas bun şi de la sat: Rămâi, Suciule,cu dor / Că io din t'ine vreu să zbor.
De asemenea, nu pleacă fără a-i adresa câteva cuvinte şi mamei:
Mamă, mândru m-ai crescut
Ş-amu-s mare şi mă duc;
Mamă, mândru m-ai gătat
Ş-amu-s mare ş-am plecat.
Rămâi, mamă, cu dor mult
Că io mă duc şi nu t'e uit;
Rămâi, mamă, cu dor mare
Io mă duc depart'e tare.
Sara, înaint'e să margă, să strânje ii pret'inii, şi dacă avè şî pret'ină fecioru, duce şi pret'ina, mai alt'e fet'e, să nu fie sângură ş-api făcè ca on fel de masă, ca on fel de petrecere în casa respectivului. Era jăle. Să cântau părinţî că atuncea mèrè-n armată câte-on an, doi, nu-l mai vid'è. Am avut chiar un văr bun care-o făcut 3 ani armată. Da' 2 ani şi 6 luni nu l-o văzut n'ime p-acasă. La 2 ani şi 6 luni o venit în concediu. Atuncea nici vorbă să meri la jurământ, ori să şt'ii că la ce fel de armă îi el. Nici vorbă, nu era voie. Numa-aşă d'e t'e-nţălejăi şi scrièi să nu ştie n'ime ce scrie, prin sămne făcem scrisoare ca să şt'ii la ce fel de armă-i[1].
De Crăciun, când se colinda, erau şi grupuri format'e din femei bătrâne. Io când eram de 10 anişori vin'èu finele mamei mele. Api vin'è aşă şî câte 10. Vin'èu a colinda, da numa femei, bărbaţii rămâneau acasă c-aşt'eptau colindători. Nu put'èi să-ncui uşa înt-aceie nopt'e.
Colindau la fereastă câte o colindă, apoi intrau în casă şi le servè cu sarmale, cu ţuică, cu prăjitură.
Apoi să ducèu acasă[2].
Vergelul
Începând cu Postu Crăciunului, feciorii prind'e a-şi face rând de fet'e. În fieşcare sară să aibă câte-o fată s-o ducă la Verjăl. Nu mèrè fet'e separat, feciorii separat. Fieşcare mèrè întâi cu pret'inu, cu drăguţu. Dacă nu avè drăguţ, cu neamuri, vecini, pret'ini. Ş-api era 5 seri: 3 la Crăciun şi 2 la Anu Nou. Deja trebuia să aibă 5 fete fieşcare fecior.Ş-apoi pot'e că nu întra tot'e fet'ile din sat. Da care era băieţi mai buni duce şi câte 2-3 fet'e-nt-o sară, să nu şadă acasă. Dacă nu t'e chema nime, şid'èi acasă.
Verjălu să face la cămin. Da mai-naint'e-n căsî, în două căsî, că-ntr-o casă nu mèrè, un grup în partea de jos a satului şî unu în partea de sus a satului.
Oamenii căsătoriţi îşi făcèu aparte, la Bobotează. Atunci era “jocu însurătoilor”, aşă să zâce. Să strânjău 10-15 păret'i şî căutau o casă, muzicanţ. Să strânjău în zua de Bobot'ează, da pă când era sară. Să duce mâncare şî băutură. Femeile duceu prăjâtură, bărbaţî duceu ţuică şi mai în capăt ( în ultima vreme) duceu mâncare. Să făcè mâncare: supă, carne cu cartofi şi sarmale sau găluşt'e, cum să zâce pă la noi. Să pregătè acolo la casa unde să făcè Verjălu.
Feciorii când jucau şi strâgau. Altu-şi hulè (ocăra ) pret'ina, altu şi-o iubè. La Verjăl, strâgau numa feciorii sau omu însurat. Fet'ile sau femeile mai învârstă nu strâgau[3].
Obiceiuri de nuntă din Suciu de Jos
D'in şezătore t'e cunoşt'èi şî avèi, cum zâc amu prèt'in, atunci îi zâcem drăguţ. Dacă vroia să să-nsore, fecioru îi zâce lui taică-său că vrè s-o ieie pă cutare. Părinţî băiatului mèrè a peţî la părinţî fet'ii. Da numa bătrânii să-ntâln'eu, fără fată şî fecior. Şî acolo poveste: “ I-oi da cutare, i-io face cutare”. Nu era povestea că tinerii se plac, bătrânii hotărău. Pă când tomnesc bătrânii api să face nuntă. Nunta să făce şî la 2-3 săptămâni după ce l-ai cunoscut. D'e l-ai cunoscut şî ţ-o fo drag şî s-o potrivit bătrânii laolaltă, o fo mai mult. D'e nu, şî la 2-3 săptămâni ai fost căsătorită, chiar dacă nu l-ai cunoscut tu pă el şî el pă tine. N-o ţânut cont.
Sâmbătă sara era cusutu cunun'ii. La mnire i să făce steagu şi la mnireasă cununa. Mnirile îşi alejă din sat 4 fet'e care să-i facă steagu. Şî mnireasa iară 4 fet'e. Ş-api făce cununa. După ce găta cununa, steagu, api umbla rotă pă lângă o masă cele 4 fet'e şî o prind'e de colţu mesî şî o lega. Da atuncea nu era legată tabla. Să ridica şi bontăn'e. Api de câte ori să crepa table mèsî, cum era demult mèsăle. Dup-aceie era joc, câte 4-5 jocuri, cam de 20 de minut'e-on joc. Ş-api dup-aceie să băga la masă şi să servè masa. Să făce zamă de oaie. Prăjâturi nici nu să dădea seara, fără la ospăţ pă zua. Da sâmbăta sara api numa zamă să da şî, cum zâce la noi, cu mălai, pâine d'e mălai.
Duminică d'imineaţa vin'èu neamurile, tineri şi vecinii la iè, ş-a mnirelui la el. Mèrèu la cunun'ie. De la biserică se duce mireasa acasă şi mnirile acasă, fiecare cu alaiu lui. Pă la 1-2, începe la mnire. Nu să zâce ospăţ, să zâce “cuscrii”. Oamenii care mèrèu zâce că mărg în cuscrii la mnire. Atuncea să duceu darurile la mnire şi petreceu acolo. Le da d'e băut şi d'e mâncat.
Pă când trece ospăţu cela la mnire, vin'e după mnireasă şi-o duce la mnire tot aliu cât era la mnire, 100-200 de omin'i, câţ era. Că acolo să făce după cât era omu d'e înstărit.
Mnirile trebuia să ghicească mnireasa. Mnireasa avè 4 druşt'i şî pă iè o pun'è în mnijlocu a două, tri ş-o-nvălè cu faţă de masă şi-ntra în casa unde era mnirile. Dacă o ghicea o lua atunci, dacă nu-i dădè mnireasă mnică, o fată mnică de 2 ani, de 3 ani o-mbrăca cu cunună pă cap şi-o făcea mnireasă şî i-o da aceie până ghice mnireasa. Ş-api trece mnireasa acolo după masă la mnire, mai sta on pt'ic ş-o lua de-acolo ş-o duce acasă la mnire iară cu tăt alaiu. Acolo să făce jocu pă bani, aşă să zâce, cam pă la ora 4-5 după-masa. Mnirile şî nănaşî stăt'èu după masă şî mnireasa o juca cin'e vrè.
Când o juca on drăguţ pă mnireasă, noi d'i pă marjine mai strâgam:
Măi băd'iţă cu t'eptar,
Nu pune câte-on griţar,
Pune câte-o sută-ntreagă
Că ţ-o fo bugăt d'e dragă[4].
Mnie mi-o strâgat o fată când m-am măritat, că a mneu bărbat n-are mamă. Ş-api o avut nişt'e mătuşi şî nu le-o convenit, batăr sunt'em dint-on neam ş-api o pus pă o fată să strâje:
Tu mnireasă cu şoşon'i,
Ai băgat pă dracu-n horn
Şi din horn l-ai pus pă mut'e
Şi-o fo musai să t'e-ascult'e;
D'i pă mut'e pă pript'ici
Până ce-ai sosât aici.
N-oi uita vèci strâgătura ceie. Ş-api pun'è , cum era atunci, 1 leu, 50 d'e bani, 2 lei, 5 lei şî la capăt, pă când o jucat cu copt'iii cu tăt, o cumpăra mnirile. O juca el ultima dată şi punea şî el bani. Acòlè era interesant cu cât o cumpărat mnirile mnireasa. Şi dup-aceie n-o mai juca nime.
Era sară. Ducè nănaşa casă cu steagu şi iară câţiva feciori. Începe ospăţu la mnireasă cu omin'ii, sara pă când însăra. Ş-atuncea mèrè mnirile şi mnireasa acasă la mnireasă und'e era ospăţu cela, unde să făce-n nopt'ea ceie ospăţ. Ş-api omin'ii de-aicea, atunci nu mèrè n'ime cu bani, mèrè cu daruri, cu ce avè din casă: o bucată d'e pânză, o zad'ie, ţol, pernă şî alt'e lucruri, ce avè în casă şî gând'è că-i d'e folosânţă la omu cela. La puţân'i, fort'e puţân'i, să cumpăra d'in coperativă, să zâcem un vas. Umbla mnireasa să strângă darurile şî apoi să continua. Scot'è mèsâle d'in casă şî să da la joc tăţ bătrân'ii câţ era la ospăţ. Atunci nu mèrè feciori şî fet'e la ospăţ, numa bătrânii căsătoriţi. Şi care erau tin'eri şid'èu acolo pă la uşi, n-avèu voie. Îţ era ruşâne să te baji, era părinî-n joc. Şî era până d'imin'eaţă jocu cela. D'imin'eaţă să-mprăşt'ie tătă lumea, să duce acasă. Mnirile şi mnireasa rămân'èu acolo la mnireasă.
Pă când să făce zuă, acm cătă 8, cătă 9, să strânjău iară a mnirelui la el şî a mnirèsî la ie. Ş-atuncea mèrè mnirile, duce mnireasa la el acasă. Lunea era asta cam pă la 8, pă la 9 duce mnireasa la el acasă. Acolo iară să mai da mâncare şî băutură şî joc. Să scot'è mèsâle şi era joc până după-masă pă la 3, 4. Mnireasa rămânè apoi de noră acolo-n casă[5].
Credinţă şi adevăr
Tata-mi povestè mie că aici la o vecină, unde el o fo slugă, că o rămas d'e părinţ mnic..., ş-api o zâs că îi povestè femeia aia la care o fost slugă că asta-i într-adevăr cu parii d'e Sfântu Andrei. Că să duce nopt'ea şî o zâs că o legat paru ăla cu on tort să şt'ie care-i. O luat aţă, o mărs şi-o măsurat parii şî l-o legat. Şî pă zua, când s-o văzut, că nu era becuri, s-o dus şi s-o uitat şi-o zâs că aşă o fost sfârd'ită o bucată d'in el. Şi-o zâs că tăt s-o gând'it cum a hi bărbatu cela. Şî aşă o fost că o fost în război şî n-o avut on ot'i. Asta am auzât-o şî io d'e la tata că atuncea aşă să şt'è şi să lua după aieste[6].
De farmece şî făcături să mai auză. O fo o femeie măritată şi o rămas însărcinată şi când o născut pruncu deja iè o tăt rămas bolnavă, d'in naşt'ere de-atuncea. Şî o tăt visat că o femeie d'e-aicea d'e la noi d'in sat, c-o apasă, o astupă pă gură. Ş-api aşă o zâs mama ei că d'e bună samă o făcut, c-api soţu, după ce-o murit iè, o luat pă femeia cu care-o visat c-o apasă[7].
[1] Performer Filip Valeria, 67 ani, Suciu de Sus, 2009
[2] Performer Filip Valeria, 67 ani, Suciu de Sus, 2009
[3] Performer Filip Valeria, 67 ani, Suciu de Sus, 2009
[4] Performer Filip Valeria, 67 ani, Suciu de Sus, 2009
[5] Performer Cociș Viorica, 60 ani, Suciu de Sus, 2009
[6] Performer Cociș Viorica, 60 ani, Suciu de Sus, 2009
[7] Performer Filip Valeria, 67 ani, Suciu de Sus, 2009