I. „A te îmbogăţi spiritual de la tradiţie”

- Pentru mulţi dintre iubitorii de muzică din întreaga ţară,

Ducu Bertzi a devenit un nume cunoscut. Apelez la o clasică întrebare: Cum ai debutat?

- Pentru că „debut” este un cuvânt prea pretenţios pentru un simplu „horitor” ca mine, voi începe cu perioada care a marcat primele mele activităţi, ca să le zic aşa, muzicale în Capitală. Din toamna anului 1976, la Casa de Cultură a Studenţilor, am susţinut câteva micro-recitaluri (nu găsesc alt cuvânt) de muzică folk. În toamna anului următor, atras de naturaleţea, originalitatea şi calităţile Grupului „Song”, m-am înfăţişat dirijorului Ioan Luchian Mihalea, şi, poate prea îndrăzneţ, i-am zis: „Vreau să cânt!”. După susţinerea probelor pentru selecţie, am fost declarat membru activ al acestui grup coral.

            - Din cele peste o mie de spectacole „Song”, la câte ai participat în calitate de membru?

            - Până în prezent (martie, 1981, când a avut loc acest interviu, n.n), la peste 600

            - Ce planuri de viitor are „Song”-ul şi ce îşi doreşte în acest an?

            - După spectacolele susţinute la Sala Palatului, vom începe înregistrările celui de-al doilea disc „Electrecord”. Necunoscând exact itinerariile turneelor pe care le vom face în acest an (ele nefiind încă definitivate) vreau să-mi exprim, în numele „song”-ului, şi în special în numele conducătorului acestui grup, dorinţa de a concerta în Maramureş.

            - Ai participat la 20 de „întâmplări literar-artistice” ale Cenaclului „Flacăra”. Când ai cântat pentru prima oară în acest cadru?

            - După ce în prealabil cântasem „accidental” la Baia Mare, în toamna anului 1979 am cântat alături de membrii cenaclului pe scena Teatrului „Ion Creangă”. Acesta a fost un moment foarte important în modesta mea carieră muzicală. După ani de zile de încercări, este pentru prima dată când apar pe o scenă cântând numai piese din Maramureş prelucrate în stil personal.

            - Care sunt titlurile prelucrărilor şi ce sentimente trăieşti când le interpretezi?

            - „Când s-o-mpăprţit norocu'”, „Colind”, „Florile dalbe”, „Săraca inima me'”, „Puică neagră, bagă-n sac!”, „Omule”, „Dragu-mi-i veselia” sunt numai câteva din titlurile cântecelor mele. Sentimentele pe care le încerc atunci când le interpretez (şi nu numai atunci) sunt, desigur, cele de apartenenţă la acest neam, la acest popor. Maramureşul este zona în care folclorul a rămas nealterat. Dorinţa mea este să fiu un continuator al acestor vechi tradiţii, să păstrez în forma lor originală textele. Pretutindeni unde merg, vreau să induc, în sufletele celor ce mă ascultă, Maramureşul.

            - De unde te inspiri?

            - Pentru noi, maramureşenii, aceasta este o întrebare de prisos. De mici copii am fost învăţaţi să colindăm dealurile, şi văile, şi munţii, şi pâraiele şi-am întâlnit astfel oameni deosebiţi, oameni minunaţi, care încorporează într-înşii o viaţă de lucruri şi fapte admirabile. Poveşti şi povestioare, doine şi balade. În preajma lor te şi trezeşti deodată bogat. Bogat spiritual, or ceva mai mult decât atât nici că-ţi trebuie.

(24 martie 1981)