Invenţia purta numele de “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”

Una dintre personalităţile ştiinţei româneşti de mai puţin largă notorietate, dar de indubitabilă valoare pe multiple planuri este Petrache Poenaru (1799-1875). Personalitate de o rară predilecţie pentru varii domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.
 
A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris. Participă la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească.
 
Neobosit animator al mişcării culturale, P. Poenaru contribuie în 1831 la înfiinţarea Societăţii Filarmonice, în 1845 intră în Asociaţia Literară, în 1861 devine membru de onoare al vestitei Societăţi Astra, este preşedintele Societăţii pentru învăţătura poporului, în 1870 devine membru al Societăţii Academice Române.
 
Îndeplineşte mai multe funcţii administrative de stat, cum ar fi „şef de masă” la Marea Postelnicie (1830-1855, la acea vrema aşa se numea Ministerul de externe al ţării), membru în Comisia documentelor (1857), membru în Comisia de Stat, membru în Comisia pentru eliberarea robilor (1848).
 
În istoria inventicii universale, Petrache Poenaru este cunoscut şi în calitate de creator al primului toc cu pompiţă, cunoscut în acel timp sub denumirea de „stilograf”. La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.
 
Brevetul de invenţie arată nu numai spiritul inventiv al studentului român, dar şi originalitatea concepţiei, pe cât de simplă pe atât de practică. Invenţia lui Petrache Poenaru a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.
 
Sistemul său de a împinge cerneala spre vârful în care era montată peniţa, prin uşoara apăsare a ţevii, care este marea inovaţie în această direcţie, va duce mai târziu la inventarea pistonului. Fabricarea stiloului inventat de Poenaru şi punerea lui în comerţ ar fi scurtat mult timpul până la realizarea pistonului. Poenaru însă n-a reuşit sau nu a fost suficient de insistent în valorificarea invenţiei sale.