Sfântul Haralambie
    
    Ducem în 10 februarie fărină la beserică şi o sfinţăşte popa şi dăm la animale tăt anu'.

Dacă i să ia laptele la vacă sau dacă să  strâcă şi câte şi mai  câte şi dacă ai fărină, mai tomeşti. Se pune o potcoavă sub prag sau  în foc în fiteu şi zâce că nu-ţi poate lua laptele; sau bagi la uşa grajdului o potcoavă şi nu-ţi mai poate lua nime laptele cu vrăji.  Mai pun usturoi la uşa grajdului şi la fereastră. Că zâce că nu-i place la diavol şi să departă. (Lăpuș)
    Femeia de Sf. Haralambie ducea făină la beserică şi ducea la grajd să nu li să ia laptele la oi păstă vară, să nu fie betege, aşă să zice, că-i fărină sfinţâtă. Făina ceie să dăde aşe tri zâle dup-olaltă. (Cupșeni)



Capu primăverii

    Atuncia nu lucram. Nu să lucră în zâua de capu' primăverii (24 februarie), nu torcem, nu cosam, nu făcem ptită, că să zice că să n-ai ceva bai cu coptiii. Că o fo' când o lucrat femeile înt-aceie zî şi-o făcut foc în cuptor şi-o sărit gătej aprins pă coptil. Nu să ţâne post în zâua ceie numa' dacă ptică miercurea sau vinerea, atâta că nu lucram nimnică. Afară să lucră, da' în casă nu-i voie că aşa ştiem din bătrîni, de la mama sau din mai bătrâni. Nici vinerea niciodată nu să toarce, nu să face şezătoare, că tăt aşe să zice că poţi păţî cu coptiii. Le făcei sâmbătă dimineaţa câte le avei. În această zi se însoţesc păsările. Aceasta se suprapune peste o altă sărbătoare creştină, numită Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul, zi în care nu se lucrează.
   

Mărţişorul  și Dochia
        
    
    Să zice că nouă zâle tăt îi un frig şi o ploaie, şi-o vreme bună, de la întâi, la nouă martie. Şi dacă n-ai ştii în calendar, spuneau bătrânii că-s nouă Işdotii. Baba ceie Dochia, să ştii că o ieşit la munte şi tare rău o trăit cu noră-sa. Şi zâceu babele c-o mânat-o să spele lână şi s-o facă din neagră, albă. Şi api n-o putut-o face aşé. Api s-o luat şi s-o dus cu oile în sus. Şi nu ş-o luat numa' un ptic de mîncare. Şi o nins un omăt mare, ne spunea bunicile, pă acolo pă sus şi-apoi ié, n-o mărs noră-sa, să-i ducă de mâncare. Şi şi-o luat nouă cojoace de acelea, şi-o fo' tăt prin ploaie la oi.  Api s-o făcut tare cald. Şi o ţâpat un cojoc, şi-o ţâpat altu', până le-o ţâpat pă tăte. Şi o dat iară o ninsoare mare, i-o fo' frig, n-o mai avut cojoace şi o găsât-o acolo moartă, îngheţată de frig. Şi api ne hârâia şi pă noi, că de n-om asculta apoi aici îţi sta în sus, nu v-a aduce nime de mâncare. Doamne, rău ne-o fo' meream păstă deal la Bloaja, să râşnim la o moară. Horţăie acolo o moară tătă noaptea, de gândei că umblă pă bolovani. Vinem cu fărină pă dimineaţă, acolo la tătuca-n buză să ne facem tocană să mâncăm. Acolo stam şi iarna şi vara pă sub coasta Şetrii. (Cupșeni)
    În zâua de Dochia nu să lucra. Că mere Dochia la munte, iera frig când mere, iera cald când înturna. De iera cald şî mândru în zâua de Dochia, apoi să zâcea că a si frig când s-a-ntoarce. Şi apoi mai ningea şi iera frig. Şi iera adevărat. În ziua de Dochia nu să lucra cu acu', nu să torcea, numa' mîncare poţi fa'. (Groșii Țibleșului)

40 de Sfinţi (09 martie)

    Înainte să făceu patruzeci de plăcinte şi duceu şi să da la coptii la şcoală. Când eram mai mică, mă punea mama să fac câte patruzeci de mătănii pântru fiecare sfânt câte o mătanie. Şi aşa să da, patruzăci de sfinţi, patruzăci de pupti, pântru fiecare sfânt un pup. Aieştia să dădeu la prunci. Atuncia sfinţii ceia te-ajută să-ţi margă bine, să-ţi înveţe coptiii la şcoală, să fie sănătoşi. Puptii ceia să făceu din fărină de grâu şi aşa micuţi, cum să fac şi la Crăciun. Nişte pupuţi mici făcuţi în cuptiori şi da la coptii, sau patruzăci de plăcinte şi da la uamini. Sau când să făce claca demult, la o femeie la care i-o murit bărbatu', mereu oaminii s-o ajute cu carele şi femeia ceie făce patruzeci de plăcinte şi le dădea la tăţi bărbaţî să mănânce, de patruzăci de sfinţi.
Puptii aieştia nu să sfinţau, numa' dacă-i duceau la biserică, da' aieştia care să dau la coptii şi la oamini nu să sfinţau. (Groșii Țibleșului)
    Ne puné mămuca să facem patruzeci de mătănii păntru fiecare sfânt. Şi să nu ne greşim puném grăunţe, aşé pă un scaun, să ştim câte am făcut, una, două, cinci, până la patruzeci. Şi-a nost coptil o făcut. Faceţi, Viorele, dragu' mamii, că asta nu-i rău s-o faci la tot sfântu'. Şi să făceu şi patruzeci de turte. Făcea câte o femeie bătrână, patruzeci de pancove. Ieşeam de la şcoală şi sta acolo lângă drum şi da la coptii, la patruzeci de coptii. Să dă aşé pântru tăt sfântu', ca să te ajute. (Cupșeni)
   
Bunavestire

    
    De Blagoveştenie ieşim şi afumăm cu tămâie şi cu jar. Puném o cârpă pă jar şi afumam şi ne afumam şi pă noi ca să nu ne muşte gândacii. Şi ieu şi un ţângătău şi scutură să fugă gândacii. În dimineaţă bună ne afumăm şi pă noi, nu ieşâm din casă neafumate. Şi mérém şi aprindém o căpiţă. Şi afumam pângă  pomi prin grădină. (Groșii Țibleșului)
    Aceie-i mare sărbătoare, nu lucră nime' nimnic. Să ducea la mănăstire la Rohia mâncare de post. Care duce un ptic de mazăre, un ptic de fărină de mălai, să duce ceapă, care ce are. Şi făcem acolo mâncare. În ziua de Blagoveştenie să afumă de trei ori grajdu' şi vitele cu tămâie, că să nu-i muşte gândacii (şerpii). Tămâia şi jarul îi apără. Şi să lega grajdu cu lanţuri să treacă animalele păstă el pântru sănătate. Apoi să afumă în casă şi pă lângă casă şi să afumă oaminii pântru sănătate. (Groșii Țibleșului)


Ieșirea la arat


    Când ieşea la plug şi la noi era aşă: stropteai cu agheazmă. Când prindeai boii la jug, punea tămâie şi on hârb cu foc şi ducea adiasmă şi afuma boii şi plugu' aşă roată.  Şi când merea la sămânat, care sămâna, ţâpa pălăria jos şi zicea o rugăciune şi făcea o cruce. La început când sămâna ziceau părinţii: “Pune clopu' jos!”  Când mergi prima dată la plug, când scoţi prima dată calu', atunci se tămâiează grajdul, calul şi carul. Meri pă lângă car şi-l înconjori, cu tămâie şi cu jar. Că să zice că dacă nu să tămâiază animalu' şi nu dai cu agheazmă, însamnă că spurci câmpu'. Primăvara n-ai voie să treci pă sub ruda carului, pă vremea plugăritului. Nicio femeie n-are voie să treacă pă acolo, că i să face rană la cap, la cal. Când ajung la arat prima dată spun o rugăciune. Samână doar bărbaţî şi trebe să fie cu capul decoperit, să-şi dăie jos clopu'. Se spune că dacă vine la mălai cu capu' acoperit, face mălaiul ciumăhai, un fel de tăciune. (Lăpuș)