Am trăit și eu, prin voia Celui de Sus, ziua binecuvântată în care un zvon primăvăratic a înfiorat perișorii feministelor noastre… chiar dacă aceștia se odihneau triști și plini de înfrigurare în ceara aruncată cu dezgust în recipientele din saloanele cosmeticienelor albinuțe. S-a dat dezlegare de sus… nu la pește, nici la lapte, ouă, brânză sau la carne, ci la… fier. Cine are nevoie de fier? Veți întreba Domniile Voastre Veșnic Mofturoși Neîncrezători și… nesatisfăcuți de spusele mele. Vor fi existând asemenea nevoi în lumea noastră plină de ciudați și neînțeleși…. dacă nu, măcar în cerințele femeilor nevricoase, care pe vremuri pofteau la varul de pe pereți, căutând în el… ceea ce lor le lipsea, calciul. Unele mai alintate și cam mofturoase, aflate într-o stare preafericită, doreau chiar… spumă de pe mare. Să se fi schimbat atât de mult preferințele doamnelor, care nu mai râvnesc la grămezi de aur, platină și briliante, ci la… o mănușă de fier?

              Dis-de-dimineață am auzit o știre, devenită de multă vreme obișnuită, căsătoria unui domn politico-sexagenar, ieșit dintr-o lungă căsnicie de patruzeci de ani, cu o tânără doamna de treizeci de ani. Nimic nou sub soare! Unele au făcut mariaje fericite chiar cu… nonagenari. Acum, eu ---viitoare romancieră, căci acesta îmi este visul, fiind mare consumatoare de povești de dragoste --- visez un love story între o tânără de maximum treizeci și cinci se ani, bogată, frumoasă, deșteaptă și cu mult sex-appeale și… un cerșetor octo-nonagenar, murdar, știrb, bărbos și… sărac lipit pământului.

              Sper, din miezul unui ev aprins, ca într-o bună zi să îmi pice în fața ochilor genul acesta de poveste, ca să îmi pot îndeplini visul…literar. Altfel, voi rămâne din păcate cu romanul nescris, fiindcă ar fi greu de crezut că interesează pe cineva un romanț cu subiectul banal --- ea tânără, el bogat, cu funcții înalte și nevastă grasă și bătrână. Mai-mai că m-aș mulțumi și cu acest subiect, dar îmi este teamă că mă voi bloca atunci când va sosi momentul să descriu scena de sex dintre o Ea, cu toate caracteristicile femeii moderne -- care la doisprezece ani știa deja că trebuie să arate impecabil, pentru a putea înșfăca bărbătușul viselor sale… financiare -- și un El, foarte aproape de a deveni un viitor-moșuleț, dornic să-și extragă sevele din corpul tinerei partenere, ce se deschide ca o floare de lotus. Oare cine este mai vrednic de milă, cel care cumpără sau cea care se vinde în speranța de a ajunge în acest fel posesoarea unei averi sau funcții importante, înainte de a i se ofili nurii?

                  De ce tocmai mie să-mi revină misia odioasă de a căuta în van explicații? Poate… fiindcă aș vrea să trăiesc într-o Românie firească, unde oamenii să ocupe locul pe care îl merită. Ce utopie! Ce gâscă proastă! Una care nu vrea să înțeleagă mersul vremii moderne, mă veți arăta cu degetul, Boieri Dumneavoastră, dacă… veți catadixi să o faceți. Mira-m-aș!

              Sunt sigură că mulți nu au curajul să se privească înlăuntrul lor și să se vadă așa cum sunt, ca apoi să se întrebe: merit să ocup un anume scaun, o funcție într-o Direcție, un loc în Parlament sau în Minister? În ce excelez eu încât nu se poate lipsi țara de mine? Răspunsul se regăsește în dezastrul în care ne aflăm și sună cam așa: Dacă X poate… Eu de ce nu aș putea ? Să ajung Acolo, c-apoi… om vidhe ! Păguboasă concepție! Păguboasă pentru țară, nu pentru aspirant !

                Și, fiindcă Parlamentul a ajuns un fel de țintă-batjocură de lux, mi-aș dori ca, prin lege, să existe la intrare cel puțin două filtre: unul pentru cei ce doresc să-și reunească familia în plenul celor două Camere, plus în… Europarlament. Nu credeți că ajunge unul dintr-o… casă?! Și, al doilea filtru ar trebui să fie destinat doamnelor care, ajunse în Parlament, rămân însărcinate. Ar fi cazul să lase locurile următorilor… pe listă. Egalitate, egalitate, dar haide să nu transformăm Parlamentul nici în maternitate, nici în loc de alăptat și schimbat scutece!

                Să ne imaginăm că, așa cum doresc feministele, va fi în Parlament un număr egal de bărbați și femei, iar dintre ele doar un sfert vor rămâne însărcinate sau vor avea copii mici acasă. Dintre acestea, firește, unele vor ajunge în diferite ministere și chiar… mai departe. Hai, să ne imaginăm programul unei zile feministe! Doamna Președinte este plecată în Austria, la… fertilizare în vitro. Prim-ministrul… alăptează. Diferitele ministrese au făcut, prin copiii lor, zapor, pojar, variolă, varicelă, bube dulci, roșu în gât, viermi intestinali, lamblii și multe alte afecțiuni. Colac peste pupăză, bărbătușii mișună de colo-colo, debusolați, fără a înțelege mai nimic; unde începe Țara și unde începe familia sau… și mai amuzant… care ar mai fi consoarta și care… actual-fosta?!

             Ziua imaginată ar fi perfectă pentru o Americă sau o Germanie… fără probleme! Dar… pentru o Românie și așa bătută de soartă ar fi… prea crunt. Stați acasă domnițelor și crește-ți-vă pruncii și abia apoi, dacă credeți că aveți ceva bun de făcut pentru țară, să intrați în politică, dar… dacă se poate, pe picioarele voastre, fără a fi… remorcate!

             Consumați-vă idilele cu bărbații --- bătrâni de importanți ce sunt --- unde vreți, fiindcă aveți dreptul acesta, dar nu vă așteptați să vă aplaudăm și să vă acordăm voturi pentru… cupluri uninominale! Știm cu toții că vă ticăie ceasul biologico-politic, dar nu mai dați cu atâta disperare din gură, aripioare și… din diplomele pe care abia s-a uscat cerneala!

           Căci, însuși spiritual Antichității vă va ajunge din urmă, iar Cleopatra de azi va deveni… demimoora de mâine!