Prin acest document s-a menţinut sistemul bazat pe cele trei naţiuni privilegiate şi pe recunoaşterea celor patru religii „recepte”, românii fiind în continuare excluşi din viaţa politică, iar confesiunea ortodoxă rămânea marginalizată. Diploma Leopoldină a ţinut loc de constituţie a Transilvaniei un veac şi jumătate, până la revoluţia din 1848 (până în martie 1849).

 

În 18 puncte se stabilesc principiile după care urma să fie condusă Transilvania în cadrul Imperiului Habsburgic, garantând statutul separat al principatului. Diploma menţine neschimbate raporturile religioase, adică sistemul religiilor „recepte”: catolică, luterană, calvină, unitariană, confirmă toate donaţiile şi privilegiile făcute de principii Transilvaniei, inclusiv în Partium (comitatele vestice) şi menţine cele trei legi ale ţării: Tripartitum, Approbatae Constitutiones, Compilatae Constitutiones.

 

De asemenea, saşii şi secuii îşi păstrează vechile privilegii, în funcţii fiind numiţi sau aleşi numai ungurii, secuii, saşii, fără deosebire de religie. Conducătorii Transilvaniei erau aleşi din rândul nobililor sau magistraţilor, indiferent de religie, trebuind totuşi să fie confirmaţi de împărat. Tributul faţă de habsburgi era de 112.000 florini pe timp de pace şi 400.000 de florini pe timp de război. Guvernatorul Transilvaniei era ales de Dietă şi confirmat de împărat.

 

Cronicarul ungur Mihai Czerey nota că Transilvania a fost nevoită să schimbe „jugul de lemn otoman cu jugul de fier habsburgic”, fapt confirmat prin Pacea de la Karlowitz din 1699.