Ar fi cazul să pleci în vacanță! îmi sugerați plini de teama că aș putea să o iau razna, Restanțieri Ai Drumurile Mătăsii Și Ai Altor Drumuri. Desigur o vacanță nu strică nimănui, atunci de ce mi-ar strica, tocmai mie? Voi pleca, poate din iulie, se pare că luna iunie am ratat-o pe motive de iubire analizată și para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate.

               Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată… științific. De când lumea și pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția.

Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-au trezit că ale lor consoarte nu mai corespund idealurilor înalte de frumusețe, așadar de viață. Și au plecat scârbiți de acasă fie cu șefa de cabinet, fie cu secretara, fie cu bona sau măcar cu vreo vecinică trasă prin inel.

               Azi unul, mâine altul, lotul de frustrați familiali a crescut riscând să ia forma de… țară. Cei rămași lângă neveste ---gospodine clasice, fie slabe, fie mai grăsuțe dar vașnice femei de casă --- devind o minoritate, sunt siliţi să se întrebe? Ce le rezervă viitorul, oare? Viitorul nu poate să fie decât sumbru, Domniilor Consorți Care Nu ați Pornit La Vânătoare de Lule-Libelule, pentru cei care vor refuza să gândescă singuri nelăsându-se îndobitociți de de tot ceea ce se întămplă în jurul lor, pe sticlă, în viață și în jurnalele feministe care propagă frumusețea și iubirea în funcție de kilograme. Adevărat este că este normal şi sănătos să fii slab după cum e firesc ca omul modern să dorească să arate bine la micul dejun, prânz și cină.

                 Anormal este, cred eu, să-ţi faci din acest deziderat raţiunea de a fi și de a trăi. Mai nou oriunde te întorci şi te suceşti dai peste cineva care să-ţi ofere pe gratis o reţetă de slăbit. Dacă genul acesta de discuţii mi se par normale între tineri, după o anumită vărstă ele devin deplasate dacă nu chiar grotești. Femei care nu şi-au pierdut silueta şi graţia deoarece nu le-au avut niciodată, îşi dau ochii peste cap, scoțându-și piepturile ca niște vulcani stinși, de parcă ar fi fost în tinerețe însăși Marilyn Monroe sau chiar Sara Montiel. Bune de şters nepoţii la fund, posibilele bunicuțe se închipuie nişte graţii care au învins timpul. Nu aşa se învinge timpul!    

                 Atunci de ce să ne mire că o tânără folcloristă s-a sculptat din cap până în picioare --- adică s-a reinventat, folosesc cu titlu de împrumut, cu ”subiect și predicat”, toate tâmpeniile care se scriu acum despre femeia modernă devenită o simplă marfă --- ca să placă masculului său. Trist este că în dorința de a plăcea și de a depăși concurența femeia zilelor noastre uită că omul este o ființă complexă și nu un cal prețăluit în târg după crupă. Ce dacă nu este perfectă? Cine este perfect? Cine are nevoie de perfecțiune?

              Poate că sunteți morți de curiozitate cum o fi arătând pretențiosul mascul pentru care cântăreața s-a tunat?

Recunosc și eu sunt moartă să aflu acest lucru. Să fie vreun șah, vreun maharajah, vreun magnat sau vreun rege? Acestora, putrezi de bogați, banii le întunecă rațiunea și nu le mai este nimeni și nimic pe plac. Dar mă tem că beneficiarul nurilor sintetici ale prințesei nu este decât un bade din acela despre care înțeleptul popular spune: Bade, bade înalt ca bradu/ prost ca… gardul!”

                Și apoi nici nu ști cine e mai vinovat, găina care se dă

în petec din dorința neostoită de a pune clonțul pe punguța cu doi bani a cocoșului din poveste sau însăși pintenatul care își zornăie cu sârg bănuții? Dacă o femeie acceptă să fie aleasă în funcție de cum arată normal că trebuie să se păstreze mereu perfectă și proaspătă ca să nu își piardă cotcodacul.

                 Șirul găinilor cărora le arde ciocul după arginții
cocoșului depășește de mii de ori Ecuadorul. Bărbatul care își cumpără iubirea este normal să-și dorească ca ea să sălăsluiască într-un trup pe care să-l poată revinde sau juca oricând la pocher. Piei drace! Oratori Depunători De Vorbe În Bănci De Date Demodate, nu doresc sub nici o formă să intru în cercul vicios ou-găină .

               Și uite așa, vorba lui Conu Leonida, fandacsia este gata… și după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Oare în societatea noastră ștrulubatică din fandacsie se poate cădea în dobitocie sau numai în nebunie?