Comedie grotescă într-un act
PERSONAJELE (în ordinea intrării în scenă)
BUNICUL-speculează „dreptul celui bătrân”.
HECTOR-copil bătrân, impune „dreptul celui mai mic”.
CASANDRA-aplică „dreptul celui puternic”.
CLARISA-beneficiară a „dreptului celui bolnav”.
AUGUSTIN-profesează „dreptul celui inofensiv”
VOCEA -dă buzna cu „dreptul masculului feroce”
Personajul absent- în timpul vieţii nu are nici un drept, va primi, drept premiu de consolare, „dreptul la moarte eroică”
Personajele îşi fac numărul de om,, şi gata, ies din scenă.
SCENA I BUNICUL; HECTOR
Zgomote cu care viaţa citadină ne-a deprins, zgomotele străzii şi zgomotele de la bloc….
GONG
Bunicul citeşte, cu obrajii transpiraţi de efort, băiatul ascultă cu interes, ambianţă banală şi modestă
BUNICUL „Tu, beţivan, tu, obraz de dulău sperios ca şi cerbul”.
HECTOR (suav, la auzul insultelor homerice)Bunicule, vreau să te întreb ceva.
BUNICUL Aştept. Dar ai grijă să-mi pui numai întrebări nepuse până azi.
HECTOR Spune-mi te rog, cum ar fi arătat Iliada ,catalizată de mânia lui Ahile, nu a lui Agamemnon?
BUNICUL Ce mi-e Ahile, ce mi-e Agamemnon, tot un drac. Doi şefi orgolioşi aflaţi de multă vreme în conflict, ce-i drept, conflictul era surd, cu şi fără sclava disputată, unul sau celălalt tot s-ar fi retras din luptă, periclitând victoria comună a grecilor.
HECTOR Homer era o fire paşnică.
BUNICUL Aşa se pare.
HECTOR Atunci de ce a preferat o temă de război?
BUNICUL Războiul, îndeosebi pentru cel din Troia, are, pe vremea aceea, tema preferată a marelui public. Fără a ţine seama de gustul popular, n-ar fi avut nicio şansă să fie luat în serios.
HECTOR Şi digresiunile, tot concesii publicului sunt?
BUNICUL Concesii, sau, dacă vrei, puţin oportunism.
HECTOR Din dorinţa de succes?
BUNICUL Mai degrabă din teamă. Auditoriul era compus din indivizi cu temperament şi irascibili, gata să tropăie şi să huiduie dacă , din nebăgare de seamă, poetul ar fi omis de pe lista protagoniştilor vreun strămoş de-al lor.
HECTOR Argument valabil pentru Iliada, dar pentru Odiseea?
BUNICUL E şi mai simplu. Obosit şi excedat de luptele interminabile între taberele vrăjmaşe, ilustrul orb, vrând să îmblânzească spiritele încinse, a născocit un basm, basmul întoarcerii acasă. Surprinzător, dar le-a plăcut. Atât de mult, că nu-l lăsau să expună deznodământul. Lumea, avidă de senzaţii, striga însufleţită: „ Nu-l duce acasă! Amână-i sosirea !” Epuizat de nopţile de veghe, dar fericit, aedul improviza episoade fermecătoare şi neverosimile. Aşa s-au scurs cei douăzeci de ani, până ce Ulysse, viu şi nevătămat, a ajuns cu bine la Ithaca.
HECTO Şi zeii, de ce şi i-a închipuit ca pe nişte păcătoşi?
BUNICUL A, te referi şa transferul de cusururi omeneşti în lumea zeilor. În chestia asta, Homer nu a adus nimic original. Credinţa în zeii după chipul şi asemănarea omului era curentă la cei vechi.
HECTOR Înţeleg, lumea modernă şi-a creat un singur Dumnezeu, atotputernic, bun şi drept, care sălăşuieşte într-un rai fără prihană; semn de progres şi de civilizaţie.
BUNICUL Sau de ipocrizie.
HECTOR Credea în ei?
BUNICUL În zeii păcătoşi? Cine ştie? Răspunsul poate fi şi da şi nu. Dar după patosul cu care îi cânta, e mai probabil da.
HECTOR Era aşa naiv?
BUNICUL Exclus. Era bătrân şi înţelept.
HECTOR Şi orb.
BUNICUL Şi foarte talentat, versifica din zbor, cu mare uşurinţă.
HECTO Şi recita corect şi expresiv, fără să sară un rând.
BUNICU Trăia ca un ascet.
HECTOR De unde ştii?
BUNICUL Cum, de unde. Ce întrebare ! Izvoare! Scrise şi orale!Diverse şi contradictorii.Vechi! Depăşite! Scoase din uz!
HECTOR Cum a murit?
BUNICUL Cine?
HECTOR Aedul. Ascetul orb.
BUNICUL De ce să moară?
HECTOR Cum de ce? De bătrâneţe.
BUNICUL Cine te-a învăţat pe tine că bătrânii mor?
HECTOR Dacă nu mor, atunci ce fac?
BUNICUL Supravieţuiesc contemporanilor, devin nonagenari.
HECTOR Aşa, ca tine?
BUNICUL Desigur. Longevitatea e o virtute a celor aleşi.
HECTOR Eşti sigur că poetul n-a murit?
BUNICUL Nimeni nu moare până nu probează că există.
HECTOR Homer a existat?
BUNICUL Înclin să cred că da.
HECTOR Şi acum ce-o mai fi făcând?
BUNICUL Ca deobicei, la fel de bătrân şi orb, însă ceva mai reumatic şi mai blazat, colindă din cetate în cetate şi încearcă să cuprindă în versuri adevăruri sacre şi eterne.
HECTOR Şi publicul mai are răbdare să-l asculte?
BUNICUL Parcă a avut vreodată?
HECTOR Public?
BUNICUL Nu, răbdare.
HECTOR Acum ce face?
BUNICUL Publicul?
HECTOR Nu, poetul.
BUNICUL Îşi încasează drepturile de autor şi îi depune în cont la bancă.
HECTOR E lacom?
BUNICUL Nu, prudent.
HECTOR Faţă de cine?
BUNICUL Nu cine, ce. Faţă de perspectiva zilei de mâine, când va rămâne singur, părăsit, fără culcuş, fără prestigiu.
HECTOR Nici tu nu mai eşti tânăr. Cum ai să procedezi?
BUNICUL Nu-mi duce grija. Eu sunt familist.
HECTOR Eşti şi mai înţelept decât poetul.
BUNICUL Normal. N-am încotro. Şi mai ales de când sunt grav bolnav.
HECTOR Ştiu, rinichii şi ficatul.
BUNICUL N-am voie să mănânc ce-mi place, nu pot să mă abţin…
HECTOR Şi totuşi vei supravieţui.
BUNICUL Da, din păcate.
HECTOR Regreţi?
BUNICUL Voi regretaţi, eu nu.
HECTOR Ce tot vorbeşti acolo?
BUNICUL Eu nu vorbesc, eu trag cu urechea.
HECTOR Şi?
BUNICUL Idiot bătrân, senil şi sclerozat.
HECTOR Crezi asta despre tine?
BUNICUL Eu nu, Casandra.
HECTOR Mama?
BUNICUL Iubita mea Casandra, fiică.
HECTOR Dacă era nervoasă, îmi explic.
BUNICUL Era, cum să nu fie. De o săptămână nu-i permit să schimbe apa la flori şi să aerisească sufrageria.
HECTOR Adică dormitorul tău.
BUNICUL Miroase toată casa a flori clocite, să înebuneşti, nu altceva. Vrei să-ţi citesc din clasici?
HECTOR Lasă, bunicule, mai e şi mâine zi. De altfel, se aude uşa de la intrare. Vine mama.
SCENAII
BUNICUL; HECTOR; CASANDRA
Intră Casandra, cu sacoşa plină de cumpărături de la piaţă. Îi pune bătrânului un pacheţel în braţe şi se duce la bucătărie.
HECTOR Ciudat, ce veselă e mama.
BUNICUL Şi duioasă.
HECTOR Şi destinsă.
BUNICUL Tandră.
HECTOR Seamănă cu mama din cartea de citire.
BUNICUL I-o fi zâmbit complice farmacistul de la colţ.
HECTOR Eroare, când îi zâmbeşte farmacistul, mă mângâie în grabă, pe breton.
BUNICUL Aşa e. Mie mi-aduce caramele, nu fondante.
HECTOR Să facem un efort şi să fim mai buni.
BUNICUL Ai vreo idee?
HECTOR Ai să vezi. Uite-o că vine. Mamă, îmi dai voie să te ajut la treabă?
CASANDRA(intrând cu tot felul de pachete aflate într-un echilibru fragil) Eliberează masa.
(Hector îşi ia cărţile de pe masă şi le asează cu grijă, jos, sub masă.) Mai repede. ( Hector accelerează ritmul şi nu mai ţine cont de nicio ordine. Fişele zboară prin cameră.) Aşa te vreau, fiule, energic şi descurcăreţ.(Hector înregistrează îndemnul cu un zâmbet silit.)
CASANDRA (Aşezându-şi lucrurile pe masă.) Două ouă mari, proaspete, un vârf de linguriţă de sare, puţin muştar, ulei cât înghite, o lămâie…Aicea ce-i?
HECTOR Un teanc de fişe, mamă.
CASANDRA (Le face vânt cu cotul.) …O lingură de lemn curată, castronul bine şters cu cârpa….Hector, am auzit eu bine, sau mă ajuţi la treabă?
HECTOR Te ajut.
CASANDRA Freacă maioneza. Eu îmi văd de treabă în bucătărie.
(Hector pune toate ingredientele la grămadă şi bate cu furie în castron până ce conţinutul galben verziu îl împroaşcă pe haine, pe obraji.Casandra intră şi priveşte consternată.)
CASANDRA Să pieri din ochii mei, nu eşti bun de nimic. Mai mult încurci. Cu nasul în cărţi. Atâta ştiţi. „ Casandra, nu vreau ceaiul fierbinte, mamă, supa n-are gust, Casandra, n-ai făcut plăcintă, mamă, mie nu-mi place tocana, ….Aruncă porcăria asta, ce te uiţi la mine ca un tont (Hector se duce cu castronul la closet.)
CASANDRA Şi trage apa!
( Hector se întoarce în cameră şi se duce să citească sub masă.)
BUNICUL (apropiindu-se de Casandra) Casandra!
CASANDRA Poftim.
BUNICUL Dă-mi voie, te rog, să trec.
CASANDRA Acum te-a apucat, vrei să se taie iar?
BUNICUL Te rog, fetiţo, ştii bine că nu pot să aştept.
CASANDRA Fie, dar să nu se mai întâmple. Ce dracu, la vârsta dumitale nu poţi să ai un pic de jenă?
(Bunicul intră în baie)
CASANDRA(cu nasul în castron, concentrată la a doua repriză de maioneză.) Papa, nani, pipi, de dimineaţă până seara:; o să ne îngroape pe toţi tăticul… Tu băiete, ce-ai mai făcut la şcoală?
HECTOR( de sub masă) Nimic. M-a ascultat la literatură, am dat lucrare de control la anatomie, şi l-am pleznit pe şeful clasei pentru că m-a făcut „bastard ochelarist”
CASANDRA Şi altceva?
HECTOR Am inventat două lozinci mobilizatoare la muncă şi la disciplină, extrem de bine cotate de profesori şi de colegi.
CASANDRA Gata, mi-a reuşit!
BUNICUL (ieşind din baie) Dacă nu te superi, Casandra, ce pregăteşti tu acolo?
CASANDRA Nu, tată, nu-i cu supărare. Ciuperci cu maioneză, pentru aperitiv.
BUNICUL Îmi dai şi mie?
CASANDRA (cu voce încărcată de ură şi mânie) Îţi dau, cum să nu-ţi dau.(înveselită).Fac şi ouă umplute.
BUNICUL Şi varză cu friptură?
CASANDRA Şi.
BUNICUL Şi îngheţată cu alune?
CASANDRA Cum de-ai ghicit?
BUNICUL Mi-am amintit de bunătăţile cu care mama ne răsfăţa de sărbători.
HECTOR Sărbătorim şi noi ceva?
BUNICUL Avem şi musafiri la cină?
CASANDRA O să vedeţi. Ai grijă, tată să nu te lăcomeşti: să guşti din toate, câte puţin.
HECTOR Miroase a ars.
CASANDRA Ratez friptura.(Fuge în bucătărie)
HECTOR Bunicule, mai bine nu gusta.
BUNICUL De ce?
HECTOR A pus sare. Am văzut-o eu.
BUNICUL Minţi. N-ai văzut nimic. De unde a pus?
HECTOR Din cutia pe care scrie „zahăr”.
BUNICUL Aiurea. Sarea e în cutia pe care scrie „griş”. Eşti intrigant şi mincinos. Copil netrebnic şi infam !
CASANDRA (din bucătărie) Hector!
HECTOR Da, ştiu. Gunoiul.
SCEANA III
CLARISA, BUNICUL
BUNICUL Clarisa!
CLARISA Da, papa.
BUNICUL Ai fost?
CLARISA Am fost.
BUNICUL Ţi-a dat ceva?
CLARISA Mi-a dat, dar nu atât cât am cerut.
BUNICUL Şi i-ai cerut, desigur, mai puţin decât ţi-am sugerat.
CLARISA Da.
BUNICUL Bine, bine, bleagă ai fost, bleag-ai rămas. A zis ceva?
CLARISA A zis să nu-i mai aducem din clasici că nu ne mai achiziţionează. Lumea nu ] cumpără.
BUNICUL Şi nu citeşte. Păcat. În sfârşit, te-ai dus unde ţi-am spus?
CLARISA M-am dus, era să închidă.
BUNICUL Şi ai găsit?
CLARISA Da, am găsit un număr foarte solicitat de public.
BUNICUL La fel de gros?
CLARISA La fel: 50/15/7, copertă vişinie.
BUNICUL Bine, bine, Casandra nu va băga de seamă.
CLARISA Ţi-o dau acum sau să o pun la loc, în raft?
BUNICUL Pune-o la loc. O s-o citesc la noapte, pe furiş. Are şi ilustraţii?
CLARISA Are. M-am uitat şi eu la ele. Sunt foarte expresive.
BUNICUL Mă faci nerăbdător şi curios. Descrie-mi şi mie una, la întâmplare, dar repede, până nu vine Casandra.
CLARISA Ilustraţia numărul 37, subtitlul „Bestia stropind o floare.”
BUNICUL Interesant, picant, are vitalitate textul. Şi acum , imaginea, ce cuprinde?
CLARISA Un pistol violet, zvârlit în iarbă, o pereche de ochelari cărămizii, un copac fără frunze, pe o şosea asfaltată, şase lacrimi transparente, o fustă scurtă, în carouri, un umăr roz, lipit de-o bluză cafenie…
BUNICUL Destul. Ajunge. Citeşte prezentarea de pe coperta a doua.
CLARISA O spargere la bancă, trei crime în lanţ, şi una secundară, care derutează cercetările.
BUNICUL Excelent, excelent, clarisa eşti un complice de nădejde , candid şi inocent. Te-a văzut intrând în casă cu pachetul?
CLARISA M-a privit iscoditor portăreasa, dar era aşa de beată, că până mâine o să uite.
BUNICUL Prea bine. Să sperăm . Dă-mi restul şi eşti liberă.
CLARISA Papa, am cheltuit toţi banii. Nu mi-a rămas nimic. Am cumpărat un tanc.
BUNICUL Un ce?
CLARISA Un tanc teleghidat, cu sirenă şi husă de camuflaj.
BUNICUL Fetiţă lacomă şi fără caracter. Nu aveai destule jucării?
CLARISA Ba da. Dar tanc n-aveam. Şi dacă o să-mi ceară când va avea 5 ani? Să-l las să plângă? Să se uite cu invidie la alţii?
BUNICUL N-am spus asta. Totuşi ar fi trebuit să-mi ceri permisiunea. Acum ce-o să mă fac dacă apare volumul doi? De unde să-ţi dau banii? Şi anticariatul e închis.
CLARISA O să vorbesc cu vânzătorul. E om drăguţ şi o să ne dea pe datorie.
BUNICUL Fie, dar să nu se mai întâmple. Dă-mi dicţionarul grec-latin. Până e gata cina, am timp să fac o fişă.
(Clarisa iese păşind uşor spre uşă).
SCENA IV
BUNICUL, HECTOR, la urmă, din bucătărie, CASANDRA
BUNICUL Clarisa!
HECTOR Nu-i aici.
BUNICUL Când, unde şi cum a dispărut?
HECTOR A plecat în camera ei.
BUNICUL În a cui cameră?
HECTOR A ei.
BUNICUL A câta oară să repet, nepot nevrednic şi infam,? Aerul şi adjectivul posesiv sunt interzise în casa asta. Zi după mine: Tatăl meu care…
HECTOR Tatăl meu care…
BUNICUL Ai tată, băieţaş?
HECTOR Nu mai am, dar am avut.
BUNICUL Ce nu ai, nu poate fi al tău. E clar? Cere iertare.
HECTOR Îţi cer iertare.
BUNICUL Nu aşa se cere iertare.
HECTOR Nu aşa se cere iertare.
BUNICUL Ci altfel.
HECTOR Altfel.
BUNICUL Cu faţa la perete, pentru că eşti copil. (un reflector îl va „încolţi” pe copil)
HECTOR Cu faţa la perete, pentru că sunt copil.
BUNICUL Smerit, pentru că sunt bătrân.
HECTOR Smerit, pentru că eşti bătrân.
BUNICUL În pas alergător, pentru că eşti sănătos.
HECTOR În pas alergător, pentru că sunt sănătos.
BUNICUL Şi vei trăi.
HECTOR Şi voi trăi .
BUNICUL În genunchi, pentru că eşti o nulitate.
HECTOR În genunchi, pentru că sunt o nulitate.
BUNICUL Şi singur.
HECTOR Şi singur.
BUNICUL Slab şi neputincios.
HECTOR Slab şi neputincios.
BUNICUL Cu fruntea la pământ, pentru că ţi-e teamă.
HECTOR Cu frunte la pământ, pentru că mi-e teamă.
BUNICUL De mine.
HECTOR De tine.
BUNICUL Şi de umbra ta.
HECTOR Şi de umbra mea.
BUNICUL De ploaie, de trăsnet şi de zile petrecute…
HECTOR De ploaie, de trăsnet şi de zile petrecute…
BUNICUL Degeaba.
HECTOR Degeaba.
BUNICUL Drepţi, pentru că eşti OM!
HECTOR Drept, pentru că sunt OM!
BUNICUL Om între oameni!
HECTOR Om între oameni!
BUNICUL Om între fiare!
HECTOR Om între fiare!
BUNICUL Om între obiecte neînsufleţite!
HECTOR Om între obiecte neînsufleţite!
BUNICUL Mâinile sus, pentru că n-ai nicio şansă!
HECTOR Mâinile sus, pentru că n-am nicio şansă!
BUNICUL Şi pentru că aşa e obiceiul.
HECTOR Şi pentru că aşa e obiceiul.
BUNICUL Celui învins.
HECTOR Celui învins.
BUNICUL Culcat, cu faţa în ţărână!
HECTOR Culcat, cu faţa în ţărână!
BUNICUL Scurmă cu mâinile pământul!
HECTOR Cu mâinile am să scurm pământul.
BUNICUL Spasmodic.
HECTOR Spasmodic.
BUNICUL Rostogoleşte-ţi trupul!
HECTOR Şi trupul mi-l rostogolesc.
BUNICUL Energic.
HECTOR Energic
BUNICUL Striveşte firele de iarbă !
HECTOR Strivi-voi firele de iarbă.
BUNICUL Fragile.
HECTOR Fragile, firele de iarbă.
BUNICUL Ridică-te pe jumătate.
HECTOR Şi mă ridic pe jumătate.
BUNICUL Nu poţi mai mult.
HECTOR Nu pot mai mult.
BUNICUL Au încercat şi alţii.
HECTOR Au încercat.
BUNICUL Şi au obosit.
HECTOR Au obosit.
BUNICUL Şi tu.
HECTOR Şi eu.
BUNICUL Stai jos, cu fruntea pe genunchi.
HECTOR Stau jos, cu fruntea pe genunchi.
BUNICUL Meditativ.
HECTOR Meditativ .
BUNICUL Şi pur.
HECTOR Şi pur.
BUNICUL Şi aşteptând să fii născut.
HECTOR Şi aşteptând să fiu născut.
BUNICUL Ca să exişti.
HECTOR Ca să exist.
BUNICUL Umil şi anonim.
HECTOR Umil şi anonim.
BUNICUL Docil.
HECTOR Docil.
BUNICUL Stingher şi inutil.
HECTOR Stingher şi inutil.
BUNICUL Ostil în sinea ta.
HECTOR Ostil în sinea mea.
BUNICUL Du mâinile la spate!
HECTOR Duc mâinile la spate.
BUNICUL Legate.
HECTOR Legate.
BUNICUL În numele legii!
HECTOR În numele legii!
BUNICUL Se face dreptate.
HECTOR Se face dreptate.
BUNICUL Împreunează palmele în faţă!
HECTOR Şi palmele le împreunez.
BUNICUL Cere iertare.
HECTOR Cer iertare.
BUNICUL Şi îndurare.
HECTOR Şi îndurare .
BUNICUL Mie.
HECTOR Ţie.
BUNICUL Pentru că sunt mai mare.
HECTOR Pentru că eşti mai mare.
BUNICUL Cere iertare mamei.
HECTOR Cer mamei iertare.
BUNICUL Pentru că e femeie.
HECTOR Pentru că e femeie.
BUNICUL Cere iertare celor de faţă.
HECTOR Cer iertare celor de faţă.
BUNICUL Pentru că sunt mai mulţi.
HECTOR Pentru că sunt mai mulţi.
BUNICUL Şi ne privesc.
HECTOR Şi ne privesc.
BUNICUL Cu milă.
HECTOR Cu milă.
BUNICUL Şi cu scârbă.
HECTOR Cu scârbă.
BUNICUL Cu mirare.
HECTOR Cu mirare.
BUNICUL Şi se întreabă.
HECTOR Se întreabă.
BUNICUL Aşa o fi?
CASANDRA ( din bucătărie) Hector, ce naiba faci acolo? Ce-i gălăgia asta?
HECTOR Citesc pe roluri cu bunicul.
CASANDRA Pune faţa de masă!
HECTOR Cea albă, din damasc?
CASANDRA Nu, aia verde, brodată cu cireşe mov.
SFÂRŞITUL PRIMEI PĂRŢI
PARTEA a II-a
SCENA I
HECTOR; CASANDRA; BUNICUL; CLARISA
Familia se pregăteşte de ospeţie cu”protocol”. Mâncare pe masă, cât cuprinde. Toţi sunt puşi la patru ace,cu haine vechi ce trebuie să pară noi. Casandra poartă peste rochia de seară un şorţ soios. Atmosferă aproape funebră. Toţi au trac să nu-şi strice „ţinuta”.
CASANDRA Haideţi mai repede.Hector, pune şerveţelele-n pahare. Cu vârfu-n sus! Tată, să nu bagi arătătorul în frişcă. Clarisa, nu sta ca o momâie, adu vaze de cristal cu flori.Ţineţi minte ce v-am învăţat, când intră pe uşă, să fiţi amabili cu el şi între voi.
CLARISA Şi dacă plânge?
CASANDRA Cum o să plângă, doar e bărbat.
CLARISA Când îi dau dinţii de lapte, orice bărbat are dureri şi plânge.
CASANDRA Dă-i un covrig să roadă, sau un pesmet.
CLARISA N-am am uitat să cumpăr.
CASANDRA Bagă-i suzeta în gură.
CLARISA Am încercat, nu vrea.
CASANDRA Nu cumva e constipat?
CLARISA Nu poate fi, adineauri a avut scaun.
CASANDRA Normal?
CLARISA Da, galben auriu.
CASANDRA Atunci dă-i un sirop calmant.
CLARISA Nu-i place. Mai bine îi dau voie afară, cu bicicleta.
CASANDRA Nu-l trimite afară, n-ai să mai stai la masă liniştită, de grija lui.
CLARISA Să-l las să strice o jucărie?
CASANDRA Lasă-l, dar nu cred să-l preocupe mai mult de câteva minute. Vizita durează şi am nevoie de tine relaxată, calmă.
CLARISA Ce-ar fi să-l trimit la şcoală? Acolo stă la lecţii şase ore.
HECTOR Nu vezi că-i noapte? Nu ştii că-i este frică de întuneric?
CASANDRA Are dreptate Hector, şi apoi la ora asta, şcoala e pustie.
CLARISA Să stea papa cu pruncul. Copiii se simt în siguranţă cu bunicul lor.
BUNICUL De ce să stau eu cu copilul, când mi-e foame? N-am şi eu dreptu la viaţă lipsită de griji şi obligaţii menajere? Eu v-am crescut, v-am dat la şcoală, v-am îmbrăcat, acum gata, descurcaţi-vă şi singure. Habeat corpus act. Dixi. Categoric.
CLARISA Dacă-i aşa, mă duc să-l legăn şi să-i dau să sugă.
CASANDRA N-ai să te duci nicăieri. Am hotărât să stai aici cu noi, în seara asta.
CLARISA Şi dacă umblă la priză?
HECTOR Am pus câte un dulap în dreptul lor. Adu-ţi aminte, tanti Clarisa, doar am făcut împreună treaba asta.
CASANDRA Copilul are instinct de conservare, a mai rămas el singur şi n-a păţit nimic, nu s-a jucat cu focul, nu a căzut din pat…
HECTOR Nici nu s-a strangulat cu faşa…
BUNICUL Nici nu s-a sufocat în somn…
CASANDRA Nici nu a dat drumul la robinetul cu apă clocotită…
HECTOR Nici n-a deschis cutia cu medicamente…
BUNICUL Nici nu şi-a spart arcada de colţul mesei…
CASANDRA Nici n-a făcut pe el…
HECTOR Nici n-a ciobit oglinda cu mitraliera pneumatică…
BUNICUL Nici n-a mâncat fondul de ten…
CLARISA Nici n-a bătut cu buzduganul în perete…
CASANDRA Nici n-a tras faţa de masă…
HECTOR Cu bivolul de porţelan pe ea…
BUNICUL ŞI cu fotografia mamei mele, pusă-n rama de bronz, pe trepiedul în formă de cap de şopârlă…
CLARISA Nici n-a scos ochii păpuşii de 280…
HECTOR Nici roţile de la trenuleţul pe şine circulare…
CASANDRA Nici n-a scâncit micuţul…
HECTOR Şi nici n-o să bocească…
BUNICUL Cu siguranţă că n-o să scâncească alintatul…
CASANDRA Răsfăţatul…
HECTOR Râzgâiatul…
TOŢI Nostru copilaş, drăgălaş, suav, gingaş…
CLARISA Ce buni şi îngăduitori sunteţi toţi cu el. Mă duc să văd dacă e bine învelit.
CASANDRA Clarisa, iar începi.
BUNICUL Sora ta mai mare ţi-a explicat că trebuie să stai cu noi la masă. Aşa a hotărât, aşa să faci.
CLARISA Dar…
HECTOR Tanti Clarisa, nu ai cu ce ajunge până la el, ultimul tren a plecat acum o oră.
CASANDRA Ce idee ţi-a venit, să mergi în miez de noapte şi să trezeşti copilul.
BUNICUL Aşa sunt mamele când se despart întâia oară de odrasla lor.
CASANDRA Exact, Clarisa, toate trecem prin asta,. E greu în primele zile, cu timpul, ai să te obişnuieşti.
HECTOR Să vezi ce scrisoare frumoasă ai să primeşti.
BUNICUL Cu „ Dragă mămico, noi o ducem bine, luăm masa de cinci ori pe zi, iar dimineaţa ne dă deşteptarea cu trompeta.
CASANDRA Pe urmă facem programul administrativ şi igienic.
HECTOR S-au organizat întreceri individuale şi pe echipe.
BUNICUL Eu şi ai noştri le-am câştigat pe toate.
CASANDRA Ne-au dat şi premii.
HECTOR Nu mai am vreme să-ţi scriu, mămico.
BUNICUL Se face adunarea pentru plecarea în excursia de-o zi.
HECTOR Venim tocmai diseară, o să culegem fragi.
CASANDRA Te sărut, mămico,
HECTOR Cu drag,
BUNICUL Al tău copil cuminte şi ascultător.
HECTOR P.S. Nu am reuşit să mănânc toată mâncarea din pachet.
CASANDRA Şniţelele s-au stricat…
BUNICUL Iar roşii să nu-mi mai pui…
HECTOR Că se zborşesc
CASANDRA Acelaşi.
BUNICUL Ei, ţi-a plăcut?
CLARISA Da, dar o să-mi fie dor.
TOŢI Şi nouă.
CLARISA Ce greu va trece timpul.
TOŢI Şi pentru noi.
CASANDRA Nu te mai gândi, zece zile nu înseamnă mare lucru. Găseşte-ţi o ocupaţie.
HECTOR Citeşte.
BUNICUL Croşetează.
TOŢI Stai cu noi.
CLARISA Bine, bine, o să rămân cu voi, mâine dimineaţă îi dau telefon.
TOŢI Să afli cum se simte?
CLARISA Da.
TOŢI De ce nu?
CLARISA Numai că…
CASANDRA Mâine dimineaţă. Să ne vedem şi de-ale noastre. Ascultă, Hector, să nu mănânci cu gura deschisă sau să plescăi.
HECTOR Ştiu să mă port când sunt străini de faţă. N-am să te compromit.
BUNICUL Vor fi mai mulţi?
CASANDRA Nu ţi-am mai spus odată? E numai unul singur, un domn; un bărbat; un prieten; o cunoştinţă; un musafir. un pretendent.
BUNICUL Aha, iar vrei să te măriţi?
CASANDRA Şi ce e rău în asta?
BUNICUL Nu e rău, dar pe noi cui o să ne laşi?
CASANDRA Dar nu vă las, rămân cu voi.
HECTOR Şi o să locuiască domnul în casa noastră?
CASANDRA Normal, îţi va fi tată.
HECTOR Adică ţie soţ.
BUNICUL Şi unde ai să-l culci?
CASANDRA Cum unde? În cameră la mine.
HECTOR Atunci, eu unde dorm?
CASANDRA În sufragerie, cu bunicul tău.
BUNICUL Nu dorm cu Hector, sforăie.
HECTOR Eu sforăi? Nu-i adevărat. Spune-i mamă că nu-i adevărat, tu ştii mai bine.
CASANDRA N-am cum să ştiu, adorm de fiecare dată înaintea ta, în somn n-aud.
BUNICUL Am tabieturi; sunt bătrân; strănut; tuşesc: mă scol în timpul nopţii; citesc; mă duc la baie; sunt bolnav; nervos; n-am să suport prezenţa unui copil.
HECTOR Îţi sunt nepot.
BUNICUL Şi eu îţi sunt bunic. Ce dacă? Nu mă simt nicicum dator şi obligat faţă de tine..
CASANDRA Clarisa, dormi tu cu Hector.
CLARISA Unde, în hol?
CASANDRA În altă parte unde?
HECTOR Acolo nu vreau eu.; e frig; răcesc; trage curent; şi nu e masă. Şi cărţile, unde le pun? Sunt patru uşi, nicio fereastră. Să stau şi ziua cu lumina aprinsă?
CLARISA Dar nu-i nevoie, Hector, se vede şi pe întuneric. Eu m-am obişnuit. Merg fără să mă împiedic niciodată. Iau fără ezitare orice obiect am nevoie; Pantofii, oglinda din poşetă.
HECTOR Tanti Clarisa, ai antrenament.
BUNICUL Şi nu se poate contesta bunăvoinţa.
CASANDRA Vezi, Hector, şi bunicul e de părere că eşti încăpăţânat.
BUNICUL Şi egoist
CASANDRA Nu te mira, e unicul copil.
BUNICUL Posesiv, egocentrist..
CASANDRA Crede că tot ce e mai bun i se cuvine.
CLARISA Dacă-i aşa, nu-.l mai primesc în camera mea.
CASANDRA Alta acum, de ce să nu-l mai primeşti?
CLARISA Mi-e frică.
BUNICUL Ţi-a fost, pe viitor o să ai cu cine să stai de vorbă.
CLARISA Hector e un copil mare şi rău. O să-l bată pe al meu care e mic şi bun.
CASANDRA Îl facem noi pe Hector să fie bun.
BUNICUL Sau am eu grijă de acela mic să se facă rău.
HECTOR Degeaba faceţi planuri. Tot nu mă mut la tanti Clarisa.Şi nici la bunicul, chiar de-ar fi să mă roage el.
CASANDRA Voi aţi înebunit de-a binelea. Acolo nu vrei, dincoace nu te vrea. Ce să mă fac cu tine?
HECTOR Ce ai făcut şi până acum. Mă suporţi în camera ta.
CASANDRA Hector, băiatul mamei, pricepe că nu se mai cuvine să dormi în camera mea.
HECTOR Nu asta ai vrut să spui. Ştiu că nu se cuvine.
CASANDRA Ei, vezi?
HECTOR S-ar cuveni să am o cameră numai a mea
CASANDRA E imposibil; locuinţa este mică, iar noi suntem prea mulţi.
HECTOR Şi o să fim şi mai mulţi.
BUNICUL Cu unul.
CASANDRA Crezi că exagerez?
HECTOR Nu, mamă, ai dreptate; eşti liberă să procedezi cum crezi de cuviinţă.
CASANDRA Bine că ţi-a revenit bunul simţ.
BUNICUL Şi respectul filial.
HECTOR Unul în plus sau minus nu contează. La tanti Clarisa am spus că nu-mi place, bunicul nu vrea să mă primească, aşa că voi rămâne tot acolo.
CASANDRA Tu nu-nţelegi copile că mă mărit?
HECTOR Ce dacă?
CASANDRA Cum, ce dacă?
HECTOR O să dorm cu tine şi cu bărbatul tău.
BUNICUL Un moment, Casandra, poate că băiatul ignoră că soţii trebuie să doarmă împreună, singuri.
HECTOR Valabil pentru tinerii căsătoriţi. Dar între mama şi bărbatul ei ce se poate petrece scandalos?
BUNICUL Casandra, de data asta opinia lui Hector este justă. Chiar aşa, cu ce o să vă încurce?
CLARISA E cuminte, nu face gălăgie.
BUNICUL Nu se mişcă în casă fără rost.
HECTOR Iar dacă o să aveţi ceva de discutat, ca între oameni mari, mă fac că plec la joacă. Aştept în bucătărie până mă chemi.
CASANDRA Tată, fii rezonabil.
BUNICUL Nu.
CASANDRA Hector, fii înţelegător.
HECTOR Nici gând.
CASANDRA Clarisa, convinge-l tu pe Hector.
CLARISA Dragă Casandra, fiecare părinte e dator să-şi supravegheze odrasla. personală.. Al meu de ce nu pune probleme?
CASANDRA Voi cugeta, poate voi găsi o soluţie care să-i împace pe toţi.
TOŢI Nuuuu, aşa ceva nu există! (soneria)
CASANDRA Vine! Întâmpinaţi-l voi! Mă duc să-mi pun la punct ţinuta.
SCENA II
AUGUSTIN;BUNICUL; HECTOR; CLARISA
AUGUSTIN Sărut mâna, doamnă. Bună seara. Sunteţi văduva Casandra Benedict?
CLARISA Nu, domnule, nu-s văduvă, sunt domnişoară.
BUNICUL E fiica mea mezină, Clarisa.
HECTOR Nici n-a cerut-o nimeni de nevastă. E mătuşa mea.
BUNICUL Casandra a fost măritată.
HECTOR Adică mama mea.
AUGUSTIN Vă rog să mă scuzaţi de gafă .
BUNICUL Nu faci nimic. Oricui i se întâmplă să greşească.
HECTOR Puneţi paltonul la cuier.
BUNICUL Şi pălăria.
HECTOR Mama vă roagă să aşteptaţi puţin. Se pregăteşte.
AUGUSTIN Mi-e teamă să nu vă inoportunez.
BUNICUL Nu, domnule, ne face plăcere că aţi sosit.
AUGUSTIN Dacă-mi permiteţi.
HECTOR Aşezaţi-vă pe scaun.
BUNICUL Nu, nu pe acela. Acolo stă Casandra.. Pe celălalt.
AUGUSTIN Aici e bine?
BUNICUL Perfect.Casandra o să fie încântată.
HECTOR Mama ne-a poruncit să vă tratăm politicos.
AUGUSTIN Aveam o strângere de inimă.
TOŢI Şi noi.
AUGUSTIN La gândul că am venit cu atâta întârziere.
BUNICUL Mai bine mai târziu decât niciodată.
AUGUSTIN Mă simt în culpă. Mă credeţi, n-a fost vina mea.
HECTOR Nu vă formalizaţi.
BUNICUL E frig afară?
AUGUSTIN Frig şi ceaţă.
BUNICUL Nu-i vreme de umblat pe drumuri..
AUGUSTIN E adevărat. Dar ce puteam să fac? Altă soluţie nu am avut.
BUNICUL Aveţi dreptate.
CLARISA Permiteţi să vă întreb ceva?
AUGUSTIN Desigur, domnişoară, sunteţi gazdă şi parte direct interesată.
CLARISA Aveţi copii?
BUNICUL Clarisa, nu fi indiscretă.
AUGUSTIN Dar nu-i nicio supărare. Răspunsul este simplu: nu.
BUNICUL Păcat.
CLARISA Aţi fi amabil să-mi faceţi mie unul? Nu unul mare, un bebeluş.
AUGUSTIN Băiat sau fată?
BUNICUL Clarisa, nu insista, e indecent.
CLARISA Ba nu. Domnul e indecis, ca toţi bărbaţii.
HECTOR Tanti Clarisa, nu fi nerăbdătoare.
CLARISA Nu sunt nerăbdătoare, dar pruncul nu mai poate să aştepte. Vine la termen. Voi n-auziţi cum plânge şi dă din picioruşe? Da, puiul mamei, stai blând, nu-ţi fie teamă. N-o să păţeşti nimic. N-o să te doară nimic, pe mine o să mă doară. Şi am să ţip tare, şi am să te chem, vino, iubitul meu, vino pe lume încet şi calm. Totul e pregătit: leagănul, suzeta, abecedarul, numele, pojarul, cucuiele, prietenii de joacă, săndăluţele albastre, serviciul militar, corijenţa la muzică, bucuriile, botoşeii, scatoalcele, vorbele, pedepsele, cariera, dojana, „ treci la colţ cu faţa la perete”( Hector sare reflex).
HECTOR Tanti Clarisa, uite, ca să te simţi mai bine, fă-mă pe mine astăzi fiul tău.
CLARISA Pe tine nu te vreau, eşti prost
BUNICUL Destul de satisfăcător. Nun ne produce neplăceri.
AUGUSTIN Eşti cuminte?
HECTOR Sunt. Nu fur, nu joc mingea cu derbedeii pe maidan, nu fumez la closet, nu sparg geamurile cu praştia, nu-i contrazic pe oamenii mai mari, nu fac colecţie de poze deocheate.
AUGUSTIN Bravo, bravo, aşa copil mai rar.
BUNICUL Nu-l lăudaţi peste măsură.
CLARISA Copiii trebuie ţinuţi din scurt.
HECTOR Altminteri o iau razna.
AUGUSTIN Fără îndoială. Cunosc şi eu un caz: o puşlama dintr-un apartament vecin,lăsat fără supraveghere, de dimineaţă până seara
BUNICUL Părinţii sunt la serviciu.
AUGUSTIN Da, fac naveta zilnic….unde-am ajuns?
HECTOR La „ până seara”.
AUGUSTIN Mulţumesc. În ultimele două săptămâni mi se întâmplă adesea să pierd şirul ideilor.
CLARISA Îşi spune cuvântul oboseala.
BUNICUL Şi vârsta .Somnul, întăritoarele naturale, şi hrana, mai ales hrana întăreşte organismul.
CLARISA Un ouşor, o tartină cu caşcaval…
BUNICUL Un coniac…
HECTOR Un măr cu coajă, o chiftea…
AUGUSTIN Mulţumesc. Şi dumneavoastră? Puştiul?
TOŢI Noi mai târziu, noi am mai mâncat. Nu vă jenaţi. Mâncaţi. Şi beţi
CLARISA Dar cu măsură.
HECTOR Şi puşlamaua?.
BUNICUL Nu întrerupe omul de la masă.
AUGUSTIN Aaa, nu vă sinchisiţi. Uită să stingă lumina de pe scară, cântă cu glas tare la uşa mea, râde..
CLARISA Are ureche muzicală?
AUGUSTIN Nu are, nici voce, nici ritm.
HECTOR Nici eu nu sunt mai breaz.
AUGUSTIN Nici vorbă, dar sper că te vei îndrepta.
BUNICUL Face progrese lent, dar sigur.
CLARISA De exemplu , s-a deprins să se spele de trei ori pe zi pe dinţi.
BUNICUL Sau nu mai găzduieşte clandestin câinii şi pisicii de pripas.
HECTOR Mă împac bine cu mama, chiar dacă nu o iubesc.
CLARISA Nu se mai joacă deloc cu copiii care râd.
BUNICUL Are o concepţie fermă despre viaţă.
CLARISA N-o să devină niciodată pensionar.
HECTOR Şi nici n-o să mă însor.
AUGUSTIN Mi-ar plăcea să am un puşti ca tine. Ne-am înţelege minunat.
BUNICUL De abia v-aţi cunoscut şi v-aţi şi acomodat. Ce bună intuiţie are Casandra.
SCENA III
BUNICUL; HECTOR; CASANDRA; CLARISA; AUGUSTIN
TOŢI A, iat-o pe stăpână.
AUGUSTIN Vai, doamnă, ce bine îmi pare că vă văd. Omagiile mele.
CASANDRA Bună seara. Vai domnule, cât eşti de pirpiriu.
AUGUSTIN Hrana rece, doamnă, hrana rece şi lipsa cronică de apetit.
CASANDRA Te voi hrăni regeşte. Clarisa, adu tava cu friptură.
BUNICUL Şi varza.
CASANDRA Tu, tată, toarnă vinul în pahare. Să bem în cinstea oaspetelui.
BUNICUL Să fie într-un ceas bun, copii.
CASANDRA Să fie, tată. La mulţi ani.
BUNICUL Taci, nu mai blestema femeie.
CASANDRA Clarisa, pune tava aici.
BUNICUL Mie să-mi pui o porţie mai consistentă, sunt flămând.
HECTOR Vreau carne macră, nu cu os.
CASANDRA Dragă domnule, de care vrei?
AUGUSTIN De care-o fi, nu-s mofturos.
CASANDRA Mira-m-aş. Aşa ziceţi cu toţii la început. Doar răposatul, Dumnezeu să-l ierte, nu se uita la ce-i puneam în farfurie. Venea la prânz, mânca,pleca. Seara, la fel., lua ceva în grabă, bolborosea sărut mâna pentru masă, şi se culca.
BUNICUL Pe mine mă întreba de sănătate şi dacă am nevoie de ceva.
CLARISA Mie îmi aducea păpuşi. Era convins că o să fie fată.
HECTOR Eu unul nici nu-l mai ţin minte. Eram sugar.
AUGUSTIN Bietul copil.
CASANDRA Aşa a fost să fie. Că-n ziua aceea l-am avertizat. Măi omule, nu te băga. El, nu şi nu, că datoria, că i-ar fi jenă să-şi privească semenii în ochi dac-ar fi laş. Şi dus a fost. Pe veci. Erou. I-au pus o placă comemorativă. Eu am ră mas cu grijile-n spinare, cu ratele neachitate, copilul, un interviu….”iertaţi-ne că vă tulburăm în aceste clipe de solemnă şi tragică singurătate, dar dumneavoastră, devotata lui tovarăşă de viaţă, sunteţi cea mai în drept să relataţi câte ceva semnificativ din ultima zi de viaţă a unui erou, cel ce-a fost, nobilul şi generosul dumneavoastră soţ, pe care”…
AUGUSTIN Şi după aceea?
CASANDRA După aceea, griji, necazuri, teama de gura lumii…
HECTOR Săraca mamă, cât a suferit.
CASANDRA Ei, Dumnezeu să-l ierte, că eu nu-l iert. Mi-a pricinuit doar neajunsuri, şi viu şi mort. Chiar azi la o adică, mă duc să cumpăr nişte antricoate; măcelarul, sfios, cu un aer trist, scoate de sub tejghea trei garoafe nenorocite, numai pielea şi osul doamnă, nu e de dumneavoastră. Primiţi această modestă ofrandă ca s-o depuneţi la cimitir, până nu se veştejesc săracele. Noroc că am mai avut nişte pulpe la congelator.
AUGUSTIN Friptura a fost delicioasă, doamnă.
HECTOR Urmează tort cu frişcă la desert.
BUNICUL Şi îngheţată cu alune.
AUGUSTIN Sunteţi desăvârşită doamnă, un tort ls fel de impozant n-am mai văzut decât în urmă cu doi ani, la expoziţia cu vânzare, la Excelsior.
HECTOR Şi câte ştie să prepare mama.
CLARISA Ruladă de caise, stropită cu sirop alcoolizat.
BUNICUL Budincă de banane, cu glazură de ciocolată.
CASANDRA Ce folos, dacă n-am cui să mă dedic.
AUGUSTIN Doliul. Singurătatea. Cunosc. Vă apasă . Chiar eu, de pildă, mai am până la pensie cinci ani. Celibatar mai mult din ghinion, decât convins. Mă îngrijorează profund destinul meu în viitor. Bărbat fără femeie, la casa, lui, în prag de senectute, singur, deşi nu total lipsit de calităţi.
CASANDRA Nu fiţi modest.
AUGUSTIN De ce să nu fiu sincer, doamnă? Voi fi nefericit. Cine să-mi facă ceaiul? Cine să-mi pună ventuze? Cine să-mi împletească ciorapi de lână şi cipici de casă? Cine să-mi spună noapte bună, la culcare?
BUNICUL Îngrozitoare perspectivă.
CLARISA Sinistră.
HECTOR Cumplită.
CASANDRA Mă înfior la gândul că mai trăieşti aşa, în halul acesta, fie o zi şi-o noapte. Un om cu atâta suflet şi fără noroc.
AUGUSTIN Curajul, nu norocul îmi lipseşte. Ocazii se ivesc. Nu am iniţiativă, mă inhib; mă simt ridicol, frivol, infam. Odată, nu demult, eram în pauza de masă; mâncam salam cu brânză. Mestecam încet, să-mi ajungă pacheţelul cele treizeci de minute regulamentare. Deodată aud o voce spartă şi o uşă dată de perete. Instantaneu întorc privirea spre fereastra ghişeului cu numărul opt, unde vin rar, ce-i drept, solicitări pentru resortul meu de activitate. Când am văzut-o, am încremenit. Ce chip avea! Între cei doi ochi saşii verziu, se lăfăia un nas imens, cu o aluniţă maro în vârf şi trei fire de păr ieşind discret din nara stângă. Era atât de slută! Mi-am zis în sinea mea, extaziat: „ Doamne, cât de virtuoasă trebuie să fie! Ce şansă nesperată pentru mine!” Mi-am şters cu grijă degetele de tamponul de sugativă şi, cuprins de un simţământ amestecat, ceva între sfială şi respect, am întrebat-o amabil ce doreşte.
TOŢI Şi?
AUGUSTIN Mi-a înmânat dosarul, l-am, răsfoit conştiincios, şi am constatat cu groază că nu aveam motive temeinice s-o mai reţin.
TOŢI De ce ?
AUGUSTIN Nu aveam ce face cu dosarul ei. Regulamentul nu ne permite să soluţionăm alte solicitări decât deratizarea.
CASANDRA Cum, dumneata nu mai lucrezi la bancă?
AUGUSTIN Nici n-am lucrat vreodată. Eu, cu deratizarea. Şoareci, şobolani. …în pivniţă, în baie, în cămară. Aveţi cumva?
BUNICUL Ce crezi, domnule, că locuinţa noastră e grajd, hambar?
AUGUSTIN Nu cred nimic. Dar sunt dator să vă întreb dacă solicitaţi deratizarea, şi să consemnez în formularul tip, un simplu „da” sau „nu”. Cu asta ar fi trebuit să încep, dar m-am luat cu vorba, cu amintirile, şi am uitat.
CASANDRA Ascultă domnule…
AUGUSTIN Verdeaţă.
CASANDRA Verdeaţă şi mai cum?
AUGUSTIN Nu te-a trimis la mine doamna Matilda?
AUGUSTIN Şeful. Pe doamna susnumită nu o cunosc. Şeful ne-a obligat să facem muncă de teren. Din casă în casă. Cu mare părere de rău va trebui să plec. Deci nu solicitaţi deratizarea. Păcat. Oricum, vă sunt îndatorat pentru ospitalitate.
CASANDRA Ieşi domnule, afară până nu mă enervez! Ia-ţi dracului paltonul şi te cară. Intri în casa omului, mănânci şi bei, şi nu ai buna cuviinţă să te prezinţi, să spui măcar cum te cheamă. ( Augustin iese speriat.)
SCENA IV
CASANDRA Şi voi, ce vă holbaţi aşa? Să-şi vadă fiecare de treburile lui.
BUNICUL Casandra, nu mă simt prea bine. Simt că mă sfârşesc. Mi-e rău.
CASANDRA Să-ţi fie, dacă te îndopi cu maioneză. Ţi-am spus să ţii regim dacă vrei să mai apuci ziua de mâine.
HECTOR Mamă, da îngheţată nu ne dai?
CASANDRA Îţi dau eu îngheţată de n-ai s-o poţi duce. Marş la bucătărie cu Clarisa şi spală vase.
SCENA V
CASANDRA; BUNICUL; VOCEA
VOCEA Bună seara. Eşti Casandra Benedict?
CASANDRA Eu sunt.
VOCEA Am discutat cu doamna Matilda despre dumneata. Zicea că vrei să te măriţi. Dă-te mai la lumină, să te văd. Ai dinţi în gură?
CASANDRA De ce?
VOCEA Ca să te pup. Cea de la care am venit era şleampătă şi ştirbă. Nu era bună de nimic. Văd că tu pari arătoasă. Şi voinică. Avea dreptate baborniţa Matilda. Nu mă inviţi în casă, frumoaso?
CASANDRA La ora asta? Copilul s-a culcat. Tata e în pijama, citeşte. Clarisa plânge şi circulă pe hol. Scuzaţi-mă, nu pot să vă primesc.
VOCEA Cum vrei, cucoană. Altă dată nu mai vin. Iar altul mai bun decât mine nu găseşti. Te-am salutat din mers, puicuţo.
CASANDRA Adio.
Cortina cade ca un giulgiu peste trupul bătrânului care se chinuie să strige după ajutor. Într-un fel, el reia, parţial, gesturile lui Hector din scena torturii. În afara cortine rămâne o gleznă costelivă şi un şoşon imens.
SFÂRŞIT
CONCURSUL NATIONAL DE INTERPRETARE SI CREATIE A PIESEI DE TEATRU INTR-UN ACT – EDITIA XXII-a, 2010, Premiul II.