Marș de Crăciun
Raportez:
”În timpul serviciului meu s-a născut Isus!”
Alarmă!
La arme, grăniceri!
Cerul sticlos,
(...gre iernuță ce-o pticat...)
Iza tivită cu gheață,
șoseaua: oglindă,
la case mici,
ferestre mici,
luminate
(...făclia Mielului...)...
Pădure tînără
de brazi întunecați,
împodobiți
cu pușcă mitralieră,
pistol mitralieră,
aruncător de grenade antitanc,
port-încărcătoare
cu șaizeci de plumbi,
pistol de semnalizare,
(...steaua sus răsare...)
baionetă,
lopată,
sac de grenade,
mască de gaze,
bidon de apă,
foaie de cort,
casca de oțel
și-un colț de pîine-nghețată
în buzunarul încăpător
al mantalei...
Cîntări,
colinde prea îndepărtate
în timp
(-Ho, ho, ho, nu mă-mpușca,
Că eu nu-s cine gîndești... ).
Bocancii nu tropotesc:
au talpă de cauciuc,
degetele aproape au degerat...
...testicolele mi-au ajuns
la genunchi...
Și cîinii Evului Mediu:
Pregătirea
pentru forțarea unui curs
de apă!
Armele
deasupra capului!
Atît de aproape
încît aud clopotele bătînd...
...simt mirosul de cozonaci,
de mere abia scoase din fîn...
(...pentru mîndra din Ieud
trec prin apă – nu mă ud...)
Dar nu am nici o mîndră
în Ieud,
doar bunicii
și străbunicii,
mătușile
și uncheșii
care stau acum
la căldură,
toți
înveliți în plăpumi
de nea proaspătă,
în mormintele lor,
(…la loc luminat, în loc cu verdeaţă…)
în cimitirul
Din Deal...
Dar
cîinii Evului Mediu:
Lasă vorba, soldat!
VIRGULA...
I.
Zborul
de o clipă,
cît pentru o inspiraţie
profundă,
al delfinului
înainte
de o nouă scufundare
în oceanul
de vorbe.
II.
Urma
lăsată
de un ţ sau un ş
după
ce şi-au schimbat
identitatea
şi s-au mutat
în alt cuvînt
sau
în altă limbă.
PARANTEZA...
I.
Ca un soldat
sau
un întreg batalion
abandonaţi
de generali şi
înconjuraţi
de o divizie
ori
chiar de o întreagă armată.
Fără
ordin de luptă
şi
fără
opţiunea capitulării.
II.
Ori de cîte ori
cîte o frază creşte
stufoasă
ameninţătoare
ca o junglă semantică
te retragi
într-o paranteză.
Adăpost provizoriu
împotriva cuvintelor
nechemate.
III.
Genul proxim
al parantezei:
zidul nevăzut
de dincolo
de gardul
curţii interioare.
IV.
Depou
al cuvintelor-vagon
necuplate
la gîndul-express
fără oprire
în
halta
fără nume.
SEMNUL EXCLAMĂRII...
Limba
clopotului
din biserica
ascunsă
în tine.
ACOLADA...
Un viaduct
între
două piscuri
sintactice.
Verbele
pufăie învăluite
într-un abur
semantic.
SEMNUL ÎNTREBĂRII...
Spînzurătoarea
de sub care
tocmai a evadat
răspunsul
condamnat la moarte...