Acum două săptămâni am citit această carte Grădina uitată scrisă de Kate Morton. M-a prins din primele pagini și am stat în unele nopți până târziu, până când mi-au obosit ochii, ca să citesc cartea asta.

Nu am vrut să o termin mai ales pentru că a descris un loc minunat care pentru mine seamănă cu raiul. În timp ce citeam, mereu aflam ceva șocant. Toată povestea se leagă de grădina aceasta ce a ajuns uitată după 100 de ani. Aș putea să spun atâtea, dar aș fi spoiler. Însă am să spun câteva aspecte care mi-au plăcut.

Cartea este emoționantă, captivantă și frumoasă. Am doar cuvinte de laudă la adresa acestei cărți și nu găsesc nimic neplăcut la ea.

Descrierile au fost superbe și te-au tras în acea lume magică. De câte ori nu citeam cartea vroiam să intru din nou în acea grădină magică, vroiam să vorbesc cu Eliza, vroiam să îi fiu prietenă, pentru că alături de acest personaj conturat atât de frumos, lumea părea magică. Eliza a devenit eroina mea, modelul meu și aș vrea să fiu ca ea. Cine citește cartea o să vadă de ce. Personajele au fost numeroase și poveștile lor au fost uimitoare. S-a povestit despre vreo trei generații și totul s-a învârtit în jurul acestei Eliza. Nell, dar și Cassandra au dorit să afle povestea adevărată. Nell, bunica Cassandrei, a început cercetările și le-a notat într-un caiet pe care l-a lăsat nepoatei ei, Cassandra, ca să continue cercetările.

Am crezut că nu mă mai opresc din citit și muream de curiozitate să aflu cât mai mult din această poveste. Au fost momente triste, dar și fericite. Personajul cel mai viu, cel mai colorat al acestei cărți a fost Eliza care a făcut tot ce a putut ca să fie aproape de cei dragi, dar care au fost luați de lângă ea întotdeauna cu sau fără moartea acestora. Aspectul ei fizic, culoarea părului, mă face să îmi doresc să fiu ca ea nu doar la suflet, dar și la aspect.

Alt aspect plăcut a fost puritatea și lipsa perversității. Au fost momente în care s-a vorbit despre acest act al dragostei, însă nu a fost în modul în care se scrie în zilele noastre despre asta. Ceea ce a dovedit Kate este că o carte bună nu trebuie să conțină scene de sex pentru a fi un best-seller. Păcat că Cele 50 de umbre ale lui Grey a devenit mai cunoscută decât această carte. Nu am citi cartea aceea, dar din câte am auzit, nici nu vreau. Oricum, am auzit povestea cărții Cele 50 de umbre ale lui Grey  și pot să spun că mai potrivită pentru popularitate era Grădina uitată.

Scriitoarea este genială și a avut idei foarte ingenioase cât scria această carte. Nu doar ideile, dar și modul ei de a scrie este captivant. Nu știu dacă o să mai găsesc o carte atât de frumoasă. Simt că am terminat de citit cea mai bună carte din lume și că nu o să mai găsesc o carte la fel de bună...

Aștept acum filmul după cartea lui Kate pentru că vreau să văd această grădină minunată despre care s-a vorbit de-a lungul poveștii. Așadar, dacă vrei să citești o carte captivantă, cu descrieri romantice, cu emoții, cu peisaje minunate și mistere, recomand Grădina uitată de Kate Morton.