Gheorghe Mihai Bârlea
(Din volumul Ceremonia clipei, Ed. ,,Echim”, Sighetu Marmaţiei, 2006)
zboară după mine un copac
fără rădăcini
dinspre gri înspre alb
coaja lui e ca de fecioară
sau cel puţin aşa pare cum zboară
fulgi cu ochi sunt
zgribulitele păsări pe crengile-i rare
şi rătăcite sub cer
până când soarele ce-apune răsare
Lucian Perţa
zburau după mine copaci uneori
pe vremea când eram prefect
şi-umblam pe Gutâi după infractori –
acţiune rămasă
fără efect
eu nu confundam infractorii cu săracii,
deşi, cel puţin, aşa pare—
chiar le-am spus să lase copacii
să facem cărţi şi ziare!
Gheorghe Mihai Bârlea
Huleşte-l pe poet
(Din volumul Umbra lucrurilor, Ed. ,,Dacia XXI”, Cluj-Napoca, 2010)
fii doamnă îngerul rău
somnului meu neîncetat,
ia-mi un vis, ucide-l
pe motiv că nu-i adevărat
acoperă golul apoi
cu aerul unui crin,
astfel, de oriunde, în pierzanie
de-aş fi, am să revin,
ori, îţi voi trimite o scrisoare,
despre cum ninge şi se moare încet,
de nu vei înţelege nimic,
huleşte-l peste tot pe poet.
Lucian Perţa
Huleşte-l pe poet
Fă, cititor, pe blândul jude
când pe o carte ochii-ţi pui,
privirea ta poate ucide
şi autorul – şi astfel nu-i!
El umbra lucrurilor vede,
ştiu, ţie doar de lucru-ţi pasă,
dar fă tu bine şi mă crede:
umbra e mult mai sănătoasă!
Nu zic c-ar fi asta o lege,
da-n umbră, de-l citeşti, cu-ncetul,
ceva-ceva vei înţelege,
şi poate-i lăuda poetul !