Marș de Crăciun

 

Raportez:

”În timpul serviciului meu s-a născut Isus!”

 

Alarmă!

La arme, grăniceri!

 

Cerul sticlos,

 

(...gre iernuță ce-o pticat...)

 

 Iza tivită cu gheață,

șoseaua: oglindă,

la case mici,

ferestre mici,

luminate

 

(...făclia Mielului...)...

 

Pădure tînără

de brazi întunecați,

împodobiți

cu pușcă mitralieră,

pistol mitralieră,

aruncător de grenade antitanc,

port-încărcătoare

cu șaizeci de plumbi,

pistol de semnalizare,

 

(...steaua sus răsare...)

 

baionetă,

lopată,

sac de grenade,

mască de gaze,

bidon de apă,

foaie de cort,

casca de oțel

și-un colț de pîine-nghețată

în buzunarul încăpător

al mantalei...

 

 

Cîntări,

colinde prea îndepărtate

în timp

(-Ho, ho, ho, nu mă-mpușca,

Că eu nu-s cine gîndești... ).

 

Bocancii nu tropotesc:

au talpă de cauciuc,

degetele aproape au degerat...

...testicolele mi-au ajuns

la genunchi...

 

Și cîinii Evului Mediu:

 

Pregătirea

pentru forțarea unui curs

de apă!

Armele

deasupra capului!

 

 

Atît de aproape

încît aud clopotele bătînd...

...simt mirosul de cozonaci,

de mere abia scoase din fîn...

 

(...pentru mîndra din Ieud

trec prin apă – nu mă ud...)

 

Dar nu am nici o mîndră

în Ieud,

doar bunicii

și străbunicii,

mătușile

și uncheșii

care stau acum

la căldură,

toți

înveliți în plăpumi

de nea proaspătă,

în mormintele lor,

 

(…la loc luminat, în loc cu verdeaţă…)

 

în cimitirul

Din Deal...

 

Dar

cîinii Evului Mediu:

Lasă vorba, soldat!

 

VIRGULA...

I.
Zborul
de o clipă,
cît pentru o inspiraţie
profundă,
al delfinului
înainte
de o nouă scufundare
în oceanul
de vorbe.

II.
Urma
lăsată
de un ţ sau un ş
după
ce şi-au schimbat
identitatea
şi s-au mutat
în alt cuvînt
sau
în altă limbă.


PARANTEZA...

I.
Ca un soldat
sau
un întreg batalion
abandonaţi
de generali şi
înconjuraţi
de o divizie
ori
chiar de o întreagă armată.
Fără
ordin de luptă
şi
fără
opţiunea capitulării.

II.
Ori de cîte ori
cîte o frază creşte
stufoasă
ameninţătoare
ca o junglă semantică
te retragi
într-o paranteză.
Adăpost provizoriu
împotriva cuvintelor
nechemate.


III.
Genul proxim
al parantezei:
zidul nevăzut
de dincolo
de gardul
curţii interioare.

IV.
Depou
al cuvintelor-vagon
necuplate
la gîndul-express
fără oprire
în
halta
fără nume.


SEMNUL EXCLAMĂRII...

Limba
clopotului
din biserica
ascunsă
în tine.


ACOLADA...

Un viaduct
între
două piscuri
sintactice.
Verbele
pufăie învăluite
într-un abur
semantic.


SEMNUL ÎNTREBĂRII...

Spînzurătoarea
de sub care
tocmai a evadat
răspunsul
condamnat la moarte...